647 matches
-
loc în anul următor cu canțoneta "L'enfant prodigue", care l-a ajutat să obțină o bursă de studiu la Vila de Medici în Roma timp de trei ani. Apariția creației muzicale a lui naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
anul următor cu canțoneta "L'enfant prodigue", care l-a ajutat să obțină o bursă de studiu la Vila de Medici în Roma timp de trei ani. Apariția creației muzicale a lui naște însă un curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța, și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886, caracterizată
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
profesori instruiți, care explică și calitatea slabă a educației în primii ani ai regimului. Consecințele revoluției s-au făcut simțite și în domeniul artei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusia era deschisă la noi curente artistice, dezvoltate în Europa: impresionismul (cu pictori ca și ), fauvismul (cu Mihail Larionov sau ) și cubismul (). Alte curente au apărut în Rusia, ca suprematismul, care susține supremația formei pure în pictură. În poezie, mișcarea acmeistă a fost inițiată de către Nikolai Gumiliov, în 1911. Premiera operei
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pornește către Paris. Vincent vrea să-și facă un nume în lumea artei. Parisul era cel mai bun lucru pentru un artist. Atunci, orașul era metropola viitorului, locul în care a apărut fotografia și cinematografia, dar mai mult era leagănul impresionismului, mișcarea artistică care l-a influențat pe van Gogh. Vincent ajunge la Paris pe 28 februarie 1886. Theo, care era directorul unei galerii de artă din capitala Franței, îl găzduiește în locuința sa, mai întâi pe strada Laval, lângă Place
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
drept nume al școlii. În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la contururile precise; astfel, culoarea devine preponderentă. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru van Gogh. Activitatea lui a fost puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet, Auguste Renoir și Camille Pissarro: aceștia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
adevărate. Contemporanii îi numeau ironic „impresioniști”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine. „Amprenta” lui Pisarro a fost aproape decisiva în adoptarea paletei coloristice. Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau arbitrare. Printre
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai artei un capitol aparte al postimpresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante și influente curente artistice europene, cu o puternică doză de originalitate și principii cromatice surprinzătoare, ce marcau o ruptură de impresionism, deschizând drumul spre noi forme artistice. Gauguin și van Gogh au fost considerați precursorii acestei noi maniere de abordare a culorii în pictură și de asemenea vor fi cei doi mari artiști ce vor influența acest curent. În artele plastice
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
ce vor influența acest curent. În artele plastice, simbolismul este un curent slab organizat care s-a dezvoltat în anii 1880-1890 și a fost strâns înrudit cu simbolismul din literatură. A apărut ca reacție atât împotriva realismului, cât și a impresionismului. El reprezintă un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea unor semnificații noi, inedite, obiectelor, fenomenelor și ființelor. Aspecte ale simbolismului apar și în operele lui Vincent van Gogh. La moartea sa, van Gogh nu a lăsat niciun testament
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpresioniștilor și, nu mai puțin, modul decorativ de a gândi, compoziția și fastul stilului "belle époque" îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. Pictează peisaje, portrete și compoziții, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse. Echilibrul, hedonismul - acea
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
serie de capitole din Opera lui A[lexandru]M[acedonski] sunt critică, toate articolele din Dicționar sunt critică de idei etc. Mă rog, cine a confiscat definiția criticii la nivelul lovinesco-călinescian? Există și alte definiții posibile. Dacă nu cred în impresionism și primatul judecării de valoare, nu înseamnă că nu sunt... critic, dar dacă nu mi se recunoaște această calitate, nu fac nici o dramă. Ei și? Nu sunt... „critic”, „criticastrus”, vorba d[umi]tale. Sunt, poate, altceva. Esențial este a ne
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
apărut după 1950, care are ca obiect imitarea naturii, ducând naturalismul la extremă. Această mișcare artistică își propune să meargă în direcția extremă a artei realiste, accentuând desprinderea de realismul conținut într-o măsură mai mică sau mai mare în impresionism, pictura metafizică, suprarealism etc. Artistul intervine decupând din realitate acele părți pe care le găsește interesante și le reproduce cu maximum de minuțiozitate, influențate de starea de spirit, unde se îmbină indecisul cu precisul, linii ce se topesc, culori ce
Hiperrealism () [Corola-website/Science/326233_a_327562]
-
domeniul peisagisticii transilvănene (unde dealtfel s-au încadrat și cele mai de succes lucrări ale sale). S-a impus printr-un stil plin de claritate și cultivat, precum și prin modul în care a utilizat și a asimilat puternicile influențe ale impresionismului german, fără să părăsească concepția academică. Pictura de natură academică pe care a prestat-o a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului. Atelierul său din Brașov a devenit centru
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
remarcă prin contribuția sa la evoluția picturii, cu predilecție în domeniul peisagisticii transilvănene, el impunându-se printr-un stil plin de claritate, cultivat, precum și prin modul cum a utilizat și a asimilat, fără să părăsească concepția academică, puternicile influențe ale impresionismului german. Concepția academică este prezentă în opera lui Friedrich Mieß prin portretele pe care le-a făcut. Ele afișează o atitudine obiectivă și care se îndepărtează de subiect, fiind similară cu portretistica germană a lui Franz von Lenbach, Wilhelm Leibl
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
lucrările care aparțin peisagisticii. Se constată în analiza lor o căutare a echilibrului, calmului și stabilității, elemente strict necesare rigorilor lui academice. Pânza intitulată „"Peisaj"” are în realizarea sa o recuzită care baleiază de la realismul deprins în perioada studiilor, până la impresionismul care apare în mod firesc. Cromatica vie cu jocuri de lumină executate cu pigment galben, verde blând și ocru precum și apropierea de natură sunt elementele forte care se remarcă și în pânza „"Peisajul din Brașov"” La acest tablou surprinde aspectul
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Arta modernă este perioada cuprinsă între impresionism și postmodernism. Caracteristic acestei perioade o reprezintă independența artei față de "caracterul realist" de care fusese legată. Funcțiile suplinite de "fotografie" - ceea ce numim astăzi "album cu amintiri de familie" era suplinit de galerii de tablouri cu persoane apropiate, portrete sau autoportrete
Artă modernă () [Corola-website/Science/331060_a_332389]
-
percepute ca entități în sine și nu doar ca un vehicul al realității externe. La fel ca notele muzicale, culorile și formele pot exista în sine, pot produce senzații și pot trezi anumite stări. Începutul acestei perioade este făcut de impresionism, curent ce refuză să mai polizeze fotografic imaginea redată. Senzația de "<nowiki>'acuarelă peste care s-a vărsat un pahar cu apă'</nowiki>" este respinsă la început de lumea artistică. Expresionismul accentuează căutarile; fauvismul propune culori violente, fără prea mare
Artă modernă () [Corola-website/Science/331060_a_332389]
-
cugina Argia" (1861, Galleria d´Arte Moderna, Florența). A pictat câteva capace de cutii pentru trabucuri. Colacicchi îl numește "pictorul cel mai clasic" printre neoclasicii și romanticii secolului al 19-lea din Italia. Pe tot parcursul vieții a fost împotriva impresionismului și postimpresionismului. În 1891 a scris o polemică împotriva pointilismului.
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
(n. 23 ianuarie 1832, Paris - d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
și oscilează între sonoritatea cețoasă a începutului și incisivitatea sonoră imediat subsecventă. Urmarea descoperirii acestor efecte, cu scopul sugerării unei atmosfere de ambiguitate, de reminiscențe, de îndepărtare etc. se resimte mai târziu, în muzica romantică și, apoi, mai ales, în Impresionism. Unul din primele exemple celebre de acest fel este în finalul suitei Papillons op. 2 de Robert Schumann, unde pedala este prevăzută să dureze 27 de măsuri, timp în care, teoretic (armonic), ar putea exista o pedală armonică de tonică
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de apreciere la adresa muzicii lui Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
se remarcă peisajele "Stradă în Maroc", "Istanbul", "Turcoaice la fântâna de la Balcic", "Peisaj cu salcii" etc. Pictor de peisaje, flori și naturi statice excelente în desen și cu agreabile armonii delicate în nuanțe cromatice. Maniera picturii sale este aceea a impresionismului german, prin caracterul veridic, calmul atmosferei seriozitatea meșteșugului artistic. Din mulțimea de pânze remarcabile ale maestrului amintim :Crăițe (u/p), Marină (u/lemn), La ocean (u/p), Peisaj cu mănăstire (u/p), Scări în pădure (u/p), Veneție (u/p
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele evocate (codrii și apele moldave) par incendiate cu o flacără lirică într-un mod asemănător cu impresionismul artistic. Sadoveanu exprimă literar legătura omului cu pământul strămoșesc în următoarele cuvinte pe care moș Mihu i le spune lui Tudor Șoimaru: "„Tu nici nu bănuiești câte legături ai în pămîntul acesta pe care-l calci. Noi avem sub brazdă
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
207-210. DUMITRESCU-BUȘULENGA 1965: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Ștefan Petică și prerafaelismul englez", în „Limbă și literatură”, X, București, Societatea de științe istorice și filologice din R. S. R., 1965, pp. 211-215. DUMITRESCU-BUȘULENGA, SAVA 1987: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, "Ștefan Petică și rezonanțele impresionismului lui Debussy," în" Muzica și literatura", Cartea Românească, București, 1987, pp. 128-147. FÎNTÎNERU 1938: Constantin Fîntîneru, "Ștefan Petică, Opere", "Ediție îngrijită de N. Davidescu, București, Fundația pentru literatură și artă "(recenzie), în „Universul literar”, XLVII, nr. 28, 27 august 1938
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Grigorescu descoperă localitatea Barbizon în 1862, unde rămâne pentru câțiva ani. Sosesc la Barbizon pentru un popas mai scurt și pictori cehi, maghiari, elvețieni, belgieni și polonezi. "Școala" de la Barbizon se deschide pentru lumea întreagă, ea va deschide drumul pentru impresionism.
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]