727 matches
-
contrareferat?" Așa s-a și întîmplat, dar am avut toți noroc, i le-au dat lui Vaintrub... Mi-a telefonat într-o zi că vrea să mă vadă. "Doamnă, zice, nu e bine cu Petrini. Cum a putut să facă imprudența să scrie astfel de lucruri și să le mai țină și în casă? Acuma eu ce să fac? Nu pot să mint, fiindcă"..." Și mi-a repetat exact ceea ce gândise și fratele colegei mele: că Securitatea nu se va mulțumi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seară rău inspirată. Aflate apoi în posesia ei, nu le citise, oricum, nu-mi spusese niciodată nimic bun despre conținutul lor! Într-o zi, caietele mele dispărură. Iată, gândii, luîndu-mi în mâini capul, copleșit de un sentiment catastrofic, actele veșnicei imprudențe a omului. Știe bine că un anumit lucru e primejdios pentru el și totuși nu ia cea mai elementară măsură de apărare, excitat de o trufie smintită, că poate el să înfrunte forțe mai puternice și nu-i pasă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un săpător profesionist. Pentru noi, slăbiți de închisoare și subnutriți, nici pomeneală s-o realizăm. Nici nu puteam și nici nu voiam. Cei puțini care s-au avîntat să lucreze, cu speranța unei eliberări înainte de termen, au plătit scump această imprudență. Cu sănătatea și cu viața. În noiembrie și decembrie 1959, au murit cam 60 de oameni pe lună, adică cincisprezece pe săptămînă, doi pe zi. O cifră amețitoare, chiar pentru baremurile lagărelor comuniste. Și unde mai pui că era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cartea fundamentală a lui Furet, nu lăsa nicio îndoială că-l cunoștea bine pe marele contempopran. Veți spune că nu e niciun mister aici: niciunui intelectual care contraria stânga franceză la jumătatea secolului XX nu-i era iertată, la propriu, imprudența de a-i "dezamăgi pe muncitorii de la Renault", dezvăluind fața hidoasă a comunismului care se construia dincolo de Cortina de fier. Era oricând mai bine "să te înșeli cu Sartre, decât să ai dreptate cu Raymond Aron", după butada pariziană a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
parcurile noastre înecate în deșeuri și mortăciuni, vandalismul nostru în mijloacele de transport în comun, deprinderea noastră de a ne arunca gunoaiele pe fereastra blocului sau a mașinii, înjurăturile și zarva care înăbușă peisajul nostru stradal. Fiindcă europenii au făcut imprudența de a nu ne fi condiționat accesul și de dobândirea deprinderilor lor, negândindu-se cine le intră în frumos numita casă comună. Noiembrie 2007 Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary Ceea ce urmează, nu este ce pare a fi la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
parțială a racordurilor aparținând sistemului, precum și a căminului de racordare sunt în sarcina operatorului/prestatorului serviciului. ... (3) În cazul în care apar unele deteriorări ale rețelelor, inclusiv cu efecte asupra terților, și se dovedește că acestea se datorează neglijenței sau imprudenței din partea unui utilizator, costurile intervențiilor operatorului serviciului pentru remedierea situației sunt în sarcina utilizatorului vinovat, care este răspunzător de daunele provocate. Articolul 150 Apele uzate provenite de la unitățile medicale și veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele și institutele de cercetare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188016_a_189345]
-
fie și simbolică. Din păcate pentru mine, nu e cazul. Pixul domnului Manolescu e manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
fie primit cu , în actualul context social și economic și al situației legate de recalcularea . „Era de așteptat așa ceva, iar el trebuia să fie conștient că va fi primit astfel. Ceea ce este surprizător este că manifestă în ultimul timp o imprudență care pe mine mă uimește, adică își asumă întreaga răspundere pentru măsurile nepopulare și, implicit, și riscurile care decurg de aici, mai ales că era și în contextul deciziilor asupra personalului militar. Așadar, nu cred că e o surpriză cum
Iliescu: Băsescu trebuia să se aştepte la huiduieli, nu e o surpriză () [Corola-journal/Journalistic/49197_a_50522]
-
mi-a zis: „tu ești însurat, ai copil". Așa că a fost o mână care m-a retras de la un gest pe care consideram că trebuie să îl fac. Din fericire, au fost împrejurări care m-au împiedicat să fac anumite imprudențe în viață. Poate că acolo a intervenit destinul. L.T.: Imprudențe, pe care, temperamental, le-ați fi făcut. N.D: Da, de pildă la călărie, făceam niște galopuri, niște nebunii. Aveam poftă de primejdia extremă, dar paradoxal, pentru că altminteri sunt un
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
fost o mână care m-a retras de la un gest pe care consideram că trebuie să îl fac. Din fericire, au fost împrejurări care m-au împiedicat să fac anumite imprudențe în viață. Poate că acolo a intervenit destinul. L.T.: Imprudențe, pe care, temperamental, le-ați fi făcut. N.D: Da, de pildă la călărie, făceam niște galopuri, niște nebunii. Aveam poftă de primejdia extremă, dar paradoxal, pentru că altminteri sunt un om liniștit. E vorba de contrastul din fiecare temperament. De
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
o decizie comunicată joi, judecătorul a explicat că îl va audia pe controlor în calitate de martor, considerând că faptul de a-i fi telefonat mecanicului de locomotivă cu puțin timp înainte de accident 'este insuficient pentru a i se putea imputa o imprudență de natură penală'. Mecanicul, cercetat pentru omor prin imprudență Mecanicul de locomotivă, Francisco Jose Garzon Amo, în vârstă de 52 de ani, este cercetat în libertate pentru omor prin imprudență. Audiat marți de judecător, el a explicat că a primit
Accident Spania: Controlorul care i-a distras atenția mecanicului, audiat ca martor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55622_a_56947]
-
va audia pe controlor în calitate de martor, considerând că faptul de a-i fi telefonat mecanicului de locomotivă cu puțin timp înainte de accident 'este insuficient pentru a i se putea imputa o imprudență de natură penală'. Mecanicul, cercetat pentru omor prin imprudență Mecanicul de locomotivă, Francisco Jose Garzon Amo, în vârstă de 52 de ani, este cercetat în libertate pentru omor prin imprudență. Audiat marți de judecător, el a explicat că a primit un apel telefonic de la controlor, dar că a închis
Accident Spania: Controlorul care i-a distras atenția mecanicului, audiat ca martor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55622_a_56947]
-
accident 'este insuficient pentru a i se putea imputa o imprudență de natură penală'. Mecanicul, cercetat pentru omor prin imprudență Mecanicul de locomotivă, Francisco Jose Garzon Amo, în vârstă de 52 de ani, este cercetat în libertate pentru omor prin imprudență. Audiat marți de judecător, el a explicat că a primit un apel telefonic de la controlor, dar că a închis aparatul 'cu câteva minute înaintea' accidentului. Trenul a deraiat la o viteză de 153 kilometri pe oră, potrivit primelor informații obținute
Accident Spania: Controlorul care i-a distras atenția mecanicului, audiat ca martor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55622_a_56947]
-
a adăugat: Există ceva comun în destinul acestor falși salvatori ai națiunii. Toți „mântuitorii”, în loc să unifice - cum a făcut-o singurul Mântuitor adevărat -, fac taman contrariul: scindează și fracturează. Fie formațiunea în sânul cărei se afirmă, fie coaliția care face imprudența să-i coopteze, fie însăși națiunea". El a mai precizat că "mai există ceva îngrijorător: iresponsabilitatea cetățenilor care le dau votul. Se pare că încă sunt destui oameni care nu înțeleg că guvernarea nu este o emisiune de manele, că
Deputat PSD: "Mântuitorii", singurii care profită de pe urma sectelor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32453_a_33778]
-
agresiune din partea Germaniei și a acoliților săi, rezistența armată, distrugerea exploatărilor petroliere și blocarea Dunării la Porțile de Fier. Distrugerea exploatărilor petroliere, precum și blocarea Dunării, acțiuni puse la punct de francoenglezi, nu au avut sorți de izbândă, fiind compromise de imprudențele și amatorismul agenților englezi. Mai mult decât atât, planurile acestor operațiuni strict-secrete au fost găsite de germani în timpul ocupării Franței, în iunie 1940, ceea ce a făcut și mai vulnerabilă poziția regelui Carol al II lea și a guvernului său în fața
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
eu nu deranjam pe nimeni. Cuibărit în nișa mea alcătuită din cărți, calorifere reci și câteva zeci de planuri mărețe de viitor, puteam călători spre comunism (sau spre oricare altă orânduire) în zbor. Fără compromisuri, fără măgării și, desigur, fără imprudențe. Nu încălecam nici motocicleta cu ataș, din care să arunc noaptea manifeste printre blocuri, și nici nu desfășuram cearșafurile de pat, pe care să scriu „Greva foamei!“ înainte să le-agăț de balcon. Îmi ajungea să știu că, în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de nelipsiții săi labradori negri și de-un revolver (TT, model 1982, îmbunătățit), ajungea acasă mai devreme sau mai târziu decât ora pe care o anunțase. Trebuia să fii prost ca să nu înțelegi; el nu era. Doar Maurer crezuse contrariul; imprudența asta îl costase șoldul, o jumătate de bazin și scaunul plușat de la prezidiul CC-ului. Mă pomeneam luând startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se legau într-un fel, dar cum? „Spune-mi că ai vreo idee...“, m-am văitat. „Am!“, mi-a zâmbit Maria, după care m-a sărutat pe ureche. „Cât dai ca să-ți zic?“ „Ce vrei tu...“, am cedat. Era o imprudență, blândă și afectuoasă, dar totuși o imprudență. „Bine. Mai întâi, o ciocolată dietetică nemțească de la «Nik», cu cremă de nuga. Și pe urmă foenul ăla cu trei viteze din «Unirii»; usucă și-ți face și volum în același timp.“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Spune-mi că ai vreo idee...“, m-am văitat. „Am!“, mi-a zâmbit Maria, după care m-a sărutat pe ureche. „Cât dai ca să-ți zic?“ „Ce vrei tu...“, am cedat. Era o imprudență, blândă și afectuoasă, dar totuși o imprudență. „Bine. Mai întâi, o ciocolată dietetică nemțească de la «Nik», cu cremă de nuga. Și pe urmă foenul ăla cu trei viteze din «Unirii»; usucă și-ți face și volum în același timp.“ Nu glumea. Numai cine n-a împărțit camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bordurile), așa că peste noapte Bucureștiul se umpluse de niște plăci subțiri și drepte de tablă lipite pe-un stativ. Cine știe câți bani luase pentru asta? Între plăci, rămânea un spațiu liber, proiectat parcă special să nu te poți rezema. Care făcea imprudența să se-așeze, stătea smirnă, ca la inspecție: în Cișmigiu, pe Kiseleff, la Șosea. Cu timpul, tabla s-a spart și-a ruginit în mii de epave, abandonate de trecători. Mai trebuia să pui și soarele la socoteală: ardea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capcanele Facultății de Litere. Când ateriza câte-un profesor străin, invitat din Franța sau Germania, primul lucru pe care îl făceau era să-l îndepărteze de lift și toalete. Musafirul urca pe treptele de marmură, iar dacă, din ghinion sau imprudență, își exprima dorința de-a se abate de la traseul prestabilit (care lega culoarul de aulă și aula de titlul honoris causa), pentru a-și satisface o nevoie urgentă, era ținut de vorbă un sfert de oră pe holuri, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piele de antilopă, tocmai bune de folosit la meciul de pe „Antipa“, cu ceilalți copii din cartier. Cum eu jucam portar și mănușile prezentau un ușor defect (tip D’Artagnan, până la cot), le-am corectat cu foarfeca, scurtându-le pe încheieturi. Imprudența, combinată cu o naivitate cuminte, specifică vârstei, m-au făcut să depun resturile înapoi în sertar, printre cearșafuri. Acolo le-a descoperit maică-mea după vreo săptămână și, lucru explicabil, a făcut o criză de nervi. După ce-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Morfem (care bântuia pe vremuri la orele de fonetică), dar rezultatul se dovedea la fel de teribil. Somnul Mariei era populat de coșmaruri pline de griji și responsabilități: despărțiri, accidente, mutilări, invazii de molii sau păienjeni - toate apărute, desigur, din vina sau imprudența ei. În fiecare noapte, o vastă campanie de cucerire a lumii de dincolo de timpane se punea în mișcare, ca o armată avansând decisiv spre teritoriul râvnit. Ca mijloace de apărare, Maria întrebuința gemetele, dialogurile imaginare cu atacatorii, îmbrățișările sufocante (venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din acești 14 ani, ne dă suma de 12 800 000 lei. Față cu elocuența acestor țifre a pretinde că în anul viitor 1881 - 82 aceste credite se vor menține la țifra de 380 000 lei este cel puțin o imprudență. De aceea credem că trebuie a se înscrie la cheltuieli o sumă de 10 milioane pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare în cursul anului (sumă mai mică decât mijlocia pe 14 ani), iar nu 380 000 lei cum este
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să se dea țara rezbelului civil și rezbelului între două mari puteri. Acest răspuns pentru noi ar fi destul de satisfăcător, căci ne-a dat ocazie a râde mult, a râde din toată inima. Dar, fiindcă "Romînul" ne impută cu multă imprudență că am făcut și facem apel la străini, să curmăm o dată pentru totdauna această imputare gratuită și imprudentă. Oare fost-am noi la Livadia ca să precupețim retrocedarea Basarabiei? Oare noi am plătit la Berlin datoriile lui Stroussberg, ca, cu luminele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]