300 matches
-
astfel obținute fiind foarte apropiate de cele obținute prin tehnica aquatinta. A utilizat o varietate de tipuri de pensule și instrumente pentru șters (cârpe, bucățele de materiale textile etc.) pentru a realiza o atmosferă mult mai apropiată de cea a impresioniștilor decât de cea a epocii sale. Jocul cu lumina și umbra creează o suprafață materială agitată, efect puțin obișnuit în această perioadă a tehnicii aquaforte. William Blake (Fig. 78, 79) este un alt inveterat experimentator, care a lăsat câteva monotipii
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cezanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. In timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. In mod sigur
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
--- Găzduită de muzeul parizian Jeu de Paume, care adăpostea altădată impresioniștii, o expoziție de fotografii a dat naștere unor proteste și chiar unor amenințări telefonice cu bombă. Fotograful Ahlam Shibli a fost învinuit de Roger Cukierman, președintele celei mai importante organizații evreiești din Franța, de „apologie a terorismului” și asta, fiindcă
Cine și ce mai cenzurează () [Corola-journal/Journalistic/3476_a_4801]
-
p. 67) Mulți dintre tinerii poeți de azi ar trebui să recitească, cu atenție sporită, aceste fraze. Cu subtilitatea care l-a făcut celebru și cu umorul său abia întrezărit își explică Nicolae Manolescu metoda critică: ,Rămîn ce-am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără metodă decît să Ťcîștigť într-o metodă fără critică". (p. 103
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
N. Manolescu și la noi, ceilalți... nemetodologi. Toți aceștia, descinzînd în sens larg din principiile esteticii lui Benedetto Croce, ca și dintr-o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare a
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
soi de nec plus ultra, asupra domeniului? Cum își mai îngăduie unii să ducă mîncarea la gură, bătrînește, cu mîna, cînd există un aparat ultracomplicat pentru a face această treabă, brevetat de exegetul în chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei ca fapt de limbaj, ca "sistem de semne" ce exclude o dată pentru totdeauna vectori dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o realitate psihologică, pe cînd poezia e un fapt
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
a caror opera traversează experiențe unice prin bogăție și prin dramatism, dar al căror orizont estetic este radical diferit, și-au publicat, aproape simultan, memoriile. Unul este Ion Popescu-Negreni (n. 1907), iar celălalt Vasile Dobrian (n. 1912). Primul este un impresionist tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
e de a cerceta obiectiv probleme impuse din afara spiritului nostru, ci de a crea puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile". Prin urmare a propus o istorie de valori, bizuită pe un stil critic adecvat, de regulă numit "impresionist". îl putem socoti un precursor, în măsura în care propozițiile unui René Wellek, din Teoria literaturii (1949), se suprapun celor călinesciene. Conform acestuia, istoricul literar "își poate examina direct obiectul de studiu, opera însăși; el trebuie s-o înțeleagă, s-o interpreteze, s-
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
a născut pictorul american McNeil Whistler. A urmat cursurile academiei militare de la West Point, dar, vrând să devină pictor, a trăit la Paris, unde a devenit celebru, și apoi la Londra. Preocupările sale coloristice s-au înrudit cu cele ale impresioniștilor. Datorită ideilor sale revoluționare, a obținut recunoașterea internațională abia la sfârșitul anilor 1880, când tablourile sale erau cumpărate de colecționari publici, a primit premii la diverse expoziții și a fost ales în organizații prestigioase. A murit în 1903. DUMINICĂ, 11
Agenda2004-28-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282641_a_283970]
-
de bărbați și 17 femei), recompune dialectica flexibilă a fundării conceptelor în istoriile de caz. Cum, pe de o parte, întâlnim pericolul încremenirii concretului în presupoziții atotștiutoare, iar pe de altă parte, în logica strânsă a acestuia, le vom desistematiza impresionist pe ultimele, Thomä și Kächele aliniază sub fiecare dintre respectivele exemple, într-un index (sau sumar) sui-generis, conceptele atinse în interpretările analistului. Autorii - care au vizitat anul trecut România și Societatea Română de Psihanaliză cu ocazia lansării Fundamentelor - sunt reprezentanți
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
sînt chiar marile momente - de criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
complete: "Stimată doamnă Tăzlăuanu, eu nu am fost tare niciodată la teoria literaturii, ba chiar detest teoria, procustianismul, mă rog, nu știu ce este postmodernismul, nu m-am băgat niciodată în chestia asta. Mi s-a spus că sunt un critic tradiționalist, impresionist, dar postmodernist ca stil. De acord, așa oi fi. Ce știu sigur e că direcții în literatură nu pot fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
diverse cercuri artistice. Nu mult a lipsit să fie înduplecat de către un muzician să se apuce de muzică. În 1904, va fi admis la Academia de Belle-Arte, în clasa profesorului Rudolf Bacher, un foarte apreciat artist modernist, format sub influența impresioniștilor, cel care a introdus un nou sistem pedagogic, potrivit dezvoltării artistice din acea vreme. Contrar academiștilor, era un adversar declarat al imitației în artă și îndeosebi al trucurilor în expresie. Cum în primii trei ani a studiat doar desenul, în
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
iubitor de artă“, avea să spună Bottlik. Nu era adeptul experiențelor deoarece considera că aduc în fiecare an o modă nouă, dar care dispare odată cu ivirea unui alt curent sau unei alte maniere. În arta sa, a fost influențat de impresioniștii francezi, în sculptură de Rodin, iar în pictură de Corot, Manet, Renoire, Eugén Carierre, Leon Frederic, Alfons Mucha și alții. Conștient de rolul educațional al artistului, Bottlik a considerat absolut necesară o cât mai bună pregătire intelectuală și profesională, aceasta
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
și despre etimologie. Nu cred, ca atâția alți critici de azi, că lingvistica e un domeniu inutil în interpretare. Dimpotrivă. Ce ne-am face fără ea ? Am eșua într-un discurs pe cât de substanțialist, pe atât de lipsit de substanță. Impresionist până la insuportabil. Imposibil de pus în dezbatere pentru că, în definitiv, prea particular. Am încetat, de altfel, să mai urmăresc cronici (sau recenzii sau simple notițe) despre poezie. Sunt, în majoritate, atât de „poetice”, de „inefabile” încât mă fac să le
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
nu toate desenele sunt de aceeași valoare, dar ansamblul reprezintă mai toate temele importante ale creației lui Degas - portrete burgheze, muzicieni, balerine, culise de teatru și curse de cai - exemplificând talentul său înnăscut de desenator, dubla datorie față de Ingres și impresioniști dar și independența sa artistică, inventivitatea schițelor precum și caracterul vizionar al lucrărilor târzii. Într-o epocă în care celebrități sau anonimi sunt gata, în egală măsură, să-și expună gânduri intime pe internet pentru „consumul” general, Morgan Library a inaugurat
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
sînt chiar marile momente - de criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
și, nu în ultimul rând, de așezarea în peisajul natural-urban. Astfel, se explică, poate, de ce aflăm imaginea unor poduri în picturile marilor maeștri, de la Velázquez și J.B. dela Mazo („Vedere la Saragossa“, 1647), la Picasso („Peisaj cu pod“, 1909). Pentru impresioniști mai ales, podurile au reprezentat o temă de neocolit: Claude Monet („Eleșteu cu nuferi“), Alfred Sisley („Satul Voisins“, „Pasarelă la Argenteuil“), Guillaumin („Podul Louis Phillipe“ și „Podul de la Berecy“), Paul Cezanne („Podul pe Marna, la Creteil“). De la Drobeta, la Rusca
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de Flaubert, Zola ori de frații Moncourt, firește că Brunetiere a întîmpinat "o viguroasă rezistență" din partea "impresioniștilor". Scandal! Un Jules Lemaître își permitea a declara că operele clasice s-au perimat și că numai creațiile moderne pot naște vibrațiile de sensibilitate ale cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc un conflict irezolvabil. Dar, observă
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
cer iertare". Remarca lui Șerban Cioculescu: "Rîndurile lui Jiles Lemaître vor să fie subtil ironice, dar prin ricoșeu, noi surîdem pe seama criticului, care se crezuse în stăpînirea unei sensibilități moderne. Lemaître ne dă de altfel cheia nepregătirii sale". Astfel că impresioniștii au revenit la "matca tradițională a gustului clasicist", repetînd replierea lui Sainte-Beuve, pe care același Jules Lemaître o comentează astfel, cu o nuanță de căință generaționistă: "Cum i-am putea reproșa că a făcut întocmai ceea ce am făcut cea mai
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
ideea perfecțiunii expresiei și pătruns în aceeași măsură de înalta funcție a desenului în definirea formei plastice, pe Cézanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. În timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. În mod sigur, nu îi
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
și onorabil pe care memoria națională îl va înregistra cu timpul tot mai înspre periferie". Dar marea deschidere antropologică a criticii se realizează, desigur, prin pleiada criticilor noștri interbelici: E. Lovinescu, G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, ,,impresioniști, adepți ai unei metode cu pretenții teoretice minime, pusă în circulație la sfîrșitul secolului al XIX-lea în literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
lui Giacometti, la semnificațiile culorii gri și la ubicua prezență a acesteia în pictura modernă, văzând o serie de expoziții new yorkeze în care griul era predominant. Culoare a ceții și asfaltului, a tristeții și scepticismului, griul a însemnat, de la impresioniști încoace, o reacție la folosirea excesivă, "barocă", a culorii. Opera lui Whistler - Aranjament în gri și negru -, a danezului Wilhelm Hammershöi, a lui Käthe Kollwitz și Louise Bourgeois, a adepților conceptualismului sunt toate exemple în acest sens. Născut în 1930
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu accente ironice, într-un poem: “ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]