227 matches
-
se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și iar sări la o parte... ăsta-i felul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor!" Dumnezeule, am visat sau am trăit orele care-au urmat? Dacă am visat, visul meu m-a impregnat de miros de femeie și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înfățișarea de îndată ce a închis ușa. O clătire rapidă i-a readus culoarea părului la castaniul ei închis și la tunsoarea paj, iar rochia neagră, mulată, s-a făcut nevăzută. Am încercat aproape tot, în afară de amenințarea că o să plec și de implorări. Madeleine mă tot reducea la tăcere cu „Poate altă dată“. Compromisul nostru tacit erau discuțiile despre Betty. Îi puneam întrebări, iar ea făcea comentarii. Am epuizat rapid faptele concrete. Mai departe totul devenea pură speculație. Madeleine îmi povesti despre maleabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câțiva pași. Zeii, ca de pe vârful unui munte înalt, văd de unde vii tu și locul spre care te îndrepți. Gajus tăcu; răspunsul era poetic, dar nu-i alunga neliniștea. Deși se lăsa întunericul, Germanicus insistă să împlinească lungile rituri de implorare, în vreme ce tovarășii săi se întrebau ce planuri de luptă îl împingeau la asta; apoi coborî în crypta și întrebă destinul. Oraculum-ul îi răspunse cu cuvinte ambigue și obscure; înspăimântata Agrippina și tovarășii credincioși mângâiau cu în iluzia că prevesteau noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
disperare. Era insuportabil s-o vadă pe Plancina plângând de bucurie în brațele materne ale Liviei, să vadă neamul obraznic al Pisonilor străbătând Roma cu seninătatea nevinovăției regăsite. Din încăperile îndepărtate, Gajus îi auzea glasul neliniștit, înăbușit de perne, printre implorările prietenelor ei, și se învârtea de colo-colo în tăcere. Era abia un copilandru, dar la un moment dat se opri și-și promise că va veni ziua în care nu va ierta pe nimeni din familia aceea. „Să supraviețuiești“, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Publius Ovidius. Dădu deoparte supracoperta și simți că i se taie răsuflarea. Era o elegie intitulată Pontica, iar copia aceea îi fusese dedicată tatălui său, Germanicus. Ce anume se ascundea în spatele exilului de neînțeles al lui Ovidius, dulcele poet, al implorărilor sale inutile către Augustus, al morții sale disperate și solitare pe melancolicul țărm al Pontus-ului? De ce copia aceea a cărții se afla în biblioteca imperială? Ce anume se întâmplase și ei nu aveau să afle niciodată? Neliniștit, începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca un automat. Ce s-a întâmplat? Ada este foarte palidă, se îndreaptă spre mine. — Trebuie să-i facem adrenalină, există o problemă de ventilație pulmonară, tensiunea scade. — Cât? — A ajuns la patruzeci. — Are o hemoragie. Chipul ei este o implorare. Mă apropii de hublou. Cunosc momentele acestea extreme. Când se face liniște, când persoanele devin umbre care se mișcă împreună, în valuri. Se agită, apoi se îndepărtează de masa de operație... Se uită pe monitor în așteptarea unui semn, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din nou rugăminți, implorări, poate chiar lacrimi. Acum vreau să văd ceea ce filmul, derulat și lăsat din nou să meargă, refuză însă să-mi arate: pe tânărul mânios care ridică poarta din balamale și, cu amândouă mâinile, o aruncă în grădina vilei cuprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se clădește pe esențe care scapă regresînd la infinit. E un mod clar de a vorbi despre necunoscut într-o limbă necunoscută. V. tînăr, distilez. M-am simțit vinovat cînd m-a părăsit Elena. De ce, nu știam nici eu. Și implorarea mea a căzut în van. Iertarea e mai presus de puterea omenească. Cuvintele ei sînt sterpe. Închid ochii și timpul se întoarce. Iată-ne: ne despărțim pe țărmul umed al telefonului, acest pansament între rănile noastre zvîcninde. Orice vibrație semnifică
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
contemplă păcatul și nu urmările lui, cum făcea tata. Această palmă care îi acoperea numai jumătate de gură, n-am uitat-o! Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de implorare deformată de vis. Ripley o legăna cu duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de epurare a atmosferei, conținând fluidul de răcire comprimat, ajunsese la incandescență. Arcuri electrice, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mi-aș fi permis să apelez... Prin cine altul să i-l transmit?... E foarte important... E teribil de important pentru mine... Ganea se temea grozav că prințul nu va accepta și îl privea în ochi cu o expresie de implorare lașă. — Bine, o să i-l dau. Numai să nu bage nimeni nimic de seamă, îl imploră Ganea, bucuros. Și, prințe, pot spera în cuvântul dumneavoastră de onoare, nu? — N-o să-l arăt nimănui altcuiva, spuse prințul. — Biletul nu-i pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grăbit din loc. — Unde? — Să mergem la Aglaia Ivanovna, chiar acum să mergem! — V-am spus doar că a plecat deja din Pavlovsk, și la ce bun am merge? — Ea o să înțeleagă, o să înțeleagă! bâigui prințul, împreunându-și mâinile a implorare. O să înțeleagă că nu așa stau lucrurile, ci cu totul altfel! — Cum cu totul altfel? Doar vă însurați, nu-i așa? M-da... mă însor. Da, mă însor! — Și-atunci cum e altfel? — O, nu, e altfel, altfel! N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin violență să-l determine să ridice afurisenia. Făcătorul de minuni rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
după reguli stricte în asociere cu ruga sau binecuvântarea. Iar gesturile pot schița simboluri. Poziția degetelor este bine reglată pentru a elabora sensuri în hinduism, creștinism, francmasonerie, rosicrucianism. Ridicarea brațelor, orientarea palmelor, apropierea sau îndepărtarea semnificativă a degetelor înseamnă recunoașterea, implorarea, adorația, imprecarea, comunicarea prin energie cu ceilalți și spiritul universal. Îngenuchierea relatează umilință, respect, supunere. Atingerea, sărutul și îmbrățișarea sunt din vechime manipulări magice; mai nou ele reprezintă comuniune, recunoaștere și transfer sau comunicare de putere. A sta în picioare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
incantațiile sau ritualurile le consideră ca emanând ele însele putere. În Tradiție exista divinația unor părți ale corpurilor animale reflectând forțele macrocosmice ale universului, obținute uneori prin sacrificii, așa cum am mai amintit, dar adeseori ele puteau fi reprezentate doar simbolic. Implorarea unor spirite sau alte forțe supranaturale putea fi făcută și cu ajutorul unui fir de păr, unghii, haine (considerate vrăjitorie 135), precum și prin desene, pantacle, elemente figurative folosite în timpul ritualurilor. Pentru că magia se bazează pe ritual, pe cunoștințele magicianului și abilitatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coafat. Dar forma feței și a capului, precum și privirea transmiteau o comunicare directă, intactă, dinspre trecut către prezent. Începu să murmure ceva: — O... e... Era limpede că știa cine sunt. Emise încă un „O!“, privindu-mă cu un fel de implorare oarbă, îngrozită. În cele din urmă am reușit să șoptesc: „Vino, vino!“ și trăgând-o din nou de mânecă, m-am întors, luând-o spre biserică. Nu am încercat să merg alături de ea. M-a urmat, la câțiva pași în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plângă, pleoapele i s-au închis pe jumătate, iar fruntea a căpătat acea înfățișare brăzdată, pe care i-o mai văzusem cândva; numai că toate aceste prefaceri nu păreau datorate șocului sau unei triste bucurii covârșitoare, ci exprimau vinovăție și implorare. În același timp și-a întins inconștient mâinile, dar nu ca pentru o îmbrățișare, ci ca pentru o rugă. Am remarcat toate acestea într-o clipită și m-am simțit rănit, aș fi vrut să-i strig „oprește-te, oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevoie și, de fapt, mi-au ignorat cu totul întrebarea. Titus intră în bucătărie și Hartley îl urmă; se așezară la masă, ținându-se de marginile ei și uitându-se unul la celălalt cu chipuri frământate. Fața lui Hartley exprima implorare timidă și teamă, a lui, un soi de milă rușinată și dezgustată. Plutea prea multă suferință în acea încăpere, se percepea ca o barieră fizică. Stăteam urmărindu-i, dorind să-i ajut, să-i întrerup. N-ați vrea să mâncați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e să pun în lumină trecerea timpului, să-i celebrez sfințenia, ca să zicem așa. Așa că ai dreptate când subliniezi prezența unei cunoașteri a morților în cărțile mele. Student: Cărțile Dvs par foarte lucrate. Scrieți ușor? Înțelesul e printre rânduri, o implorare a frumosului. Vă exprimați cu mare grijă pentru frumos. Folosiți o groază de hiperbole... PA: Nu m-aș fi gândit să exprim ce fac în acest fel, dar cred că ai dreptate. Am început prin a scrie poezie. Am publicat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar cu sens oarecum diferit, Nae Ionescu și Mircea Eliade), cînd devenirea este suspendată, cînd se petrece "împotmolirea în inerta și posaca monotonie, în absolutul stagnării, acolo unde verbul însuși se împotmolește, neputîndu-se înălța pînă la blasfemie sau pînă la implorare"133. Care ar fi, totuși, semnele unei asemenea viitoare degradări nu atît de limpede operaționalizată de Cioran? Înainte de toate, "insensibilitatea față de propriul destin", apoi indiferența și chiar incapacitatea de a lăsa urme, de a-ți marca trecerea printr-un siaj
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în toate și în toți. Dumnezeu poate să mântuiască pe om și dincolo de moartea fizică. El este piatra din capul unghiului și Adevărul care îndreptățește rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți. Ce sunt, de fapt, rugăciunile pentru cei adormiți? Sunt mijlociri, implorări de har și milă de la Dumnezeu, făcute de biserica luptătoare, prin parastase pentru iertarea păcatelor și mântuire de chinul cel veșnic. Biserica singură poate să facă aceste rugăciuni, pentru că ea este trupul tainic al lui Hristos, care se prelungește peste
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe pictori pentru meseria lor care nu le dă atâtea eforturi și angoase precum scriitorilor.” Iubirea este o artă pe care încă n-a deprins-o deși i se consacră toată viața. „Învață-mă să iubesc!” este strigătul ei de implorare către Maria, mama îndurerată., scrie în 4 aprilie 1999. Moartea este o ieșire din lume, uneori o împrospătare a lumii. Rene al ei moare la timp, cu proiecte rotunde, împlinite, chiar dacă ea trăiește cu gândul la el, îl visează. Ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui cu predilecție: tirul fulgerelor. Cu cât substanța lui se călește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]