1,880 matches
-
pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate comentariile și toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece și se desăvîrșește implacabil, adesea iremediabil, zi de zi sub privirile noastre" (Scrisoarea datează din 1948). Pillat solicită medicamente și se plînge de multele neajunsuri: izgonirea din casă, arestarea unora dintre membrii familiei și cunoscuți, greutatea de a-și găsi o slujbă (a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță Manifestul Revoluției Naționale, a avut o soartă iremediabil grea după instaurarea democrației populare. Dar poate cel mai rău este că astăzi nici nu se mai știe despre existența sa. Este meritul implacabilului îngrijitor de ediții Marin Diaconu de a fi selectat din Biblioteca Academiei și din biblioteci personale materialele necesare alcătuirii acestui volum consistent. El cuprinde lucrarea dedicată filosofului Petre Andrei (căruia Pavel i-a fost asistent la universitate), Krinonis sau treptele
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît în formule ale conștientizării, ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
în ansamblu ce se adresează vanei lor discipline, cu tangențe "calofile", cu o turnură, hélas, "literară". Propunîndu-și cumva masochist: "Nu vreau să "fac frumos". Sper să nu facem "literatură"", hermeneutul îi pune la punct pe cei ce procedează altminteri. O implacabilă reducere la scară i se aplică lui G. Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu a fost curmat. Călinescu nu are elevi. Piru nu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și nedesmințită marcă stilistică: cea a scriitorului/ investigator ce intervine în destinul personajelor, discret, atașant, din altruism sau doar din curiozitate profesională, modificând benefic traiectoria sau retrăgându-se când deznodământul implacabil o cere. Un model am zice de comportament comunitar, complet opus terorismului unor paparazzi de duzină ce nu pregetă să-și hăituiască victimele, spre a apuca "exclusivitatea" unor subiecte, pe cât de respingătoare, pe atât de ieftine. Textele excelează printr-un
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața mea? Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața ta? Ce altceva
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
cei trei fii vor avea un tată, un nume, o identitate socială, chiar dacă nu neapărat sîngele lui curge în toate vinele masculine. Prejudecățile sînt învinse, onorabilitatea este salvată. De fapt, personajele își salvează destinele extrăgîndu-le dintr-un derizoriu ce părea implacabil. Atmosfera napolitană dominată de carpe diem!, atmosferă în care au trăit eroii noștri și care acum este ținută pe la uși, pe la ferești colcăie împrejurul acestei case cu aspect insular acum. Ordinea a luat locul dezordinii, gesturile majore celor minore. Se
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
pe Clytemnestra. Dubla pedeapsă a zeilor nu întârzie, căci, urmăriți de Erinii, cei doi eroi vor rătăci prin lume, unul orb, altul nebun, fără a reuși să se mai recunoască în momentul ultimei întâlniri, rămânând străini și prizonieri ai destinului implacabil. Tații lor morți apar doar ca voci spectrale, rostind, la începutul și sfârșitul acțiunii, mesajul zeiesc. Libretul oferă astfel, cu o mare economie de mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă și conturând ipostaze în
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
par isterice și mediocre. Nu m-aș încumeta să polemizez cu aceia care nutresc asemenea convingeri dacă exemplul ales ar fi, să zicem, critica postcolonială, sau așa-numita queer theory. Dar reacționez la rîndul meu cu iritare cînd aud sentințe implacabile care reduc toate eforturile intelectuale din Statele Unite la o simplă agitație stradală, cu scopuri politice imediate. Cei care nu văd, în ideile provenite de peste ocean, decît political correctness, exagerează revoltător. Însă ca să lămurim (nu o dată pentru totdeauna, firește, ci măcar
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta, cvasi-obiectiv. personaje exponențiale împărtășesc sentimente colective într-o lume supusă implacabilei legi a istoriei. Sentimentele cvasi-obiective nu sînt un cerc pătrat, ci exprimă o realitate a socializării primare sau a alternării. Atunci cînd rolul este insuficient interiorizat, știi ce-ar trebui să simți întocmai. E perioada de învățare, cînd sentimentul e
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
Doina Cornea și alții au îndemnat alegătorii să-l voteze pe Ion Iliescu în turul doi al alegerilor prezidențiale ar fi un eșec al luptei acestora și împotriva comunismului, dar și ca mesaj politic de durată. Cronicarul se teme că implacabilul editorialist al EVENIMENTULUI ZILEI n-a prea înțeles sau n-a vrut să înțeleagă faptul că dizidenții anticomuniști au recomandat votarea lui Ion Iliescu sacrificîndu-și convingerile personale, pentru a împiedica producerea unui rău incomparabil mai mare decît alegerea lui Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
sprijin al solidarității anglosaxone) înfrunta și sfîrșea prin a nărui imperiul marxist-leninist, aceleași milioane și milioane de europeni, mai cu seamă tineret ignorant și dezinformat, se dedica unei pasionate "lupte pentru pace", răcneau după dezarmare unilaterală. Ronald Reagan, vizionarul și implacabilul conducător politic al vremii, figură politică de frunte a ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
oră și în această situație, acesta este adevărul plin de consecințe cărora, mărturisesc, nu știu cum să le fac față. Iată cum sună textul notificării primite de mine ieri, text pe care-l resimt ca pe opera impecabilă a unei mașinării birocratice implacabile, care funcționează silențios și legal: "Având în vedere că la baza convenției de cazare nr... în baza căreia ocupați imobilul situat în.... a stat situația locativă dificilă pe care ați motivat-o, dar totodată și angajamentul dvs. de a intreprinde
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
în clipa în care a încercat să se reformeze, a făcut implozie. Prea ocupat, probabil, să se autoadmire pe coridoarele Cotroceniului, Iliescu a sesizat prea târziu primejdia: tot visând la partidul-stat, n-a observat oasele de balenă ce se înfigeau implacabil în gâtul sistemului. Furia lui Iliescu pe Năstase are, din acest punct de vedere, o explicație obiectivă: un partid perfect controlabil nu poate fi, în viziunea aparatcik-ilor, decât un partid-sferă. Or, prin mișcările atât de neinspirate ale lui Năstase, el
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
metaforice (stare orgiastică). Năzuind la o simplificare, la o reducere la liniamente, poetul se descoperă a fi funciarmente posedatul unui duh dionisiac, al unui prea-plin ce debordează peste limitele proprii, identificîndu-se cu natura în dinamismul său copleșitor, în concretețea sa implacabilă. E aci o fugă de eu în direcția unei comunicări metapersonale, în felul în care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
ce utilizează jocul imprevizibil, ori previzibil, al semnelor nu ca scop în sine, ci ca un mijloc, privilegiat, de acces la ființă. Întreaga desfășurare a evenimentelor(fabula) este determinată și dominată de trei entități, de trei stihii tutelare, care țin, implacabil, în chingile lor, destinele eroilor: Arhitema (Cunoașterea de sine) și două arhipersonaje (Iubirea și Moartea - Eros și Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
linia subțire dintre viață și moarte, dintre patetic și ridicol, dintre dramatic și ironic. Fiindcă - la urma urmei, frondă este orice sinucidere, împlinită sau doar schițată, reală ori simbolică. Un gest tragi-comic de inconștiență, săvîrșit fără a-i realiza consecințele implacabile, caracterul ireversibil. Mai întîi mezina - suava Hanna Hall - după o tentativă eșuată se aruncă pe geam tocmai în timpul unei petreceri - penibilă, e drept - organizată la sfatul medicului psihiatru (nu întîmplător, desigur, jucat de către Danny De Vito!), care recomandase o grabnică
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil al destinului uman limitat. Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el se
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
-se în vreun fel, „deoarece a murit mai degrabă ca toți”. Adevărul lui a rămas în picioare, nu neapărat agresiv, ci „constatativ”, latent, un aliat al omului într-un fel, al sorții omului, adevărul... adevărat. Dar nu e neapărat expresia implacabilului existenț ei generat de o instanță intangibilă, căci e rostit de... om, și dacă apasă, o face cu o greutate surdă și constantă, care devine aproape o obișnuință. Un element al tradiției - acel adevăr care numește lucruri și înscrie ființele
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
poreclesc și o mint pe femeie, duși de filosofia lor meschină, prin care caută să adune nu omenie, ci aur. Și, mai mult, într-o asemenea existență de batjocură a celor care se cred în cîștig se insinuează nevăzut și implacabil blestemul: „- Ce-s eu? (se întreba femeia, n. n.) Nimic! Da’ pe mine nime nu mă blastămă, nime nu zice să mă bată Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata tot satul te blastămă.” După o asemenea constatare, refuzul cîștigului din mîna
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se lasă cufundată în imaginea muntelui de piatră și refuză confundarea, contopirea într-o umanitate decăzută. Dimensiunea etică se relevă neașteptat. Este oare Fefeleaga o învinsă? Ce forță o face să înainteze în viață? Este ea, oare chiar întruparea destinului implacabil, cel care te duce prin fericire și nefericire fără să facă vreun gest de ezitare? Devine ea oare o Geea, care ține pămîntul în cumpănă, în ascunsul/nevăzutul existenței? Se luptă cu timpul destructiv: „Timpul, pentru ea, avea o singură
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
munca fără rost, și în unul al intrării în moarte. Da, această intrare în moarte este extraordinar reprezentată în „novella” lui Ion Agârbiceanu. Este vorba de o ființă puternică ajunsă în situația de a se confrunta cu fatalitatea. Confruntarea e implacabilă, mută, cu rezonanțe nebănuite. Ca într-o mare tragedie. O tragedie trăită de omul obișnuit, deloc privilegiat cu ceva. La marginea lumii Seara Fefeleaga se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din urmă suflet din
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
neavenită. Suntem rupți de Antichitate printr-o mutație adîncă, lucru pe care îl constatăm de îndată ce comparăm fundalul ancestral cu cel al viziunii contemporane. La elini, zeii sunt prezenț e subînțelese care se supun unui destin care e tot atît de implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris. Iar cînd zeii intră în viața oamenilor, în sufletul cetății apare moralitatea. Eticul e ecoul lumesc al fatalității
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
acestei montări, față de altele? Contrastul izbitor între dezmățul dezlănțuit până la frenezie al primului act și tragismul, și nu doar tristețea, celui de al doilea, în care toți interpreții, dezbrăcându-se complet, dispăreau în spatele podelei care se ridica precum un zid implacabil cu ei cu tot, vărsându-i undeva într-un spațiu nedefinit, din care ieșea fum. Pe lângă costumele de cabaret care descopereau acoperind totuși corpul, această podea mobilă, care se ridica amenințătoare în final, a făcut parte dintre soluțiile ingenioase, mai
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
figura care exercită atracție asupra cititorului nu e Damian, personajul diabolic, Pegasul căruia în final i se taie aripile, ci Octavian, candidul și nespectaculosul Crisoar, care gustă celebritatea la senectute, parcă împins „de cineva nevăzut“. Gabriel Chifu este în chip implacabil un analist moral, în ochii lui personajele trăind prin principiul lor de combustie etică. Pentru Gabriel Chifu, substanța interioară a unui personaj e mai importantă decît situațiile în care el ajunge, de aceea în carte întîlnim frămîntări, răscoliri și mutilări
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]