2,882 matches
-
i-a interzis mamei sale să participe la o petrecere VIP de la Lincoln Center din New York, temându-se că Madonna ar putea-o face de râs. „Madonna a cumpărat bilete și voia să vină cu prietenul ei, dar Lourdes a implorat-o să nu vină. Nu voia ca evenimentul să se transforme într-un circ, știa că tot ce are legătură cu mama ei poate degenera”, scrie publicația. Madonna și Lourdes s-ar fi certat săptămâna trecută, după ce cântăreața a apărut
Madonna, atacată de propria fiică: „Mi-e ruşine cu tine, nu mai suport” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72247_a_73572]
-
contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce vrei bă? Se aude o voce implorând: - Dom' Șef, fiți bun și dați-mi și mie un chibrit. - Ce zici, bă? Vrei cribit? Pune-i drugu' băă! (adică zăvorul, care sigur că era pus). E criză de cribite, băă! E criză de cribite!, răspunde Bușcu zbierând și
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi fost alături de Gisulfo. Consiliul chibzui apărarea orașului și fură trimiși soli la domeniile friuliane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
încă ne mai citim unul altuia, liniștiți, împreună. Cineva a făcut un foc. Cînd lăsăm cărțile să ne cadă din mînă, spune, ne va lua prin surprindere. Nu ne e frică de noapte, luăm o tabletă ca în spitale, îi implorăm astfel natura tristă. Umbrele urcă acum de peste tot, din cele mai mici crăpături, de la etajele de jos, de la prichiciul ferestrei, de pe colinele ce ne-au atins retina peste zi, de la pașii noștri... ne ridicăm genunchii spre acele locuri, avanposturile nopții
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
cunoscut, spunea într-un rând poetul Nichita Stănescu, pe cineva care vedea electricitatea, cineva m-a cunoscut pe mine, care văd cuvintele. Alții cu ale lor... Chiar așa, alții cu ale lor. Dar în iureșul vostru nebun vă rog, vă implor, să nu uitați vorba aceea a lui Dostoievski: frumusețea va salva lumea... Și să nu uitați că una din rădăcinile poeziei, alături de Iubire, Adevăr și Bine este chiar Frumusețea... Dan Iacob Plin de merite, și totuși în chip poetic, locuiește
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
după sticla în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-și întinde plasa de aluzii și referințe cît mai mult. Chiar dacă simpaticul exercițiu psihanalitic al polițistului referitor la Stuntman Mike nu are greutatea unui verdict clinic, - Freud nu apucă să-și desfășoare subtilitatea aici -, el rimează cu sfîrșitul acestuia, umilit, implorînd iertarea și executat printr-o serie de croșee de cele trei femei. După tipicul filmelor de categorie B, Tarantino șarjează în scenele de violență, însă, ca și în Kill Bill, le transformă într-un spectacol în sine. Violența devine o
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
dispare cu totul atunci când ochiul Autorului se vede deasupra "lumii de papir". Să dăm înapoi filmul: "Stranie melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
nețărmurită generozitate și alinare. Nu voi putea să-ți spun emoția care mă sugrumă, cum toată viața mi s-a strâns ca într-un pumn în inimă și nu pot opri plânsul care mă cutremură" (Geneva, 20 ian. 1955). O imploră să-l considere ca pe un frate și o iubește așa de mult, încât se oferă să-i procure el însuși hârtiile necesare procesului de divorț (19 febr. 1955). Corespondența dintre ei continuă, la intervale mai rare, până prin 1966, din
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
ea a venit așa cum vin darurile din cer, sa Întins lângă el și-au Întins mâinile, le-au plimbat pe Întinsurile celor două corpuri Înfierbântate și au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan a implorat-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al cuvântului. De parcă acea parte calmă și ascunsă a ființei lui se detașase de el și acum îi asculta oferta absurdă, îi privea trupul contorsionat implorând în chip rușinos, copleșit de frică. Parcă Chavel cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei nu aveau termen de comparație, presupuneau că aceasta este o trăsătură a clasei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
călător care se dă jos de pe vas într-un port, doar ca să ia prânzul, își face o impresie despre întreaga nație judecând după comportamentul afaceristului viclean alături de care a stat întâmplător la aceeași masă. O sută de mii de franci! imploră el, iar Chavel cel calm de lângă el îi șopti: „Spui mereu același lucru. De ce te tocmești? De ce nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ar putea să vină cineva cât sunt plecată. —Spune-i mamei să nu deschidă ușa. N-o să dea nimeni buzna înăuntru. S-ar putea să vină el. —Ascultă-mă, îți faci singură rău, ai să să-ți pierzi mințile, o imploră el. Îți imaginezi lucruri care nu există. De ce ar veni el aici, pentru numele lui Dumnezeu? Să vadă lucrurile la care a renunțat n-ar fi decât un chin. E un vis care-ți macină sănătatea! Fără prea multă tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu eram îndeajuns de mârșav. A spus că ați încercat o dată să vă retrageți oferta. —O dată, într-adevăr, doar o dată! exclamă Carosse. N-a fost timp pentru mai mult de-atât, înainte de a fi dus de lângă noi. Credeți-mă, Mademoiselle, imploră el cu lacrimi în ochi, era în toiul nopții. Da, știu că era în toiul nopții, răspunse ea, pentru că durerea m-a trezit din somn. — Cam pe la ce oră? — Imediat după miezul nopții. — Exact atunci a fost. —Ce mizerabil, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ce se petrecuse, ce vorbe se rostiseră între cei doi încât să aștearnă pe obrazul bărbatului un aer de nemulțumire și să o facă pe fată să se plece copleșită de foame și lacrimi. De ce nu mă lăsați în pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți mai avea motiv să rămâneți singură de acum înainte, niciodată. M-ați urât, dar acum ura s-a stins. Nu veți mai avea motiv să vă frământați pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel de plimbare. Copilul urlă - un tânguit macabru, un plâns bolnav și trist - urlă continuu. Părintele tace, îl mângâie, imploră băiatul care nu-l aude și nu-l pricepe, să nu mai plângă. Părinte și copil, singuri cu durerea lor, în curtea spitalului. La etajul doi se deschide brusc o fereastră. Cum scoate capul, o femeie între două vârste tulburată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman. De data asta, lui Lionel i se face frică de-a binelea. Aranjează jaluzelele verticale în așa fel încât să nu se poată vedea de afară și-l imploră pe proaspătul intrat: — Roman, nu, te rog, nu! Numitul Roman îl ignoră și înaintează spre birou. Racheții îl privesc stană de piatră. După ce l evaluează pe fiecare, Roman ia o poziție de primitor la baseball, ochește mingea de pe birou și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mâncai după vizitele de duminică, dacă nu reușeai să înduioșezi o familie să te înfieze. Mâncai bătaie și înainte de vizită, ca să-ți dorești mai mult decât orice pe lume să scapi din orfelinat. Eram dresați să întindem mâinile și să implorăm familiile venite să aleagă un copil pentru înfiere: ia-mă pe mine, ia-mă pe mine. Eu nu voiam să întind mâinile. Drept care, duminică seara, eram dus în curte și închis într-un izolator, păzit de un câine care mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o palidă scuză a momentului consumat: Oricât de buni și nepătați ar fi unii bărbați, nu pot construi în fiecare zi biserici! După un timp, când doctorul voi să se descătușeze din brațele Simonei înlănțuite în jurul corpului său, ea îl imploră: Mai stai așa, te rog, mai stai așa câteva momente, mi-e așa de bine, sunt așa de fericită! S-ar putea ca o a doua ocazie să nu se mai ivească, de aceea... Te rog Mona, te rog domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
își putea așeza viața după îndemnul minții și sufletului său. Grija cea mare însă, examenul pe care nu-l trecuse încă și care îi provoca spaime, era întâlnirea cu părinții. Lor le datora explicații, motivarea gestului ei, urmând să-i implore în a înțelege că nu-i fusese nici ei ușor să facă acest pas, dar altă cale nu găsise. Intenționa să le facă o vizită inopinată și atunci avea să-i facă părtași la ceea ce ea numea dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]