3,653 matches
-
universal în epocile Renașterii și Reformei, Clasicismului, Romantismului și de construire a școlilor naționale moderne; de a fi consemnat cu probitate și pătrundere activitatea componistică, interpretativă, teoretică și pedagogică în contact cu care s-a aflat nemijlocit răspunzând astfel unui imperativ al propriei sale existențe. Datorită lui Viorel Cosma cunoaștem premisele activității atât de bogate cu care se identifică Ioan Căianu pe tărâmul creației și al artei organistice; apreciem ponderea muzicii în opera strălucitului erudit Dimitrie Cantemir; considerăm în toată cuprinderea
Viorel Cosma, la ceas aniversar by Vasile TOMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83124_a_84449]
-
ale acestei scrieri este tocmai caracterul ei schizoid, hibrid. Romanul este conceput într-o perioadă de cenzură ideologică și este construit în așa fel încât să reziste filtrului cât mai multor grile de lectură. Cronica de familie trebuia să răspundă imperativelor anului 1957 și să fie în același timp un punct de reper pentru romanul românesc. Câteva detalii Fie și din simplu apetit documentar, se cuvin amintite câteva dintre avatarurile surprinzătoare ale apariției Cronicii de familie. Circumstanțele istorice și politice ale
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
comunismul acuză literatura evazionistă de evitarea partizanatului în favoarea prezentului lor biruitor; ulterior, în postfascism și în postcomunism, justițiarii condamnă formalismul estetic pentru absența unei opinii antifasciste sau anti-comuniste. Numitorul comun al celor două atitudini îl constituie înțelegerea literaturii sub semnul imperativului categoric al utilitarismului - care are drept consecință instrumentalizarea literaturii în serviciul unui regim politic sau împotriva lui. Regimul dictatorial nu-ți permite să crezi în altceva decât în el: s-ar zice că e gelos pe orice altă opțiune. Nu
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
pe care aș avea-o, nici printre studenți, nici printre cititori. Nu prea am avut ucenici: înseamnă că n-am reușit să-i formez. Îmi scriu și definitivez cărțile fără mare încredere în efectele lor. Mă ghidează un soi de imperativ lăuntric: "Trebuie". De ce? nu mă întreba. Te crezi un ales? Ce înseamnă în percepția ta a fi un ales? Răspunsul la prima întrebare e univoc și tranșant: în nici un caz! M-am ocupat de oameni din elita culturală, fără urmă
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
o caracteristică fundamentală a regimului comunist, culminînd cu binecunoscuta teorie a lui Stalin, pentru care lupta de clasă va fi tot mai necruțătoare, pe măsură ce comunismul se apropie de victorie. Asupra morbidității unui sistem politic ce transformă violența și ura în imperativ pe termen lung al vieții cotidiene avertiza Mihail Ralea, în Explicarea omului: Aceste necesități sociale pot avea utilități temporare și de circumstanță. O violență prelungită stoarce însă toata vlaga unei societăți". Era, de fapt, exact ceea ce-și dorea - ca
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
spunem că viața e o luptă. (...) Dragă Domnule Cititor, tot o porcărie e și viața literară, ba poate chiar mai rău"xiv. Perpetuarea atmosferei de război este necesară regimurilor totalitare mai cu seamă întrucît ea îndreptățește impunerea comandamentelor ideologice ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea oarbă în
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Și'n lupta cea cruntă porniți. Lăsați lașitatea cea oarbă / Și'n dușmanii țării loviți." (Constantin Savin, La atac!). În toate aceste regimuri politice, versurile sînt folosite pe post de semnal de atac, pentru populația civilă. Formula percutantă, verbele combatanței, imperativele repetate hipnotic - tot acest carusel al declanșatorilor verbali ai emoției suspendă luciditatea, împingînd, cu necesitate, spre acțiune, și anume: trebuie să lupți - și să ucizi dușmanul - împreună cu noi. Foarte limpede formulase, în Uniunea Sovietică, Konstantin Simonov (semnatar, printre altele, al
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
drept cuvânt vorbește Geo Dumitrescu despre "înviorarea generală" din acei ani, pentru că participă la ea și scriitorii tineri și scriitorii maturi sau vârstnici, aplanându-se până la stingere, ca niciodată înainte sau după aceea, conflictele, rivalitățile dintre generații. Sub impulsul unor imperative care cereau coeziune se realiza convergența în act a forțelor vii ale literaturii, indiferent de reperul generaționist. Scriitorii care plătiseră bir proletcultismului, unii dintre ei, își revizuiau poziția, reveneau la literatura adevărată, ca și unii critici care propagaseră înainte cu
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
am pregătit un teren foarte fertil celor ce ne-au succedat. - Ce se va întâmpla cu Republica Moldova, peste douăzeci de ani, domnule Mihai Cimpoi? - Peste douăzeci de ani ne vedem integrați în cultura română și integrați în Europa, așa cum cer imperativele actuale.
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
volume de poezie. Negru pe negru (1993) și Negru pe negru. Alt poem (2005) sunt aduse la numitorul comun, într-o imagine ce amintește de suprematismul lui Kazimir Malevici. (Ar fi fost interesantă o copertă care să respecte întru totul imperativul disimulat în titlu). E clar că poetica lui Pântea se folosește de avantajele indescifrabilului. De aceea, în măsura în care există în prezența antologie bucăți asamblate confuz (și există, în special în prima parte), alibiuri se găsesc. Interferențele ar putea fi deliberate. Scrise
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
și ruși, și bătălia care, în '43 (anul acestei poezii-emblemă), trage să se încheie. Numita libertate e-un drept cîștigat (de ce? pentru ce?), cu exercitare arbitrară și imprevizibilă. "Luptam și-atuncea - ce era să fac?" e, să zic așa, noul imperativ categoric. Pentru libertate s-au dat, știm, nenumărate lupte. Cea mai modernă, și cea mai parșivă, e lupta cu certudinile care ne ordonează patimile. Praștia le clatină - au făcut-o, dintotdeauna, artiștii -, pușca le distruge. În locul lor rămîne elanul negru
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
în ultimii ani s-au manifestat suficient de pregnant pentru a fi remarcate, Silvia Radu a început o bătălie, poate chiar acea bătălie pe viață și pe moarte care a însoțit permanent marea noastră sculptură încă de la nașterea sa, cu imperativul figurativismului explicit, cu epica reprezentării dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină, de la începuturi, limbajul sculpturii. Iar cînd invocăm limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
verb sarcastic ce nu-și pune opreliști, e coroborată de o tactică a inteligenței care urmărește obiective precise, acordînd textului un desen rațional. Vînînd contradicțiile adversarilor, Blaga ține în chip deosebit la exactitatea terminologică, ce posedă pentru el semnificația unui imperativ categoric, interogîndu-se: Dar întrebuințarea unor termeni, de altfel intrați din plin în circulația curentă, e oare suficientă ca să pecetluiești pe cineva drept fenomenolog? În modul acesta alți ideografi ar ajunge repede la rezultatul că sunt spinozist fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťsubstanțăť
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
am dat seama că nu pot părăsi textele autorului, fără să fi spus tot ceea ce cred despre ele, eliberată de chingile statutului de doctorandă. Astfel că, extinderea - într-o monografie - a concluziilor la care am ajuns constituie nu numai un imperativ asumat, ci mai ales un semn al fidelității mele față de operă. Dacă, la început, apropierea de scrierile bănulesciene a semănat, în ceea ce mă privește, cu o ...căsătorie din interes, relectura și reinterpretarea acestora s-a transformat în--tr-o declarație de dragoste
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
puteau fi minimizate și subestimate, ca simple episoade de tinerețe nesăbuită. Arătând că un tânăr scriitor evreu, ca Mihail Sebastian, a putut cădea în capcana discursului intolerant, tranșant, antidemocratic, la fel ca și colegii lui de generație români, atinși de imperativul naționalist și contaminați de retorica antioccidentală și xenofobă, ba chiar și antisemită, a modelelor acestora din lumea universitară (Nae Ionescu, Nichifor Crainic), Marta Petreu atrage atenția că pentru epoca respectivă, orice idealizare trebuie înlăturată. Scrutarea atentă și nuanțată, ca și
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
puternice. De altminteri, imboldul mărturisit al redactării acestei prime părți din întreprinderea mai vastă a Istoriei e dat de un text publicistic apărut, în decembrie 2005, în revista "Observator cultural". Cam puțin pentru o metodologie serioasă! Chiar și așa, de la imperativele trasate acolo de Mircea Anghelescu, Ioana Bot, Ștefan Borbély și Dan C. Mihăilescu până la forma actuală a cărții Manuelei Tănăsescu e drum lung și întortocheat. Citindu-le comparativ, răstălmăcirea devine evidentă. Fiindcă dacă cei patru semnatari nu pomenesc nimic (în
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
cel de-al treilea - literatura dialectală bănățeană actuală, selecție antologică severă, raportată la aceleași coordonate valorice. În postfața la volumul antologic al lui Marius Munteanu, Cornel Ungureanu a notat: „Unirea a produs o breșă în diversitatea culturii provinciilor românești (prin imperativul unității limbii și culturii românești al căror nou și unic centru îl reprezintă Bucureștiul)“. Această „breșă“ explică de ce, deși în perioada 1920-1990, s-a scris destul de multă gazetărie rurală, „poezie“ și „umor“ în grai, „valorile proprii și specifice adăugate la
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
plus, el reușea performanța de a schimba complet sensul verdictului. Un exercițiu de stil, fără îndoială, inaccesibil altor cronicari, care preferă îndeobște să-l numească altfel: scoatere din context. Și pentru care, totuși, consecvența de opinie continuă să reprezinte un imperativ. Episodul acesta, consternantă la vremea lui, mi-a revenit în minte ori de câte ori, citind noul roman al lui Radu Paraschivescu, mi se întâmpla să am obiecții. Cât contează, până la urmă, într-un ansamblu, două sau trei sau mai știu eu câte
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
în aplicare hotărârea Curții Constituționale și să ia măsuri astfel încât activitatea în Televiziunea Română să nu fie afectată", susține Săftoiu, în poziția remisă Agerpres. Președintele-director general al SRTv spune că CA al Televiziunii Publice și-a îndeplinit misiunea de a respecta imperativele Ordonanței 33/2012 și a prezentat, în termen de 45 de zile, un program de redresare economică a societății, care a stat la baza Memorandumului aprobat de Guvernul României pe 1 septembrie, referitor la eșalonarea pe șapte ani a datoriilor
Săftoiu despre decizia CCR: CA al SRTV este de competența Parlamentului () [Corola-journal/Journalistic/42102_a_43427]
-
deja prin titlul prefeței, evoluția complexului univers liric al acestui reprezentant de seamă al modernismului european: este vorba de o elaborare a unei „noi expresivități textuale”, pe traiectoria descrisă de „angajările Sinelui însingurat” atât în structurarea unui „discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât și în „asumarea unor experiențe transcendentale prin funcția cognitivă a imaginației”. Despre americanul T.S. Eliot, naturalizat britanic, nu putem vorbi decât în termeni precum centralitate, dată fiind implicarea autorului în climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
un telefon. Eu i-am spus: Măi, gândește-te... nu știu ce, mâine seară ajung la capitală, luni dimineață sunt acolo și, dacă chiar există această posibilitate eu nu am nicio...chiar nu am nicio problemă. Asta e, înțeleg că e un imperativ major care voi ziceți că poate fi susținut, noi zicem, în tâmpenia noastră că nu poate, deci, tâmpenia noastră nu are cu ce să vă încurce! Victor Paul Dobre: Atunci, zic așa, trec eu mâine pe acolo, înainte de a pleca
Stenogramele discuţiilor dintre Ioan Rus şi Victor Paul Dobre () [Corola-journal/Journalistic/42981_a_44306]
-
fiindcă ar fi fost gândite la distanță, departe (de țară și totodată de lumea scriitoricească de la noi). Nu este cazul să ne întrebăm cât contează în practica sistemului asemenea condiții. Există destui comentatori pentru care întâietatea nu reprezintă deloc un imperativ. Sau, oricum, a început să nu mai reprezinte. A recenza convingător o carte e, de bună seamă, mai de dorit decât a o semnala primul. Cât privește detașarea (fie ea și numai una intelectuală), aceasta mi se pare, dimpotrivă, o
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
toate sursele reale ale lui Nae Ionescu. Unii le vor utiliza probabil pentru a i instrumenta noi procese de plagiat cu sau fără „demonstrații“ măsluite. Vor exista întotdeauna amatori și public pentru astfel de spectacole sau războaie culturale. Pentru ceilalți, imperativul identificării izvoarelor vine din necesitatea de a stabili în ce moment, cât și în ce fel au contribuit acestea la configurarea gândirii lui Nae Ionescu. Astfel vom putea determina: 1. dacă și în ce măsură întregul gândirii sale este original - și eventual
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
parcului auto din țara noastră, în ultimele decenii, a făcut ca acest tip de transport să asigure cele mai consistente fluxuri de turiști, iar realizarea unor autostrăzi, care să conducă la creșterea vitezei și a siguranței în circulație este un imperativ. Ambuteiajele de pe DN1 (care leagă capitala de Valea Prahovei) sau de pe șoseaua București - Mangalia, în sezonul estival, demonstrează că turismul românesc ia amploare, iar infrastructura rutieră necesită o modernizare rapidă, pentru a satisface cerințele unui turism european modern. Cele mai
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]