243 matches
-
a hotărît să publice această nouă ediție, în care s-a învrednicit să facă modificări pretutindeni unde i s-a atras atenția că ar fi necesar. Poate în fervoarea zelului și a durerii cauzate de relele ce frămîntau Biserica (unde impietatea triumfă, iar numele lui Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul sfințenia, doctrina și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
explicată, dar care lucrează în continuu sub alte forme decît cele ale urii; de care se minunează și cel care o resimte, căci nu știe că suferă din cauza ei și nu-i descoperă rațiunea; și care are înfățișarea unei mari impietății sau a unei brutale ingratitudini față de învățători, de altminteri buni, pentru că au avut atîta grijă față de ucenicii lor, s-au folosit de atîtea cuvinte și le-au dăruit atîta iubire. 38. La începuturile Bisericii, divina Scriptură era singurul text de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai mărunte neajunsuri ale sale. Așadar, un Cler devenit slujitor și adulator disprețuit al principilor nu mai este un intermediar între aceștia și poporul pe care îl păstoresc; și apar atunci vremuri asemănătoare cu ale noastre, în care totul este impietate și lipsă de religiozitate. Puterea ecleziastică este atunci înlăturată, nu se mai găsește în mijlocul puterii legale a Regelui și al puterii morale a popoarelor; ci este absorbită de prima, nu mai este decît unul și același lucru cu prima dintre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
precauție în zilele noastre. Excomunicarea ca urmare a însușirii de proprietăți ecleziastice a condus la ofense mai mari, căci este mai rău să te rupi de Biserică decît deposedarea de bunuri în sine. Un delict mai mare, o mai mare impietate, este mai greu de comis în rîndul popoarelor religioase, acolo unde credința este încă vie, unde nu se întîlnește răutate decît într-o mică măsură; acolo, în anumite vremuri și în anumite locuri, excomunicările, după cum spuneam, puteau apăra bogățiile Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trei puterile se unesc împotriva justiției și nu mai simt propria lor opresiune și nici pe cea a Bisericii, atunci este vremea în care acea națiune pierde catolicismul iar mai tîrziu părăsește și creștinismul: aici este vorba de Erezie, de Impietate. Acestea sînt cele trei maladii radicale ale societății civile creștine. Ce i se va întîmpla apoi unei națiuni desprinse de Biserică și, astfel, ruptă de învățătura adevărului; e greu de spus; ea nu mai aparține poporului lui Dumnezeu despre care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, cîte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum descoperită” asupra căreia, erau convinse, se Înșelaseră pînă atunci, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gândindu-mă cât de vulnerabil rămâne cel tânăr, tobă de lecturi dar fără o biografie fixată a faptelor de viață proprii. Și am înțeles, în aceeași ordine de idei, că nu puneți același preț ca mine, pe Tărâmul copilăriei. O impietate, la un moment dat, când faceți afirmația "Femeia care naște dă mâna cu Dumnezeu". Femeia care naște, eu aș vedea-o mai degrabă stând în mâinile lui Dumnezeu, fără ajutorul cărora femeia care naște ar fi într-un pericol de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
ne înfățișează de pildă funeraliile lui Tudor Arghezi, mai ales pe fața lor ascunsă, "ghidate din umbră de Nicolae Ceaușescu", relatate tîrziu, "de teamă ca unele amintiri hazlii din jurul marelui cioclu să nu fie interpretate azi ca un act de impietate față de memoria poetului". Oricum evenimentul mustește de lucruri anapoda, secvențele tragi-comice ținîndu-se lanț. Apare în scenă un membru al Comitetului Central, Ion Stoica, "un semidoct de nădejde, arogant și complexat social, ca unul nevoit să lichideze liceul în doi ani
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
mult ascuns și moare pe data de 1 iunie 1948, epuizat de boală și neajunsuri. Nume ilustre ale medicinii românești care l-au curtat, i-au folosit numele până mai ieri, i-au Întors spatele Într-un gest de condamnabilă impietate, grăbindu-i sfârșitul la numai 56 de ani. Mai mult, conducerea Facultății de Medicină prin decanul său (N. Gh. Lupu) a refuzat depunerea sicriului În holul facultății pe care o slujise, onorând-o cu remarcabila sa personalitate. Profesorul Gr. T.
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a proclamat subordonarea totală a științei de către religie, punând în centrul atenției conceptul lumii așa cum îl concepuse Aristotel și Ptolemeu. Terra era considerată un corp ceresc imobil, în centrul lumii și orice încercare de a contesta această schemă era o impietate. Descoperirile geografice și era de progres și înnoire a Renașterii, făceau ca abaterile de la pozițiile prevăzute de teoria ptolemeică, ale planetelor și Lunii să devină stânjenitoare. Cercetătorii, rămânând în centrul teoriei geocentrice au făcut determinări importante, astfel la Oradea a
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pentru că sunt întotdeauna în rol. Copiii mă iubesc și mă respectă. În prezent cam fug prin materie pentru că recensământul a dat totul peste cap. Și la anul îl fac pe Eminescu, or a grăbi la acest unic poet este o impietate!” Și pentru că autoarea scrisorii așteaptă pe Făt-Frumos, iată cuvinte și despre acesta: „Seara mai mult în fața televizorului, singură sau împreună cu Liviu, atunci când mă vizitează. Mă vizitează foarte des, așa că mai mult împreună suntem. Vă mulțumesc din tot sufletul pentru gândurile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
șir de furnici a înnegrit poteca din curtea mea, lungindu-se până la ușa casei. Am vrut să le strivesc cu talpa, însă Aia m-a oprit cu un gest hotărât. „Nu trebuie să ucizi nici o ființă vie!” Repetitio „E o impietate să ucizi animalele ca să te hrănești cu ele. Să nu închizi viscere în propriile-ți viscere. Să nu alimentezi sângele tău cu sângele altei ființe. Pentru purificarea sufletului e indispensabilă și purificarea trupului”. Corinna Insuccesului amoros cu Corinna i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este posibilă continuarea și continuitatea existenței, în condiția trup-suflet, ca o singură unitate? Cel Care hotărăște zice: Nu! De ce oare? Pentru că intervine voința personală a oricărei existențe. Voiește să-și îndreptățească în veșnicie actele liber alese și săvârșite, autodivinizându-se. O impietate împotriva Creatorului. Greșeală adamică, prelungită asupra întregii omeniri, până la transfigurarea materiei în ziua Învierii. Pentru ca răul să nu rămână în veșnicie, Creatorul sancționează existența în forma ei perisabilă, pentru a salva esența. Acum, iată cântarul. Care acte liber alese pot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iama în averea mea când mă aflu în stări de spirit ca cea de ieri. Oricum, i-am anunțat pe cei de la British Musem că-și pot lua de pe acum cărțile. Presupun că am procedat bine, deși e oarecum o impietate să îndepărtez din casă posesiunile lui James. Să însemne acest lucru că mă aștept să văd reapărând în orice moment? În timp ce scriu, ating cu cealaltă mână piatra cafenie cu cercuri albastre pe care James a ales-o din colecția mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
b. Propoziția completivă directă intră în relație cu regentul prin: • conjuncții: că, să, ca...să (cele mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să dovedim în rândurile următoare că tipărirea romanului „Geniul pustiu” este o impietate față de Eminescu și o mistificare a publicului.” (G. Ibrăileanu) • pronume relative (întrebuințate și adjectival): „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) „Stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul, / Și nu știu cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-o în fața Areopagului. A fost acuzată că încalcă legile ateniene, ea fiind metecă, străină, și legile ateniene restricționau drepturile străinilor, că sfidează zeii, că a creat o organizație religioasă secretă ce se întrunea în casa ei. A fost acuzată de impietate, întrucât cu prilejul ritualului de slăvire a Aphroditei, reproducea legenda nașterii zeiței din spuma mării prin spectaculoasa ei ieșire, goală, din mare. A fost apărată de Hyperides, un admirator al hetairei, cu o pledoarie ce s-a încheiat cu gestul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec de la neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți-l dau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
articolele lipsesc cu totul, și adesea d. Bermann este obligat să alerge pe la toți colaboratorii spre a-i implora să producă ceva. Caută deci, dragul meu, să ne procuri niște articole de pe acolo...“ S-ar putea zice, fără teamă de impietate, că Propășirea era o „formă fără fond“; scriitorii lipseau, sau nu se îndemnau a scrie. Dar odată plămădită, forma devine stimulatoare: scriitorii sunt smulși din letargie, coloanele revistei se umplu, iar unele texte obținute în acest chip se dovedesc, culmea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Toate virtuțile somei sunt solidare cu experiența extatică provocată de absorbția ei. Am băut soma, citim într-un imn celebru (VIII, 48), am devenit nemuritori; am ajuns la lumină, i-am aflat pe Zei. Cu ce ne poate tulbura acum impietatea sau batjocura celui muritor, o, nemu-ritorule?" (str. 3). Soma este rugată să prelungească "timpul vieții noastre"; deoarece ea este "paznicul trupului nostru" și "slăbiciunea, bolile au fost puse pe fugă" (după traducerea lui L. Renou). Soma deșteaptă gândirea, reînsuflețește inima
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prea nepregătit pentru o asemenea întâlnire, dar am simțit totuși străluminând difuz, sub țesătura meșteșugită a textului literar, acel ceva despre care Sfântul Augustin spunea că există în noi "mai adânc decât noi înșine". Nu cred că voi comite o impietate amintind aici cu precădere despre destinul literar al lui Valeriu Anania, cel care a învățat, de la Arghezi, meșteșugul de a lăsa cuvintele să dospească în tainițele minții până când inima le va scoate la iveală prin mărturisirea scrisă, maturate, zemoase, pline
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre viciile lui să rămână stăpân. De aici, o zarvă și o înfruntare neîncetată între ele. Zgârcenia, dezmățul, ambiția erau zeii lui; perfidia, lingușirea, slugărnicia - mijloacele sale; impietatea perfectă - odihna lui; iar principiul său de conduită se întemeia pe părerea că cinstea și corectitudinea sunt niște himere cu care te împăunezi, dar care nu pot face parte din ființa ni mănui; drept care toate mijloacele erau bune pentru el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru dezmățurile lui cele mai deșănțate, cele mai sfinte zile, cum i s-a întâmplat în timpul regenței sale cu precădere în Vinerea Mare și în zilele cele mai respectabile. Cu cât cineva era mai înrăit, mai vechi și mai excesiv în impietate și în desfrâu, cu atât se bucura mai mult de consi derația lui, și l-am văzut mereu admirând până la venerație pe Marele Prior, pentru că, față bisericească fiind, de patruzeci de ani nu se culcase decât beat mort și pentru că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"515. Comoditatea unei astfel de atitudini a făcut ca, cel puțin în cazul publicisticii, exegeza să fie extrem de parcimonioasă, iar apropierile critice de jurnalistica eminesciană să fie privite ca un act de impietate 516. Conștienți că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"517 și că sensurile publicisticii eminesciene nu sunt un dat, ci reprezintă rezultatul unei activități
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 15. 162 V., în acest sens, opiniile exprimate de unii interpreți în Adevărul din 15-16 iunie, în care deplâng activitatea publicistică eminesciană, opinând că editarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria poetului. 163 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 164. 164 Alexandru Andriescu, "Publicistica eminesciană operă de asanare morală", în Cronica, nr. 13, 1990, pp. 1-8. 165 Critici la adresa
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 60. 516 La 25 de ani de la moartea poetului, publicația Adevărul (nr. 15-16, 1909), apreciind creația poetică eminesciană, deplângea activitatea publicistică, susținând că publicarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria sa (Apud D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editura Atos, București, 1999, p. 91). 517 Dimitrie Vatamaniuc, "Eminescu la sfârșit de secol și început de mileniu", în Viața Românească, nr. 1-2, 2000, pp. 12-15. 518 Petru Ioan, Modelul hexadic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]