296 matches
-
la 2 noaptea. Am văzut doar trei, fata lucra noaptea pentru un bătrân bogat, din Franța, internat aici. La Muzeul de Artă am văzut o retrospectivă, adunată din muzee mai mici din Franța, Geneva și din colecții particulare, a unui impresionist francez de care nu auzisem, Gustav Caillebotte (1848-1894). A participat În 1876 și 1882 la expozițiile impresioniștilor, dar era și colecționar și mecena, are mai ales peisaje. Seamănă cu alții, uneori cu Matisse, dar e și personal. Am mai fost
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aici. La Muzeul de Artă am văzut o retrospectivă, adunată din muzee mai mici din Franța, Geneva și din colecții particulare, a unui impresionist francez de care nu auzisem, Gustav Caillebotte (1848-1894). A participat În 1876 și 1882 la expozițiile impresioniștilor, dar era și colecționar și mecena, are mai ales peisaje. Seamănă cu alții, uneori cu Matisse, dar e și personal. Am mai fost la Muzeul „artei brute” (arta marginalilor, a bolnavilor psihici, a deținuților, toți fără studii) care m a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
puțin liric, depărtat de orice rafinament stil Pallady și de știința deplinului Petrașcu. Are multe în comun cu Lucian Grigorescu. Ca și la acesta, totul se realizează prin culoare, iar grija tectonicului, a volumelor solide, orânduite, rămâne secundară." Ca și impresioniștii, Adam Bălțatu trata un subiect pentru culoare și nu pentru el însuși, revenea la același colț de natura în diferite ore ale zilei pentru a surprinde transformările peisajului sub acțiunea luminii. Același fragment este repetat din perspective diferite pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
văzut muzeele din Spania și Olanda. Să oftăm și să ne întoarcem la Luvru. Am cercetat cu multă luare-aminte cele două colecții celebre Camando și Chauchard, m-am interesat de Manet "Le Fifre" și "Lola de Valence". Mai mult decât impresioniștii, C. Monet și ceilalți, au făcut impresie deosebită asupra mea acele multe acuarele de Jongkind, atât de apropiate de gustul și priceperea mea, încât acei faimoși impresioniști mi s-au părut a fi cam prăfuiți, ceva cretos, artificial. Un olandez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
inițiative. Ei se vor mulțumi să scoată din muzee și din colecțiile publice tot ce este considerat incompatibil cu "sufletul poporu-lui german": nu numai operele lui Klee, Kandinski, Borbach sau Kokoschka, ci și cele ale pictorilor italieni moderni și ale impresioniștilor francezi. Multe dintre acestea vor fi vîndute la licitații în Elveția, sau vor fi distruse. În domeniul literelor și al filosofici, ostilitatea față de "modernism" sub toate formele sale, este tot atît de virulentă și aberantă. Și aici, regimul nu se
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mari săli și culoare, În două sălițe mici, am dat peste niște tablouri nu foarte mari care m-au impresionat și fixat prin elemente nu ușor discernabile, pentru mine, atunci, semnate Gauguin, despre care am aflat ulterior că este un impresionist sau post-impresionist. Dar nu mai mult! Ca și În cazul descoperirii „pe cont propriu”, Într-o zonă mult mai familiară, literatura, a unui Dostoievski sau Nietzsche, m-am lăsat, „ca o femeie!”, dus de pura instinctivitate! Și... nu am greșit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acum, dar asta nu înseamnă mare lucru în „economia cunoașterii”, ca să zic așa. E ca și cum ai spune că ai băut ieri apă, ceea ce nu înseamnă deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost prețuite de istorici, dar și de colecționarii de artă. De exemplu, manuscrisul copiat în 1475, Cuvintele pusticești ale Avvei Dorothei, a fost achiziționat de S. I. Sciukin, unul dintre marii colecționari de artă ruși, care a cumpărat opere ale impresioniștilor de la Monnet, Van Gogh, Cézanne, sau ale postimpresioniștilor, până la Picasso. Pe lângă acest manuscris, Sciukin a cumpărat și o pagină dintr-un manuscris moldovenesc, pe care era reprezentat un evanghelist. Un Tetraevanghel, copiat în 1491, la porunca lui Alexandru, fiul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce este În mine statornic. Nu există libertate În afara memoriei. Și nici fericire. Iată-mă mulțumit că țin minte totul despre ceea ce am iubit din destinul meu. E cel mai frumos lucru În orele cînd marea repetă fără greșeală marinele impresioniștilor și cînd nu mă mai interesează că Tezeu Întoarce spatele dragostei și memoriei; Ariadna, ca și Ithaca, fiind un alt nume dat memoriei. Această mare nu-mi pune Întrebări care să mă facă să mă simt vinovat. Și sînt destule
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
celorlalți pasageri: "Or fi locatarii acasă!".). La minister mi-am reluat vechile preocupări, trecând prin mai multe servicii expoziții, carte, film și în final "ziariști străini". Mă mândresc cu faptul că am "pus umărul" la multe proiecte interesante, printre care "Impresioniști români", prezentată la Paris cu mare succes, și retrospectiva "Brâncuși" de la Muzeul de Artă din București... Această expoziție superbă, ce a adunat lucrări ale maestrului din Hobița puse la dispoziție de marile muzee din SUA, Olanda, Franța, a dat mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate Muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai departe. Mai târziu, de prin 1910 până În 1912, locul lui a fost luat de cunoscutul „impresionist“ (termen folosit În epocă) Iaremici; o persoană lipsită de umor și de formă, care pleda pentru un stil „Îndrăzneț“, pete de culori Întunecate, mâzgălituri de sepia și maro-oliv, prin intermediul cărora trebuia să reproduc, pe foi imense de hârtie cenușie, forme
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, așa că știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu... Ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
După ce Breban a fost mazilit, iar în locul său a fost adus marele rezistent al literaturii române N.M., Sorin Titel era tot în redacție. Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
atitudini fundamental diferite. Prima proclamă inutilitatea unei analize metodice, atât pentru că genurile literare, cu întreaga lor sistematică, constituie o ficțiune - și o iluzie - cât și pentru că opera este o unitate indecompozabilă, accesibilă doar intuiției. Pe urmele lui Croce și ale impresioniștilor, mai mulți teoreticieni, printre care recent Gaétan Picon (L'écrivain et son ombre, Paris, 1953) restrâng rolul criticii la sugestia inefabilului, văzând în operă ün mister care trebuie repetat, ba chiar potențat, în conștiința cititorului. O a doua direcție critică
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Richmond 1888: 24-25) M. E. Hare este mai puțin generos, afirmînd că poemele lui Rowley au foarte puțină valoare ca imitații de versuri din secolul al XV-lea, și că "poezia sa este un cortegiu pus în scenă de un impresionist"; în plus, criticul adaugă următoarele: [N]u există nici un poet, putem declara cu curaj, ale cărui pagini să fie atît de pline de bătălii, ucideri și morți subite, cum sînt cele ale lui Chatterton; iar acesta e poate cel mai
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se întâlnesc fericit alte ipostaze caracteristice scriitorului: meridionalul impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
Începem o altă istorie mai puțin veselă decît cea de pînă ieri”. Nu mai este același aspectul lumii lui Caragiale în general, care aparținea încă de la belle epoque și semăna, cum am notat în altă împrejurare, cu aceea din tablourile impresioniștilor: o lume care descoperea, pe lîngă negotium, bucuria otiului, a călătoriilor de plăcere, a vacanțelor, și week-end-urilor, a pic-nic-ului, dansului și petrecerii în aer liber, o lume care se îmbrăca bine, chiar cu gust, mînca pe alese și-și îngăduia
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
de Caragiale se transformau, sub apăsarea unei experiențe istorice noi (fascism, comunism), în păcate capitale. A venit, poate, timpul să ne aducem aminte de acel Caragiale pe care l-a produs epoca lui, atît de asemănătoare cu aceea pictată de impresioniști, veselă, nepăsătoare, kitsch, prostuță, nu lipsită de savoir vivre și de farmec. Rinocerii ies din scenă. Se întorc, cu bastoanele și pălăriile lor, braț la braț, Mache, Lache și ceilalți. Cafeneaua se umple din nou de mirosul berii proaspete. Măslinele
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
și onorabil pe care memoria națională îl va înregistra cu timpul tot mai înspre periferie". Dar marea deschidere antropologică a criticii se realizează, desigur, prin pleiada criticilor noștri interbelici: E. Lovinescu, G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, ,,impresioniști, adepți ai unei metode cu pretenții teoretice minime, pusă în circulație la sfîrșitul secolului al XIX-lea în literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
fiind produse doar de pictori francezi, ca Eugène Delacroix, Théodore Géricault, Paul Huet, Théodore Rousseau, François Marius Granet, Henri-Joseph Harpignies și caricaturistul Honoré Daumier. Mulți dintre ei au folosit acuarela pentru schițele peisajelor și pentru notarea impresiilor de călătorie. Dintre impresioniști, Manet a folosit-o doar pentru schițe, dar Boudin și Jongkind au apreciat-o pentru spontaneitatea sa. Paul Gauguin a făcut multe acuarele pentru ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]