1,160 matches
-
cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan Pașa, sigur de cucerirea făcută și de răsplata bine meritată pe care o va primi, Îndrepta către băiat cei doi ochi frumoși și verzi și rostea un imperceptibil „miau!”. Va mângâia pisoiul uriaș și supus, Îi spunea În gând câteva cuvinte de iubire și apreciere a frumuseții sale deosebite și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fă să nu mi-l poată lua cei de la Cățălești, adu-mi-l sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută-mă să-mi termin casa și apără-ne pe toți de răutățile celor răi!, Îngâna Victor, iar Va mormăia imperceptibil: Doamne, fă-mă mare și deștept ca ticuțul meu și alișpranchi ca nenea Ionel, ajută-mă să văd iar țâștarul meu și fă să mă iubească ... Vizanti! Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea fiecare vale și fiecare delușor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
voluntar sau involuntar, a răspuns așa cum Îl Învățase Marinița, acțiunea finalizându-se cu un sărut franțuzesc executat după toate normele! Ildiko fără a mai avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit, se ridică să mai Întărească
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Doreai de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toți actorii specializați în onnagata, pentru a realiza că îți este, practic, imposibil să te sustragi forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își anunță venirea dar care nu a venit încă, japonezul trăiește într-un timp anterior acestui moment de ireparabilă fractură ontologică. Pentru el, fetița-copil nu a consimțit încă să bea. Ea nici măcar nu știe ce însemnă a bea. În fluturarea imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un tremur, cupa care îi va fi întinsă. În pădure, sub cireșii în floare Floarea de cireș, floarea de cireș.... Refren
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
idei antropomorfe a lui Dumnezeu este înțelegerea biblică a lui Dumnezeu ca spirit, care se inserează bine în special în contextul unei viziuni evoluționiste a lumii. Pasajele biblice unde apare spiritul sunt bogate în metafore și alegorii: perceptibil și totuși imperceptibil, invizibil și totuși puternic, vital precum aerul care se respiră, plin de energie precum vântul, furtuna... Toate limbile au o expresie pentru exprimarea acestui concept, dar genul diferit al fiecăreia dintre ele arată că spiritul nu se poate defini atât
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sa. Dar contele zâmbea deja, abătându-și o clipă gândul de la preocupări mai Înalte. — Poți rămâne aici noaptea asta, zise. Iar mâine vom vedea ce ne mai rezervă viața... Am poruncit să ți se pregătească o odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lor... Vreau să le ajut să înțeleagă creația lui Dumnezeu, lumea în care au venit și în care trebuie să trăiască, sensul acestei vieți... Cuvintele femeii se amestecară cu dangătul clopotelor de la mănăstire, care iar începură să bată, marcând călătoria imperceptibilă a zilei către noapte. Bart tresări și o privi pe Arm impresionat: Și știi tu care este sensul vieții?!... Eu nu cred că aș fi în stare să ți-l spun... Și poate nici Einstein! Da, stiu, răspunse Arm liniștită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mea. Sunt sigur de asta. Nu mi-aș fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătățirea sorții. Terapie a destinului, sună ciudat, și câtă importanță are... Pentru mulți, viața e un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prăpădit, pierdut printre coclauri, împrăștiat și inestetic. Peste tot s-a dovedit docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de șapte ani? Ce soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-a zis că era mai bine să nu-i spună nimic Mamei. Era frumoasă culoarea
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
i s-au schimbat variabilele, vor acuza schimbări radicale de atitudine. Simptome de inadaptare și chiar de respingere a anturajului. Ceea ce înseamnă că un mediu este cu atît mai eficient cu cît este mai insesizabil. Tot ce-i ascuns și imperceptibil are un efect mai mare asupra minții oamenilor. În schimb, ceea ce sare în ochi nu ne poate influența în profunzime. Dacă mentalitatea ar putea fi văzută, și-ar pierde forța constrîngătoare. În al treilea rînd, mentalitatea unei comunități nu e
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
Privindu-te în unda rămasă tulburată/ Te recunoști cu fața sculptată în opal/ Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care ignorăm de mult forța germinală deranjează, blînd, misterele, declanșînd imperceptibile, nebănuite metamorfoze. Și toată această explozie de frumusețe tăcută, neobservată, fiindcă ochiul omenesc nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
în cea interioară, "lumea fluturilor" cum îi place autorului să spună: În absența vacarmului, odată liniștea redobîndită, pot să ascult fluturii care îmi zboară prin cap. E nevoie de multă atenție, chiar de reculegere, pentru că bătaia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respirație mai puternică ajunge ca s-o acopere. E straniu - auzul meu nici vorbă să se îmbunătățească, și totuși îi aud din ce în ce mai bine. Trebuie că am urechi fine, de fluture." (p. 92) Acest scafandru zidit în sarcofagul lui de
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
va ironiza - oral și intim - pe seama Ťopereiť tuturor celor care-i formează suita de la U.S., dar va prefața orice carte și orice lansare de carte a acestora în termenii cei mai solemni. Un paradox egal cu o contradicție este și imperceptibila preferință pentru câțiva guralivi din preajmă și distanțarea de cei cu care se aseamănă". Cartea lui Mircea V. Ciobanu, Plăcerea interpretării, oferă cititorului din România un foarte bun prilej pentru a intra în intimitatea vieții literare de azi din Republica
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
melancolică. Nu absentează cîte un pasaj de elan metaforizant, cum e, de pildă, următoarea remarcă pe marginea grafiei unei scrisori primite de la Noica: "Cuvintele așternute pe hîrtie cu cerneală albastră se înclinau spre dreapta și, cum începutul fiecărui rînd aluneca imperceptibil spre interiorul paginii, întreaga scrisoare părea că fuge, că evadează din pagină pentru a-și întîlni mai repede și mai înaripat interlocutorul". O însemnare fantastă, proustian-eliadescă, evoluînd într-o arborescență cu motiv epocal, asupra treptelor de marmură neagră de la intrarea
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfîrșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto-baroc cu precădere, și se
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
al accidentului. Nimic mai fragil ca acea suprafață. Nimic mai lent și mai fragil. Mai întâi era zgomotul șoselei sub cauciucuri, sunetul surd și maritim al șoselei, contactul cu scaunul din spate, un contact în care inițial amenințarea era aproape imperceptibilă. O clipă mai târziu se rupsese deja. Ce? Logica. Ca un pepene roșu ajuns jos, dintr-o izbitură. A început ca o fisură în scaunul pe care stătea, pipăitul altfel, centura de siguranță pipernicită. Înainte, mult mai înainte de ciocnire, era
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
Haller. Din cînd în cînd, fără nimic protocolar, ori forțat, un gînd, o inițiativă le dă drumul pe foaie și le pune între coperți. Făcînd din ele o carte de vise. Și o rețetă de fericire urbană, aburită de două, imperceptibile, tristeți. A libertăților care nu se mai cer, și-a prieteniilor care nu se mai dau.
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
durere cumplită pentru că Ann avea să moară, nu în Haddam și nu imediat, nici măcar în curând, dar nici într-un viitor foarte îndepărtat - la capătul unei perioade de timp care, pentru că mă părăsea pentru brațele altuia, avea să treacă aproape imperceptibil, sfârșitul vieții ei derulându-se fără știrea mea printr-o serie de mici programări insuportabile la doctor, spaime, rezultate de laborator triste, radiografii sumbre, mici lupte, mici victorii, acalmii, apoi eșecuri (inventarul de întâmplări mohorâte ale vieții), la acel capăt
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
parc, necunoscutul are un moment de slăbiciune fizică, un ușor leșin, răstimp în care, veghiindu-l cu îngrijorare, Philippe îl și studiază. Necunoscutul își revine și, politicos, îi mulțumește tînărului pentru asistență, scuzîndu-se pentru acest moment de "sincopă". Vorbește accentuînd aproape imperceptibil penultima silabă a cuvintelor, într-o limbă extrem de corectă, îngrijită, frizînd pe alocuri afectarea. Își povestește pe scurt viața, este originar din Elveția, fiu de pastor, își explică pasiunea pentru jocul de șah, pornind de aici își expune concepția despre
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
gust și de repere. De exemplu, propoziția citată ca motto, "un inconnu est toujours un inconnu", este tradusă : "străinul tot străin rămâne", cu trimitere nejustificată la apucăturile noastre xenofobe - pe când în tot textul este vorba doar despre disidența interioară, aproape imperceptibilă, pe care o reprezintă un discret, un necunoscut, într-o societate de gregari. Sigur că sarcina de a reda într-o altă limbă un discurs dificil ca acesta este foarte grea: "nous les pas-préposés, les avant, les aprčs, les jamais-fiancés
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]