2,195 matches
-
timpul. Avem nevoie de ieșirea de sub imperiul progresului, acesta având un sens totalizator ce ascunde existența! Într-o lume atee ce se vrea condusă doar de legi, biroul avocatului tinde să ia locul confesionalului; el este mediatorul dintre cetățean și impersonala literă a legii. O problemă o constituie faptul că și el e nevoit deseori să spună: "necunoscute sunt căile... legii". Generat de experiență sau născut în orizontul creștin, bunul simț al țăranului român îi spune să nu aibă de-a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
colectivizării și urbanizării forțate. Ca și cum suma credințelor noastre (adică obiceiurilor) trebuie să fie constantă: atunci când pierdem unele înhățăm repede judecățile de-a gata oferite de propagandă sau de reclame, ca expresie a dorinței noastre de a crede în "adevăruri colective", impersonale (ceea ce sunt de fapt obiceiurile), adică a dorinței noastre de a ne liniști în impersonalul "se". Cred că situația este expresia temerilor noastre față de existență, față de riscul ce ne pândește atunci când trebuie să optăm, să alegem, față de angoasa pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pierdem unele înhățăm repede judecățile de-a gata oferite de propagandă sau de reclame, ca expresie a dorinței noastre de a crede în "adevăruri colective", impersonale (ceea ce sunt de fapt obiceiurile), adică a dorinței noastre de a ne liniști în impersonalul "se". Cred că situația este expresia temerilor noastre față de existență, față de riscul ce ne pândește atunci când trebuie să optăm, să alegem, față de angoasa pe care libertatea ne-o stârnește; ea indică o fugă de povara libertății. Atracția pe care o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
însă la "murdăriile" sale. ٭ Motivația Unirii Principatelor (1859) este, asemenea celei a creării Uniunii Europene, una economică; boierul îi arată lui moș Ion Roată cum, prin unire, pot face ceva mai bine din punct de vedere practic, respectiv ridicarea bolovanului. Impersonalul se are și dimensiuni pozitive: spre exemplu, el face posibilă morala, poate chiar societatea, constituind unul din lianții ei. Poate că pasiunea pentru grădinărit este determinată de nostalgia ascunsă după grădina Raiului. Putem zări în sec. XX sfârșitul modernității; trebuie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Trebuie să privim organizările sociale din perspectiva evoluției: supraviețuiesc cele mai eficiente. Istoria ne arată că societățile construite pe baza unor modele teoretice născute în sânul Rațiunii au eșuat. Construcțiile sociale reușite implică un grad ridicat de "se face", din impersonalul "se", rolul rațiunii fiind limitat la a le explica. De aceea orice teorie socială (ca proiect social) este într-un anumit grad utopică. Din nefericire prin progres înțelegem o dezvoltare continuă a capacităților noastre (individuale și ca umanitate) de a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai vezi în ceilalți categoriile din care par a face parte, nu-i mai forțezi să intre în cadrele înțelegeri tale, ci începi să găsești persoane. Din păcate nu durează decât puțin această smulgere din fluxul lumii; iar recăderea în impersonalul "se" ne salvează de ridicolul propriilor judecăți prin uitare. Să gândești până la limita tuturor posibililor tăi! Aceasta este împlinirea! Când mă gândesc cât am dormit până acum... Abia sensurile pe care ni le oferă filosofia limbajului ne deschid către o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Nou este în individ nu ne rămâne decât să ne orientăm cercetarea asupra lui. Cum dorința unei persoane de nou se împlinește numai dacă își găsește ecoul în societate, cercetarea nașterii Noului trebuie să se desfășoare mai curând pe terenul impersonalului "se". În acest context este valabilă întrebarea: Ce anume din Vechi pregătește Noul? ٭ Pustnicul contemporan: izolat de ceilalți, cu burta plină și telecomanda în mână. O formă de pierzanie a omului contemporan: cariera. A inventa ierarhii profesionale înseamnă a oferi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
comisii de etică și reformă în cadrul CIO care au propus o serie de schimbări benefice pentru instituție, reabilitând imaginea publică a acesteia. c) autoritatea charismatică este tipul caracteristic regimurilor dictatoriale sau totalitare. Dacă cele două forme de mai sus sunt impersonale, autoritatea charismatică derivă din calitățile personale ale conducătorului ce inspiră angajament și insuflă ascultare. V. Măgureanu consideră că în problematica sistemului politic trebuie evaluat și rolul unor elemente fundamentale care pot contura sau anihila dimensiunea de autoritate a faptelor puterii
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar fi stat mai bine "acasă", nu în aglomerația aceea de fierărie, sticlă și beton, rece și impersonală. Mai hălădui așa câteva zile fără ținte precise și, într-o dimineață, se decise să mai bifeze o vizită "Clotilde" la Enescu. În Jurnal, Clody menționa că va merge la Enescu de ziua morții maestrului, împreună cu Mihai. Mihai îl adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
monitorizate nici măcar nu reiese clar cine este implicat în eforturile companiilor de a deveni angajatori preferați. De cele mai multe ori, se face referire la întreaga companie, prea general și vag. Sună mai degrabă a formă fără fond. Un alt fel de impersonal, asemănător arhicunoscutelor se face, ni s-a spus, să se lucreze etc. Dacă analiza celor două dimensiuni de pe primele locuri a relevat o prezență slabă și confuză a brandingului de angajator în presa de specialitate românească, cea de-a treia
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
gândurile și sentimentele, dincolo de masca aparențelor. În Budhism, permanența eului (atman) e iluzorie, nu e nimeni în spatele conștiinței de sine conform doctrinei non-eului (anattă), iar eul e doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente (anicca) și impersonale. Din contră, eu cred că eul e tocmai conștiința permanentă a continuității, chiar a șirului discontinuu a acelor stări fizice sau psihologice pe care le leagă, integrându-le. Luăm cunoștință că existăm de mult în același corp și gândim cu
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
anularea voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente și impersonale. Eul tinde spre revelarea și contopirea cu realitatea ultimă. La Greci eul e unul colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
morții, dar și a începutului, a vieții. În plan filozofic, energia ar fi subiectul, eul, sufletul, voința, conceptul, forma, ideea, iar masa ar fi obiectul, substanța, realitatea. Ele sunt interschimbabile. Hegel descrie istoria ascendentă: de la un eu-voință sau spirit natural, impersonal, anorganic ori biologic, reflex, la un spirit personal, conștient de sine și de lume, dar individualist, până la un spirit care se ia în posesie, moral și altruist, terminându-și evoluția în Ideea Absolută, în frumusețe și bine, în Dumnezeu. Voința
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
răspuns malițios și polemic ar fi acela care ar viza rigorile academice. Așa e indicat, în fond, să se înceapă orice demonstrație - neincriminabilă - a unui fapt teoretic. Cu infinite trimiteri bibliografice, cu un limbaj nu întotdeauna accesibil, cu o seriozitate impersonală și lipsită de grimasele spiritului ludic. Iată un posibil motiv pentru care studiul semnat de Catrinel Popa (distins cu premiul de debut "Ioan Petru Culianu" la concursul de manuscrise al Editurii Polirom) nu se pretează atât lecturii, cât conspectului. Deliciile
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face din toate semnele adăugate, care-i schimbă parfumul impersonal, din balotul dus la librărie. Nu știu dacă vreuna din cărțile acestea, aduse din colecții, din biblioteci, din subsoluri, ținute afară, pe niște trepte cu studenți, sau ocrotite sub geam de sticlă, ia, și reușește să-l păstreze, mirosul casei
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
ci la ordin, și nu după cum voiau ei, ci după o rețetă dată. Tot figuranți, tot marionete erau și șefii gazetei în care se publica relatarea, nu ei decideau scrierea unui asemenea articol și nu de ei depindea apariția lui. Impersonal, mecanismul funcționa implacabil și excludea responsabilitatea individuală. Posibile erau doar eschivele, sustragerile discrete și disimulate. Cine a citit 1984, romanul lui George Orwell, își reamintește desigur fără efort de ședintele "de ură". Cu această simplă diferență: 1984 era o ficțiune
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă întreb dacă filozoful francez poate fi comentat fără să trebuiască să-i
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis pe prozatorul Dan Stanca - creat după chipul și asemănarea sa -, pe chiar prima pagină a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
de diferite, cu teze asemenea, unele aplecându-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete". Luminat cu instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
se vădește mai curînd o înaltă școală, un academism decît o perspectivă aptă a dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Ne aflăm în fața unuia din cei mai fertili poeți români (comparabil cu Mircea Ivănescu și Miron Kiropol), autor a peste 2500 de poeme. În plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat să scrie versuri indeniabil proaste, sau măcar anoste, impersonale. Poezia lui Gheorghe Grigurcu își găsise prețioasa-i stabilitate încă de la debutul editorial din 1968, cu o culegere al cărei titlu avea să fie reluat, treizeci și șase de ani mai târziu, pe coperta ediției definitive! Acest poet s-a
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
o confruntare la propriu cu noțiunile lui Heidegger și cu inadvertențele și contradicțiile ce apar în textele neamțului. Felul în care Cristian Ciocan analizează relația dintre Befindlichkeit (situare afectivă) și Stimmung (dispoziție afectivă), dintre das Selbst (sinele) și das Man (impersonalul "se") sau dintre Umwelt (lumea ambiantă), Mitwelt (lumea împărtășită cu alții) și Selbstwelt (lumea sinelui) îl așază pe exegetul român în categoria celor mai profunzi analiști ai lui Heidegger. Cauza rămîne una singură: îndrăzneala de a te lepăda de superstiții
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal și distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt produse idei inedite, ci prin "redescoperirea ideilor consacrate, a modului propriu în care ele revin". Însă limbajul critic al lui Marino, cum însuși recunoaște, generează
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile teroase, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]