834 matches
-
dacă e vorba de ființă metafizica sau de ființă istorică, manifestare a activității divine în timp - cum opinează majoritatea exegeților protestanți, considerând că ființă metafizica e prea abstractă pentru epoca respectivă, iar verbul h"y"h indică mai degrabă devenirea, imperfectul desemnează de preferință acțiunea cuiva care intră în scenă, iar întreaga expresie pare să trimită la acel ’ehyeh ‘imm"k, „voi fi cu tine” din v. 12. În final, însă, este afirmat cu tărie punctul de vedere al exegezei catolice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
secolului, în prelungirea celei patristice și tomiste. Contesta faptul că Dumnezeu a voit doar să marcheze o relație istorică specială, argumentând că, într-un astfel de caz, ar fi folosit o expresie de tipul „Emmanuel”; nu este de acord că imperfectul ebraic marchează intrarea în scenă, el fiind cel mai adesea un aorist ce face abstracție de timp și este folosit ca atare la enunțarea unor maxime generale. Yahweh este Cel ce este, natura lui fiind cel mai bine caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
una dintre cele mai lungi note toată problematică filologica a numelui Yahweh și apoi cea exegetico-teologică; în privința celei dintâi își exprimă certitudinea asupra originii ebraice a numelui și se pronunță clar și asupra formei gramaticale: persoană a 3-a a imperfectului formei de bază a verbului „a fi” într-o formă arhaica. În schimb, traducerea ecumenica (TOB) atribuie acestui nume o origine preisraelită și un sens ce scăpa oricărei interpretări, oglindă a misterului lui Dumnezeu, ca și ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Abraham, lui Isaac și lui Iacob că Dumnezeu Atotputernic (’Pl -Šaddai), iar cu numele meu de YHWH nu m-am făcut cunoscut lor».” (Ex 6,2-3) Semnificația acestui nume divin, care este, din punct de vedere gramatical, un verb la imperfect, a fost deseori explicată prin expresia, considerată subiacenta lui, ’ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
creates zeal”, acesti autori trag concluzia că ele îl descriu pe zeul ’Pl, iar numele YHWH ar fi un hypocoristicon tipic, forma originară fiind foarte probabil YHWH ’Pl, „’Pl creează”. Dar majoritatea exegeților îl considera persoană a 3-a a imperfectului q"l de la același verb, într-o formă arhaica 186. Sintactic se comportă, indubitabil, ca un nume propriu. De aceea, traducerea cu „Domnul” nu alterează propriu zis semnificația acestui nume, ci îl face mai familiar. În texte poetice, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nom révélé à Moise, interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care este și care era
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este și cel mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la singular (’Pl, ’Eloah, Šaddai), la plural (’Elohm), adjective substantivizate (‘ElyÄn - aram. ‘Ill
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și 3.1.16.4.), mÄreh (3.1.13.1.), solQaƒ (3.1.15.1.), moša‘ (3.1.16.1.), go’el (3.1.16.2.), ro‘eh (3.1.13.3. și 3.1.16.6.); - verb la imperfect: ’Ehyeh (3.1.3.1.); - pronume personal cu funcție de predicat: Hó’ (3.1.3.5. și 3.1.4.3); - expresii formate din: - substantiv + adjectiv (2): ’Pl ƒ"y/’Elohm ≤"yym (aram. ’Elaha ƒ"yya) (3.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi și toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba; dar Tu același ești și anii tăi nu se sfârșesc.” (t.n.) Și aici este nu un nume, ci un verb la imperfect, la persoana a II-a singular: Öa‘amo: (litt. „stai în picioare”) având în context același sens că și yabq". Însă de la acest verb nimeni nu a derivat un nume divin. 4.3.3. al-Mutakabbir (2.1.5.7.). E
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cei sârmani caută apă, dar nu este; limba li se usucă de sete. Dar Eu, Domnul, le voi da răspuns (’e‘enQm), Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.” (Is 41, 17) Verbul este fie la perfect, fie la imperfect pentru că e vorba de o acțiune punctuala; Dumnezeu nu răspunde automat. Mai ales omul trufaș și răzvrătit nu primește răspuns. Astfel, Saul se plânge: „...Dumnezeu s-a îndepărtat de mine, nu mi-a mai răspuns (lo’ ‘"n"n ‘Ä:)...” (1Sam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel dintâi. Eromenos-ul era cel iubit; i se cerea, ca răspuns, să fie afectuos. Consecința era chiar inegalitatea partenerilor pe linia diferenței dintre iubire și afecțiune. Eromenos-ului, prin inegalitatea creată, i se refuza egalitatea cu instituția provocatoare. Relația lor este imperfect reciprocă (și alături de această inegalitate mai amintesc: inegalitatea de vârstă, de statut, de experiență etc.). Cei doi nu iubesc la fel, și dacă așa stau lucrurile ei nu depășesc ambientul erosului comun. Relația trebuia să fie perfect reciprocă, și cum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1133-64; Diane Paul, „Eugenics and the Left”, Journal of the History of Ideas, 45, nr. 4, octombrie-decembrie 1984, pp. 567-90. 11. Adams, Wellborn Science; Diane Paul, Controlling Human Heredity, 1865 to the Present, N.J.: Humanities Press, Atlantic Highlands, 1995; Dikötter, Imperfect Conceptions. 12. Paul, Controlling Human Heredity; Larson, Sex, Race, and Science. 13. Schneider, Quality and Quantity, p. 4. 14. Nancy Lee Stepan, „The Hour of Eugenics”: Race, Gender and Nation in Latin America, Cornell University Press, Ithaca, 1991, pp. 67-76
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
rasei ariene și nici nu era În mod intrinsec nazistă”. Weindling, Health, Race and German Politics, p. 7. 16. Weindling, Health, Race and German Politics; Haller, Eugenics. 17. Stepan, „Hour of Eugenics”, p. 6. Dikötter aduce un argument similar În Imperfect Conceptions. 18. Atina Grossmann, Reforming Sex: The German Movement for Birth Control and Abortion Reform, 1920-1950, Oxford University Press, New York, 1995. 19. Gisela Bock dezvoltă un argument similar În „Racism and Sexism in Nazi Germany: Motherhood, Compulsory Sterilization, and the
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
I. Manliu, Crâmpeie de eugenie și igienă socială, Tip. Jockey Club, București, 1921, p. 29. 22. Kevles, In the Name, pp. 97-104. 23. Manliu, Crâmpeie, p. 29. 24. Frank Dikötter prezintă un argument similar În legătură cu mișcarea eugenistă din China. Vezi Imperfect Conceptions, capitolul 1. 25. Vezi Ștefan Bârsănescu, Politică culturală În România contemporană. Studiu de pedagogie, Iași, 1937, p. 50. 26. Hitchins, Rumania, p. 157. 27. Hitchins, Rumania, p. 298-300, 295-296. 28. Printre susținătorii autorității religioase se număra Nichifor Crainic, care
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pp.1142-1143. 39. Graham, „Science and Values”, pp. 1142-1143. 40. Stepan, „Hour of Eugenics”. 41. Kevles, In the Name, pp. 43-44. 42. Mazdumar, Eugenics and Human Failings, capitolul 2. 43. Paul, Controlling Human Heredity. 44. Paul, Controlling Human Heredity; Dikötter, Imperfect Conceptions. 45. Graham, „Science and Values”, pp.1142-1143. 46. Kevles, In the Name, pp. 44. 47. O ambivalență similară - mai puternic Înclinată Însă de partea neolamarckianismului - caracterizează și mișcarea eugenistă chineză. Vezi Dikötter, Imperfect Conceptions. 48. Weindling, Health, Race and
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
44. Paul, Controlling Human Heredity; Dikötter, Imperfect Conceptions. 45. Graham, „Science and Values”, pp.1142-1143. 46. Kevles, In the Name, pp. 44. 47. O ambivalență similară - mai puternic Înclinată Însă de partea neolamarckianismului - caracterizează și mișcarea eugenistă chineză. Vezi Dikötter, Imperfect Conceptions. 48. Weindling, Health, Race and German Politics, pp. 298-304. 49. V. Pușcariu, „Teoriile evoluției: Lamarck și lamarckismul: Geoffroy Saint-Hilaire”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 2, februarie 1927, pp. 35-37. 50. V. Pușcariu, „Mendelismul la om: Ereditatea caracterelor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
stabilite prin decretele revoluționare și drepturile individuale sau naturale este aceea că primele depind, În principiu, de stat și de legile acestuia și, prin urmare sunt revocabile prin lege, În schimb cele din urmă sunt, teoretic, inalienabile. Vezi Judt, Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-1956, University of California Press, Berkeley, 1992. În Franța, conceptul revoluționar de cetățenie a Înlăturat impedimentele legale de care se ciocnise până atunci comunitatea evreiască. Oriunde au pătruns armatele franceze după Revoluție și În timpul cuceririlor napoleoniene, sosirea lor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Tomuș, Mișcarea, 86-89; Moraru, Semnele, 24-32; Pop, Lecturi, 51-56; Marcea, Concordanțe, 267-271; Raicu, Fragmente, 206-210; Ștefănescu, Dialog, 162-169; Pop, Jocul, 197-202; Tașcu, Poezia, 31-35; Iorgulescu, Prezent, 173-176; Grigurcu, Existența, 47-57; Manolescu, Teme, VI, 9-14; Ștefănescu, Prim-plan, 89-94; Regman, De la imperfect, 212-213; Ovid S. Crohmălniceanu, Ironie și pudoare, RL, 1989, 31; Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu și antipoezia, RL, 1990, 20; Lucian Alexiu, Livresc și ironie, O, 1990, 10; Ioan Lascu, Poezia privită în ochi. Sinteze Geo Dumitrescu, R, 1991, 5-6
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Mișcarea, 94-97; Martin, Paranteze, 61-68; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 21-44; Bucur, Poezie, 254-270; Paleologu, Alchimia, 81-87; Cotruș, Meditații, 207-228; Dimisianu, Lecturi, 119-122; Pop, Lecturi, 63-67; Grigurcu, Între critici, 123-126; Manolescu, Teme, VI, 9-14; Grigurcu, Existența, 37-42; Călinescu, Biblioteci, 256-262; Regman, De la imperfect, 215-219; Cistelecan, Poezie, 172-178; Ștefănescu, Prim-plan, 121-127; Cândroveanu, Lit. rom., 248-251; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 25-38; Elena Indrieș, Dimensiuni ale poeziei române moderne, București, 1989, 199-229; Fanache, Vârstele poeziei, 197-201; Petre Solomon, O carte fundamentală, R, 1990, 1; I.
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
82-89; Dobrescu, Foiletoane, II, 53-61; Martin, Paranteze, 90-92; Moraru, Semnele, 88-101; Ciobanu, Opera, 142-151; Popa, Competență, 285-295; Simuț, Diferența, 174-176; Nițescu, Atitudini, 138-144; Marin Voiculescu, Replici, București, 1983, 136-145; Condurache, Portret, 135-138; Pop, Jocul, 330-345; Grigurcu, Existența, 205-217; Regman, De la imperfect, 162-172; Ștefănescu, Prim-plan, 227-233; Tuchilă, Privirea, 138-142; Val Condurache, De la Ion Gheorghe la Ioanid Romanescu, CL, 1989, 3; Constantin Miu, Arhaic și modern, RL, 1989, 19; Gheorghe Grigurcu, Poetul și Partidul, F, 1992, 7-8; Ion Lazu, „Megalitice” sau „Ludus
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
călinescianism” ca fenomen epigonic: deși perspectiva este lucidă și echilibrată, epoca l-a receptat fie drept scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar în funcție de literatura momentului. Structurarea actualității nu se face într-un sens eterogen sau aleatoriu, ci
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
1966; Cărți, autori, tendințe, București, 1968; Cică niște cronicari..., București, 1970; Selecție din selecție, București, 1972; Agârbiceanu și demonii. Studiu de tipologie literară, București, 1973; Colocvial, București, 1976; Explorări în actualitatea imediată, București, 1978; Noi explorări critice, București, 1982; De la imperfect la mai puțin ca perfect, București, 1987; Nu numai despre critici, București, 1990; Ion Creangă. O biografie a operei, București, 1995; Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști”, București, 1997; Reflexii și reflexe, pref. Alexandru Paleologu, București, 1997; Întâlniri cu clasicii, București
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Tratat de rienologie - 2 (literatură & caricatură de sertar) (în colaborare cu Ion Barbu), Petroșani, 2002. Repere bibliografice: Cocora, Privitor, I, 182-185, 245-246, II, 23-26; Cubleșan, Teatrul, 218-221; Brădățeanu, Istoria, III, 243-246; Diaconescu, Dramaturgi, 190-194; Ghițulescu, O panoramă, 79-82; Regman, De la imperfect, 41-52; Tuchilă, Privirea, 238-243; Regman, Nu numai, 280-283; Z. Ornea, [Ion D. Sîrbu], RL, 1994, 42, 1996, 44, 1997, 18; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Negoițescu, Scriitori contemporani, 386-394; Simuț, Incursiuni, 111-117; Horia Stanca, Așa a
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
1983, 10; Valentin Tașcu, „Un ceas de hârtie”, ST, 1984, 9; Cristian Moraru, „Un ceas de hârtie”, RL, 1984, 42; N. Steinhardt, „Un ceas de hârtie”, RL, 1985, 12; Ștefan Aug. Doinaș, Masca lui Dominic, RL, 1986, 5; Regman, De la imperfect, 213-215; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 396-405; Negoițescu, Scriitori contemporani, 405-407; Ioan Holban, „Un ceas de hârtie”, RL, 2000, 28; Regman, Ultime explorări, 177-180; Popa, Ist. lit., II, 804-805; Dicț. scriit. rom., IV, 331-334; Ștefan Aug. Doinaș, Evocări, București, 2003, 96-103. G. Dn
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]