551 matches
-
să spun că aceasta este cea mai matură și mai bine realizată artistic. Lucian Dan Teodorovici abandonează tematica loser-ului perfect și gesticulația sinucigașului ratat, abordând dintr-o perspectivă dublă și disecând un capitol atât de gingaș cum e cel al imponderabilelor sufletești. Fiecare nuanță contează, pe conturul viu al unei iubiri sau pe scheletul alteia. Și în timp ce protagonistul se tot zbate sub ochii noștri, autorul își construiește meticulos fiecare povestire, montând-o într-o istorie "paralelă", aparent neutră. O noapte la
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
a fost scris în 1638/ citește-i literele mici, neclare/ care-mi umplu mintea cu obiecte pierdute/ pline de liniște și lumină, îmi fac somnul ușor" (Vezi cum se leagă...); "trupul înoată în lumină/ lumina îneacă trupul/ iar trupul e imponderabil" (odaia e...). Povestea sa de iubire (extrem de discret trasată, conotațiile sale homosexuale fiind atinse doar în treacăt) e o mistuire în inefabil, o inițiere în lumină, mijlocită de moartea celui iubit: "hai către lumină/ împreună/ deschizân-du-ne unul altuia/ poarta" (deschizând
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului Iisus, spațiul mioritic blagian devine melc strălucitor și calofil, iar Sângiorz Băi, în aceeași logică a postmodernității, devine, din periferie comunisto-balnearo-sindicală unul dintre posibilele centre ale culturii și artei contemporane, în
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
de spiritul epocii în care a fost scrisă. A o judeca în ea însăși, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, înseamnă a-i rata motivațiile adînci. Iar Noica nu face excepție. Cărțile lui nu au fost scrise în aerul imponderabil al speculațiilor transcendente, ci în ambianța adesea sufocantă a celui mai răscolitor secol din istoria României. Psihologia autorului și tiparele ideologice succesive în care a respirat de la un deceniu la altul s-au impregnat vizibil în cărțile sale, și de
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
de text și de obiect. Mesajul scriitorului, universul său liric sau narativ, coabitează natural cu reprezentările grafice și cu viziunea obiectuală pe care le administrează artistul plastic. în construcția Cărții intră, așadar, cu egală îndreptățire, o dimensiune materială și una imponderabilă. Iar înainte ca textul să devină, prin exercițiul lecturii, din virtualitate, act, Cartea se oferă cititorului ca o realitate fizică, puternic determinată vizual și tactil. Conștientizînd acestă banală situație de fapt, artistul plastic a încercat să disocieze cele două stări
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
e implicită. Repertoriul de vârf al acestuia se găsește, sintetic, în capitolul din Istorie care-i este consacrat. Numai dintr-o tipică oroare de abundență Manolescu nu le numește trouvailles, preferând să le pună, la un loc, pe seama câtorva particulare imponderabile. Chiar destul de întins fiind, citatul ar merita oferit fără croșete: "Finețea vocabularului critic întregește adesea impresia de agreabilă și ludică subiectivitate. ŤDesigur că N. Iorga și G. Ibrăileanu exagerau în rău. Nu toată clasa cultă românească este galomană, ci o
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
despre disponibilitatea lui, despre oboseala, despre îmbătrânirea, despre durerile, despre neașteptata refacere a trupului. Cumva independent de toate celelalte dedesubturi, sufletești, dacă vreți, întotdeauna greu de palpat, și care, mai ales în poezie, sunt la mare căutare. Or, față de aceste imponderabile (ușor de falsificat, la urma urmelor), pare să spună Gabriel Chifu, carnația nu minte niciodată. E mai sinceră, iar misterele ei se dovedesc a fi, implicit, mai substanțiale. Primul poem începe astfel: „La sfârșitul zilei/ trupul, simt,/ atârnă greu./ E
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
cortina cu totul la o parte. Operă de poetă, notația diaristică este întreruptă de pasaje poetice care sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi iubit și noi până la
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
nu doar tendoane și mușchi. Dansatorul, asemeni unui cățărător experimentat, se folosește de cele mai mici prize că puncte de sprijin, dând senzația că înaintează pe un fir invizibil. Este ceea ce par să facă trupurile angrenate în mișcare, să devină imponderabile, expresie a mișcării pure, fără organe, doar nervi. Un cuplu înaintează, ea alunecă ușor într-o mișcare de balans sprijinită de partnerul de dans care descrie o elipsa în jurul ei pentru a-i sprijini trupul în cădere lentă. Uluitor este
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
proliferează. Cratimele sunt pretutindeni. Chiar și la începuturile de vers: „Am văzut gușterele/ -nghițit de rugi și-n urmă apa” (p. 9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
un sens înalt amestecului fizic al culorilor, și în laboratorul de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest univers fascinant și infinit al culorilor
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
anumită atitudine morală, un anumit tip de vibrație sufletească, nu este doar expresia unei judecăți corecte și a unei înțelegeri exacte a componentelor sale materiale, ci joncțiunea a două spații, cel obiectiv, al pînzei și al instrumentarului, și cel interior, imponderabil și imposibil de cuantificat, al memoriei atavice, al proiecțiilor vizionare și al legăturilor inefabile cu năzuințele și cu obsesiile speciei, dar și cu determinările surde ale cosmosului. Pentru a surprinde această dinamică a conștiinței artistice și a conștiinței de sine
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
Simona Vasilache "Parfumul umbrei și cenușa lui". Ce imagine mai delicată, amestec de infinitezimală precizie și desfătătoare plutire în apele vagului, a imponderabilelor fracțiuni de întuneric, însoțind ziua încă din zori, a griurilor difuze din fiecare culoare, a bazei fine de tristețe din orice bucurie? O folosește Arghezi, ca prolog, în Cărticica de seară, apărută în 1935, la Editura Cultura Națională. Un leac
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
ce stare ar trebui să pășească un privitor într-o galerie? Pavel Șușară: Privim cu toată ființa și cu toată istoria. Oricît de surprinzătoare ni s-ar părea lucrurile la prima vedere, ele sînt înțelese și procesate în funcție de foarte multe imponderabile pe care istoria privirii noastre le activează în momentul respectiv. Privim cu educația pe care o avem, privim cu bagajul de cunoștințe, privim cu capacitatea noastră de a distinge și de a fi riguroși, sau dimpotrivă. Felul în care "se
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhice. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptură (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. In aceste condiții
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
hârșite în moara lumii, îndurându-și regretele departe de ea, două feluri de ușurătate. Aceea, pedepsită după legile omenești, a celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre veșnică amăgire cu promisiunea raiului închis, și celor mai decăzuți dintre muritori. Și pedepsită cu frustețea diafană a unui vers. Iată-le pe amândouă: „Câțiva au ucis,/ Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis." (Cina
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
alcoolic mergând la ședințe de dezintoxicare, el promovat. Întâlnirea cu cel pe care l-a salvat și recuperarea morală a acestuia reprezintă poate un sentiment de speranță, cei doi sunt lăsați să contemple peștii în fața unui bazin imens, cu senzația imponderabilă a viselor pe care o evocă plutirea unor corpuri spectrale în lumina lunară de bazin. Însă, încă o dată regizorul nu face morală, ci lasă filmul vieții să continue în același mediu acvatic de vise neclare, viziuni, cu iguane și lingurile
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
exemplu - zise, arătându-mi o pictură de Renoir - aici verdele este impersonal, reflectă viața pasională neîmplinită, crudă, necoaptă adică, dar poate simboliza și forța naturii, speranța că, în cele din urmă, copacul vieții va da roade. În schimb, movul reprezintă imponderabilul, diafanul, moliciunea și visarea, cel puțin așa simt eu. Poate fi simbolul lumii dezumanizate, în descompunere. Și câtă contradicție, ce forțe de respingere există între verde și mov. Nu-mi dau seama cum de le-a putut alătura cineva în
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
laborator social, fără să bănuim încărcătura emoțională negativă care se degajă în urma constrângerilor sau a unei pedagogii extreme? Haneke pare să dea un răspuns afirmativ. Inainte de a căuta resorturile complicate ale culturii și civilizației germane de la începutul secolului XX, imponderabilele și infinitezimalele constituie semnele unor mutații profunde la nivelul societății tradiționale. Pus în fața unei posibilități abominabile de către învățătorul satului, Pastorul are un recul, o clipă raționamentul învățătorului îl convinge, ca apoi să respingă cu violență raționamentul inductiv, pentru că i se
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
care privește spectacolul istoriei, Lucian Boia lăsînd impresia că e dezlegat de prejudecăți și scăpat de strînsoarea ideologiei prezentului. Detașarea aceasta îi reușește atît de bine încît face figura unui istoric fără aderențe, fără preferințe și fără apartenențe. Un spirit imponderabil, fără identitate recognoscibilă, care privește trecutul de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, netulburat de ranchiuni și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
Valéry (2006). De fapt, plusând, aș zice că La foc mărunt e o declarație de dragoste adresată spiritului critic. Nu neapărat magistraturii, deci, ci spiritului critic. Care, în principiu, nu prea poate fi nici definit, nici etichetat. E o noțiune imponderabilă și volatilă, desigur, dar efectele ei sunt, totdeauna, manifeste. Ea ține de resorturile intimității, nu iese în lume și n-are instinct social. De aceea și face un tandem strălucit cu cinismul. De aceea se și apropie (până la confuzie uneori
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
al Cenaclului de Luni). Unde sunt ceilalți unsprezece, nu e cazul să ne întrebăm. Specia interviului se află, dintotdeauna, sub zodia accidentalului. Presupune șansă, presupune o chimie specială între cel care întreabă și cel care răspunde. În sfârșit, multe asemenea imponderabile. Cu unii (Virgil Mihaiu, Nichita Danilov, Petru Romoșan, Ion Mureșan, Călin Vlasie, Matei Vișniec sau Viorel Padina), poate că Vakulovski n-a avut încă întâlnirea semnificativă. Alții au dispărut între timp (Mariana Marin, Ion Stratan sau Ioan Flora), așa încât problema
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
regizori, scenariști și operatori ai perioadei. O calitate în plus a acestei cărți se relevă prin intermediul discernământul autorului ei, Cristian Tudor Popescu desface cu o finețe remarcabilă, ca un ceasornicar abil, mecanismul subtil al filmului, prinde toate acele infinitezimale și imponderabile care țin de inefabilul acestei arte. Filme precum Reconstituirea, Pădurea spânzuraților, De ce trag clopotele, Mitică?, Faleze de nisip fac obiectul unei analize lipsite de orice parti-pris, care pune în evidență acele articulații ascunse care dirijează mesajul filmului. Deturnarea sensului romanului
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
atracția. Regizorul alcătuiește o ramă interesantă acestei povești de dragoste imaginare, din suma altor povești de dragoste ratate, care devin tot atâtea reflecții asupra a ceea ce este dragostea. Fiecare din aceste relatări prezentate în regimul unor confesiuni reflectă inefabilele și imponderabilele acestui sentiment, locul geometric de acumulare a unor ambiguități care nu se lasă rezolvate, ci numai comunicate. Povestea celor doi, Marie și Francis, devine astfel una dintre multe altele, în orizontul ei regăsim les chagrins d’amour, un mic fior
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]