354 matches
-
să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cotidiană a orășelului? Excluderea din învățământ ridică sau coboară statura boemului? Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați pictat acum zece ani. Aveați deja o vârstă respectabilă. — Toți voiau portrete, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văd, domnule cutare, am aici o scrisoare pentru dumneavoastră, și imediat vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o atenție specială, Întrucât ar putea fi vorba de Încă o impertinență a domnilor de la publicitatea directă, dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra cubică din Exod și-l cheamă insistent pe un anume Familiar 39, care publicului trebuie să-i fi fost mai mult decât familiar, pentru că În sală se produce un freamăt. O spectatoare cade În transă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care înviază dintr-odată vârfurile plopilor din curtea de vizavi... Trupul verde sclipitor respiră și eu respir odată cu el, privindu-l, fericit... Dar cum ? Cum de este posibil un asemenea lucru ? Cum se poate ca cineva să sune cu atâta impertinență la această oră ? Și cum se poate ca absolut nimeni să nu se găsească în toată casa ca să vadă cine-i ? Cum oare ? S-au răsturnat chiar așa legile casei cu susul în jos, au dispărut toți servitorii, încât Sophie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente și ochi căprui strălucitori sau, mai curând, luminoși, a căror privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate) grijă duioasă sau (poate) o blândă impertinență. Era slab și avea mâini subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nasul lui vulturesc, flămând de putere, la gura umedă cu buza de jos atârnândă, la ochii galbeni, injectați. Cu părul lui cărunt, țeapăn, creț, și cu capul teșit, semăna cu un bătrân general. Era cu neputință să-l suspectezi de impertinență. Idei de felul ăsta răsăreau dintr-un solipsism nebun, din totala lui lipsă de legătură cu lumea. Părintele Bernard îi răspunse: — Nu vreau să fiu plătit. Eu am un salariu și am îndatoriri pe care pot sau nu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întâmple ceva bun, ai să vezi, ai să vezi că o să ai parte de ceva foarte bun. Sunt sigur... Într-adevăr te rogi pentru mine? întrebă George, arătându-și într-un zâmbet dinții pătrați. Socotesc că asta-i o impertinență. George, vino să înotăm, hai să înotăm împreună așa cum înotam pe vremuri. O să-ți facă atât de bine! Drumurile noastre sunt diferite. Tu du-te pe drumul tău. Cât despre amicul tău Iisus, n-a fost niciodată pe meleagurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te-a invitat, asta nu este casa dumitale, se pare că-ți închipui că numai pentru că faci parte din familia asta McCaffrey... De ce ești atât de supărată pe familia asta McCaffrey? Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dacă da, ce anume era în joc? Voise să-i pună lui Hattie o întrebare. Ce întrebare? Ce putea să-i mai spună acum fără să apară impertinent? Dar însăși prezența lui, mai ales prezența neanunțată, nu însemna o impertinență? Și dacă John Robert se găsea la ea? Nu se gândise să mai telefoneze, mai cu seamă după felul în care fusese primit ultimul lui telefon. Își spuse: „Poate că ar fi mai bine să las totul baltă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brumă de umor! ACȚIONARII Mă oprește un cetățean așa, tam-nesam, într-o zonă de centru dreapta a orașului și mă întreabă: Cum stai, domnule, cu...acțiunile ? Evident, prima reacție a fost o febrilă căutare a microfonului, știut fiind că asemenea impertinență nu poate fi decât gazetărească. Spre norocul meu și al altor câtorva cetățeni pașnici, am descoperit că individul, în afara unei sirene tatuate sub omoplat, a cinci bancnote de câte zece mii lei și a unor tremurături dubioase, nu avea nimic cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
viață. În România domnește demagogia și în politică și în literatură; precum omul onest rămâne aci necunoscut în viața publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităților, a acelei școale care crede a putea înlocui talentul prin impertinență și prin admirație reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colț atât de depărtat al românimii, din Oradea Mare, - când în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
frumoase și curtenitoare, iar ochii veșnic bătrîni și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el". Păi nu s-ar putea să mi-l schimb?" am făcut eu pe prostul. Și am simțit imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. "Pleacă, du-te, să nu te mai văd", m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum. cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era profesor și că în situații similare ar fi pretins disciplinarea celui în cauză. Cum s-ar zice, progresa în direcția negativă, prin aceea că profesorii respectivi, știindu-l copil de cadru didactic, erau dispuși să nu observe o anumită impertinență, o anumită obrăznicie scandaloasă, ieșită din comun... Eroul nostru - încurajat frenetic de gașca din jurul lui, merge și mai departe, încât vrând să necăjească o bună profesoară din școală, îi dă telefon, pițigăindu-și vocea, făcând-o de tot râsul, ajungând până
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
foarte scumpe. În plus, degaja un miros puternic și neplăcut. ă Alexander Grigorevici, insistă Porfiri. Cineva a lăsat un bilet pentru mine. ă și ce-i cu asta? rânji Alexander Grigorevici Zamiotov, uitându-se în sfârșit la Porfiri. Sătul de impertinența funcționarului, Porfiri îi răspunse dezamăgit, fără a insista însă pe idea diferenței de rang dintre cei doi: ă Alexander Grigorevici, amândoi suntem oameni, prin urmare în privința asta suntem egali. Te voi trata cu respect și îți cer să o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi estimă vârsta în jur de vreo treizeci de ani. ă Bună ziua, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el”. „Păi nu s-ar putea să mi-l schimb?” am făcut eu pe prostul. Și am simțit imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. „Pleacă, du-te, să nu te mai văd”, m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]