210 matches
-
fundamental conflictuale de eroism individual și impersonalism organizațional și le-a redimensionat sub forma unui erou organizațional partidul bolșevic", un proces lipsit de "precedent istoric" (Jowitt: 1993, 1-4). Sunt de acord cu argumentul lui Jowitt, dar numai până la un punct: "impersonalitatea charismatică" a partidului bolșevic creat de Lenin reflectă, în mare măsură, personalitatea charismatică a lui Lenin însuși. Chiar și eticheta "leninism", derivată din pseudonimul revoluționar al lui Lenin, stă mărturie în acest sens. În cadrul regimurilor leniniste, relația dintre partid și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se insulase, respectiv consolidase suficient. O altă caracteristică a regimurilor leniniste, dar și a celor liberale, consideră Jowitt, este aceea că "acțiunea socială este orientată prin norme impersonale". Dar, ceea ce distinge cele două tipuri de regimuri politice este faptul că impersonalitatea leninistă nu este articulată, ca cea liberală, prin "valori procedurale și reguli", ci prin "impersonalitatea charismatică a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
liberale, consideră Jowitt, este aceea că "acțiunea socială este orientată prin norme impersonale". Dar, ceea ce distinge cele două tipuri de regimuri politice este faptul că impersonalitatea leninistă nu este articulată, ca cea liberală, prin "valori procedurale și reguli", ci prin "impersonalitatea charismatică a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a le "metamorfoza în forma unui erou organizațional Partidul Bolșevic" (Jowitt, 1993, 1-3). Consider însă că
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimuri politice este faptul că impersonalitatea leninistă nu este articulată, ca cea liberală, prin "valori procedurale și reguli", ci prin "impersonalitatea charismatică a organizației de partid". Fapt unic în istorie, Lenin a reușit să concilieze charisma tipică eroului individual și "impersonalitatea organizațională" a partidului pentru a le "metamorfoza în forma unui erou organizațional Partidul Bolșevic" (Jowitt, 1993, 1-3). Consider însă că această "charismă impersonală" nu apare în cazul tuturor regimurilor leniniste, ci numai a celor autonome, neimpuse din exterior, sau, utilizând
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
deoarece, la urma urmei, ne raportăm totuși la două fenomene diferite, chiar dacă natura diferențelor dintre ele reprezintă în continuare un subiect problematic și nu mai puțin deschis. Analizând regimurile leniniste, Kenneth Jowitt propune ca acestea să fie abordate în termeni "impersonalitate charismatică", în contrast cu "impersonalitatea procedurală" existentă în cadrul regimurilor democratice occidentale. Cu alte cuvinte, în regimurile leniniste charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
urmei, ne raportăm totuși la două fenomene diferite, chiar dacă natura diferențelor dintre ele reprezintă în continuare un subiect problematic și nu mai puțin deschis. Analizând regimurile leniniste, Kenneth Jowitt propune ca acestea să fie abordate în termeni "impersonalitate charismatică", în contrast cu "impersonalitatea procedurală" existentă în cadrul regimurilor democratice occidentale. Cu alte cuvinte, în regimurile leniniste charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității axiologice în spațiul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acest din urmă criteriu, incidența lui după este întreruptă și enunțul, atribuabil (în lipsă) enunțătorului, se alătură enunțurilor la prezent de la începutul textului. Această incidență ezitantă și, mai profund, această nesiguranță privitoare la asumarea enunțiativă a enunțurilor revelă destul de bine impersonalitatea povestirii. Vocea narativă dă impresia că are doar rolul de a pune laolaltă nișe elemente. Distanța impersonală este însoțită totuși de o oarecare ironie. Explicațiile, prin tradițiile succesive, fundamente ale mitului lui Prometeu, se reduc la materialitatea stîncoasă a Caucazului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al poemului constituie o prelungire a tehnicilor avangardei care îl scotea astfel în evidență pe cel pe care tradiția recentă a discursului poetic considera că trebuie să rămână o umbră abia ghicită în țesătura versurilor (o prelungire a normelor de impersonalitate ale clasicismului), dar și o revenire spre discursul simplu, direct al unor reprezentanți ai Evului Mediu îndepărtat sau ai Renașterii. Discursul lui Stelaru recuperează într-adevăr ceva și din retorismul romantic: "Vai! iar se apropie moartea de tine/ Iar vine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trecutul îndepărtat. Toate cad lent, ca într-o desfrunzire de arbori sau ca într-o ninsoare. Dacă e să-i dau un nume acestui proces, i-aș spune: despodobirea de iluzii. Bacovia scrie acum, de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puse În evidență stări sufletești inedite, nedefinite, de melancolie și plictis; - cultivarea sugestiei muzicale, a sonorității verbale; - existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive, vizuale etc.). Apărut ca o reacție Împotriva poeziei retorice a romanticilor și a impersonalității reci a parnasienilor, simbolismul dispune de o estetică proprie. Jean Moreas publica, la 18 septembrie 1886, În suplimentul literar al ziarului Le Figaro, o scrisoare intitulată Le Symbolisme, devenită manifestul literar al noii mișcări. În această scrisoare propune și numele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
răspuns autentic dat contradicției existențiale a autorului. Nu este prea mult spus, dacă se afirmă că poetul s-a proiectat sub cele două chipuri fundamentale prezente În poem, Hyperiongeniul, și Cătălin, reprezentând chipul teluric al bărbatului. Demiurgul exprimă aspirația spre impersonalitatea universală, iar chipul Cătălinei Îl reprezintă pe poet, În calitatea de muritor care tânjește spre absolut. Poemul are un profund caracter liric, Însă și o structură epică, ambele țesute parcă Într-o atmosferă dramatică. Dramatismul amplifică bogăția lirismului. Epicul din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un adevăr bazat pe experiența trăită! oricâte s-ar spune despre poziția lui de boier În raport cu masele, afirmația stă sub semnul autenticului. Devorându-l pe Moțoc, mulțimea se potolește. Stilul scriitorului se distinge prin originalitate. T. Vianu vorbește despre o impersonalitate a povestirii. Nimic nu l-a influențat, nici un model nu ar fi dus la un asemenea rezultat. „Aici a lucrat alcătuirea firească a autorului, darul său de a privi direct oamenii și evenimentele ...” Autorul și-a pus personajele să vorbească
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
continua. Plecarea ei îi punea pe gânduri pe ceilalți actori. Se părea că atelierul era sortit eșecului. A doua impresie Conștient de tulburarea pe care o stârnea subiectul atelierului, Andrei Șerban i-a condus treptat pe actori spre detașare și impersonalitate, invitându-i să joace toate rolurile din culisele unei piese de teatru: să scrie dialogurile, să le pună în scenă după o regie proprie și să și joace personajele. La rândul meu, am încercat să le povestesc despre personajele reale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să scrie despre el însuși, despre vremea în care trăiește. Romanele lui sunt poveștile altora, de preferință eroi din alte vremuri. Dată fiind această nevoie acută de impersonalitate (oare nu pretindea și foarte personalul T.S. Eliot că e impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un lucru care se întâmplă în orice mișcare poetică la începuturile ei. Diferența dintre Modernism și Desperado este că cel de-al doilea pare un etern început. Poezia Desperado și-a creat deja demult propria convenție de aparentă inexpresivitate, rigiditate, impersonalitate, care e mai longevivă tocmai fiindcă poeții Desperado sunt mai ageri decât mulți alții, mereu dispuși să se contrazică. Auto-contrazicerea vine încă de la T.S. Eliot. De obicei o convenție literară o devorează pe cea anterioară, caută să se diferențieze. Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clișeele, patosul monoton, retorica vorbelor mari. Sunt accentele de specifică energie, proiectul unui model uman conceput în stil cotidian-realist. Mai târziu apare înclinația de a trece în prim plan viața interioară, necesitatea căutarii unui sens. Ion Pop reproșa acestei poezii impersonalitatea versurilor și frecventele alunecări în clișee de exprimare, epicizarea exagerată în care apare tehnica facilă a antitezei trecut-prezent, caracterul prea noțional cu ajutorul căruia Labiș ilustrează idei în loc să le traducă simbolic. În „Primele iubiri” se cristalizează și direcțiile biografiei lirice
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației este impersonalitatea, cum o numește Richard Muller Freienfels, ceea ce vrea să spună că artistul, deși e prins cu întreaga personalitate vibrândă în inspirație, are sentimentul că nu el e cauza ei, ci cauza stă într-o putere care îl depășește și e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei nu era decât un instrument prin care lucra spiritul”. Delacroix, de la care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
compoziției" pe care Claude Richard o găsește cel putin infidela, daca nu chiar greșită 99, apărătorii ideii "poezie pure"100, Ion Barbu numărându-se printre ei, au identificat în poetul american un precursor, plasându-l printre primii apărători ai ideii impersonalității în arta. Iată-l: Să eliminăm, ca irelevanta pentru poem, per se, circumstanță - altfel spus necesitatea - care, în primul rând, a generat intenția compunerii poemului 101. Poetul român nu gândea altfel: "Marile realizări", spune el, într-o frază cu vădite
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sens vieții lui, doar mesajul lui rămâne, că singura mărturie a sublimei lui aventuri a cunoașterii, la fel cum, în lirica mallarméană, potențând această idee, subiectul ilocutor dispare complet din discursul poetic - ideea regăsindu-se și în teoria barbiana a impersonalității - , pentru a lăsa doar textul să vorbească: Ca o poezie să fie pură, vocea poetului trebuie să se oprească, iar inițiativa să fie preluată de cuvinte, care se vor pune în mișcare, se vor lovi unele de altele. În scăpărările
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe când imaginea publicitară este "un mijloc prin care creatorul comunică cu alții" (v. D. Micu, Semiotica imaginii vizuale). Modalitățile de comunicare vizuală sunt, în majoritatea cazurilor, căi deosebit de subtile de constrângere. Cine ar putea acredita ideea că o caracteristică precum impersonalitatea, sentimentul vagului, nedeterminarea sunt elemente care în subsidiar susțin o retorică a persuasiunii, în argumentarea publicitară? Semn iconic / semn lingvistic Condiționarea iconicului de intenționalitate este fundamentală în publicitate unde această modalitate de comunicare devine a priori purtătoarea de sens a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
poet care se pare că putea controla orice varietate de muzică, avînd o minte ce se putea proiecta într-o sută de feluri diferite - o adevărată minte plăsmuitoare (shaping mind). Nimic în viața lui Chatterton nu e mai minunat decît impersonalitatea lui; nu creează poezie din durerile sau suferințele sale, cînd compune versuri, pare să fi evadat din sine. Prin urmare, Chatterton se pare că dispunea de ceea ce Keats avea să definească drept "capacitatea negativă" (negative capability). Poate nu este deloc
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
existențial. O schimbare decisivă crede critica a descoperi odată cu Stare de asediu (1983): de la eșantioane ireproșabile formal, dar lipsite de tensiune adevărată și timbru personal, s-ar trece la o poezie autentică, debarasată de clișee. Drumul ar fi cel de la impersonalitate la implicarea unei poezii care tinde spre recuperarea realului prozaic, a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
146-147, 160-161, 169-171, passim; Tuchilă, Cetățile, 167-189; Vlad, Lectura rom., 140-148; Dobrescu, Foiletoane, III, 88-95; Simion, Scriitori, III, 334-345; Condurache, Portret, 200-203; Negrici, Introducere, 153-173; Grigurcu, Existența, 218-226; Holban, Profiluri, 219-231; Cistelecan, Poezie, 83-86; Radu, Pagini, 74-75; Nicolae Manolescu, Ceremonia impersonalității, RL, 1989, 21; Cristian Livescu, Căderea în lume, ATN, 1990, 1; Lovinescu, Unde scurte, I, 492-498; Tania Radu, Mircea Ciobanu, „Convorbiri cu regele Mihai I al României”, LAI, 1991, 11; Andrei Pippidi, Cartea, „22”, 1991, 30; Nicolae Manolescu, „Acolo unde
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului și discursul său. Atît Mopete cît și alte personaje ale producției lui M. Ivănescu (V. Innopteanu, Dr. Cabalu, El Midoff, I. Negoiescu, tînăra Nefa, bruna Rowena
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]