254 matches
-
pe pat, pe salteaua neatinsă, privindu-l neîncetat printre firele de păr care Îi cădeau libere, ude de lapovița care Îi luneca pe față, cu fusta ridicată până În talie, deschizând larg picioarele, cu un deliberat amestec de supunere și sfidare impudică, pe când el, Încă impecabil Îmbrăcat, Îngenunchea În fața ei și, tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios de umedă la atingerea buzelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de la San Frediano În Cestello, pronunțase singurele unsprezece vorbe legate pe care Faulques le auzise În noaptea aceea: nu mai sunt femei precum cea care aș vrea să fiu. Apoi se mișcase Încet prin odaie, fără nici un țel aparent, splendidă, impudică. Avea o Înclinație naturală spre nud, spre o asemenea mișcare indolentă, cu eleganța clasei sale fine și a modelului ce fusese pentru scurtă vreme. În noaptea aceea, când Îi privea din pat mișcările de animal delicat și perfect, Faulques se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
par să nu se sinchisească de el câtuși de puțin. Noi, spectatorii, știm că ei, actorii, știu că suntem acolo, dar ne lasă să credem că ne-au uitat, tocmai pentru că vor să ne transforme în niște supraveghetori ce trag impudic cu ochiul la ceea ce se petrece pe scenă. Pentru că e vorba de un „al patrulea perete” fictiv, ca să accedem la platou trebuie să recurgem, aidoma unor perverși iliciți, la „gaura cheii”. De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu o fluturare nu prea largă, ca să nu se împiedice în el. Nimic în îmbrăcăminte nu dă impresia unei neglijențe, a ceva ce se târăște după om, a ceva scăpat de sub control; dar nici nu scoate în relief în mod impudic formele ispititoare. Ea dă corpului mai degrabă o frumusețe spirituală, decât să o pună în relief pe cea carnală, precum costumul orășenesc de origine occidentală (Stăniloae, 2001, p. 54). Sunetele au armonii prelungi și triste în doină, dar scurte și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase/ și te cununi cu iarba salivând sfânta umoare". Sau: "Berbecul mirosind-o impudic/ își balansa desaga de prăsilă/ mare cât un copil în scutec". Peste tot erup forțele de germinație, valuri de căldură de fructe în fermentație, de iarbă în stare de înmulțire. Sămânța și oul sunt matcă nașterilor viitoare. Obsesia seminței este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în urma putrefacției din intestine sau din țesuturile bolnave ale unei ființe vii, precum și din corpul unei ființe moarte. În relația cu soțiile lor, mulți bărbați ajung la rutină prin expunerea repetată a partenerei la situații respingătoare: dezbrăcarea hainelor murdare, folosirea impudică a toaletei, culcarea cu dinții nespălați, afișarea părților dizgrațioase. Trebuie să ai o deviație sexuală ca să accepți un partener respingător, murdar. Fie vorba între noi, există destule deviații sexuale care includ gustul pentru produse de excreție: de exemplu urolagnia - gustul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pp. 51-52). 92 "Frederic Gaussen a spus-o foarte bine: Visul, simbol al aventurii individuale, atât de adânc înrădăcinate în intimitatea conștiinței și care iese de sub controlul propriului ei creator, ne apare drept expresia cea mai tainica și cea mai impudica a ființei noastre." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1994, p. 454). 93 Fernando Arrabal, L'architecte et l'empereur d'Assyrie, Editions Christian Bourgois & Dominique de Roux, la collection 10/18, Paris, 1971, p. 50
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1997, p. 263. fff Este vorba de "pipe". Am ascuns-o la subsol și nu vom introduce nici măcar aici termenul incriminat, deși Centrul de Resurse Textuale și Lexicografice din Franța, necontrolat de termenautele de la departamentele de Studii Francofofoline îl expune impudic pe Toile cu un simplu click, dacă știi că primele patru litere aunt extrase din numele unui celebru regizor italian, creator al filmului La Strada. ggg Am preluat forma adjectivului de la Luca Pițu. hhh Termen argotic din idiolectul discipolilor mei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poetul invocă multiplele fațete ale alterității feminine: de la "mama uriașă", în brațele căreia doarme o lume întreagă, la nevasta "cu picioare infinite", așteptându-și soțul, "vorba lui Joyce, ca o iapă de Pomerania", obligatoriu... "trăpoasă". Un inventar de-a dreptul impudic al partenerelor pe care, cu gândul și cu carnea, poetul le-a iubit "pe deșelate" este realizat în poemul-turnir În forță, cu nerușinare: "cum ies de sub cărți nu mă pricep/ decât la un singur lucru am iubit/ femeie cu tot cu fiică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suspendă, tăcerea (aceeași metaforă-simbol, care guvernează întreg acest volum de trecere) nu mai există nici ea, dar nici țipătul, în locul lor instalându-se cântecul dezorientat al cucului, care, oximoronic, anunță sfârșitul lumii. Aceeași opoziție cu conotații tragice apare și în Impudice fructe, unde: "Impudice fructe crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metaforă-simbol, care guvernează întreg acest volum de trecere) nu mai există nici ea, dar nici țipătul, în locul lor instalându-se cântecul dezorientat al cucului, care, oximoronic, anunță sfârșitul lumii. Aceeași opoziție cu conotații tragice apare și în Impudice fructe, unde: "Impudice fructe crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le adaugă sexualitate asumată impudic și rebeliune contra convențiilor (inclusiv libertinaj în timpul vieții). Tocmai aceste trei caracteristici, dorința de a suge sânge, impulsul erotic și rebeliunea difuză, sunt și cele enumerate de Carol A. Senf în relație cu figura feminină tipică a vampirului. Ni se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care valorifică imaginea acestuia la scurt timp după moartea sa ar fi atrași, mai degrabă, de dimensiunea umană a suferinței acestuia. Ei surprind chipul îmbătrânit prematur al unui Eminescu consumat de boală, într-o abordare naturalistă care lasă loc descripției impudice, expresiei cariației corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dialoguri care alcătuiesc opera și în care se succed scene lubrice și disertații filozofice care expun gândirea lui Sade, protagonistul nesupus și libertin, Dolmancé, în a cărui figură este recognoscibil autorul, se dedică educației sexuale a tinerei Eugénie, din însărcinarea impudicei doamne de Saint-Ange. Pe lângă faptul că este inițiată în toate transformările, capriciile și perversiunile erotice de care este în stare închipuirea omenească, tânăra perspicace este instruită și cu privire la principiile filozofice care legitimează libertinajul, aflate în relație cu materialismul ateu din
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
iar l-ai izbit de pământ și iar l-ai prins în brațe. Când erai trist și te munceau gânduri despre vreo problemă personală, o considerai tabu, parcă ți-ar fi fost rușine să o împărtășești cuiva, împărtășind-o, deveneai impudic, nedemn de tine, imposibilă, în felul tău de a raționa. Astfel, se producea în tine acea măcinare lentă continuă și distructivă, care numai bine nu-ți putea face. Dacă ar fi aflat și alții din necazurile tale, te-ai fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Strasbourg, pentru Prometeu. N-ar ține cu tot dinadinsul să-și confrunte amintirile cu Madonele cu îngeri, în format mai mic, ale tablourilor greu de datat, uneori și de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stea. Omul - o țărână celestă. Idealul muștei este bălegarul. Când ești zidit, poți să sfărâmi peretele. Sau poți să zbori cu el cu tot. Sper să am o relație decentă cu timpul. Modestia ar fi lobul esențial al inteligenței. Mai impudică decât dezgolirea trupului este lauda de sine. Omul cu adevărat liber, face ce trebuie, nu ce vrea. Creativitatea înseamnă puterea de germinație a unui popor. Prima grijă a creatorului e să-și fabrice anticorpi. Scriu pentru a-mi achita o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necesar, nu fericirea. Ideal ar fi să coborâm fericirea din concepte în cotidian. Fericirea este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu fericirea pot fi impudice, inoportune, ori tardive. Fericirea din Rai nu are valoare. Pentru că este obligatorie. Se acutizează confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și franchețea nesofisticată a stilului său nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu sînt provocate de vreo oroare față de efuziunea socotită impudică. Uscăciunea afectivă este la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin aridități de expresie”. Cuvintele sînt discrete și, fără să valorifice textual realitatea, rămîn dovada unei conștiințe care evocă universul prezent Într-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
De la Poésie représentative), definește buna creștere în funcție de coerența trăsăturilor de comportament ca "nu ceea ce este cinstit, ci ceea ce se potrivește persoanelor fie bune, fie rele, așa cum sunt ele introduse, în piesă". Cuviincios este adesea la el echivalentul verosimilului. Calificată drept "impudică" și "scandaloasă", după cum reiese din judecata emisă de Chapelain în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, atitudinea Ximenei nu satisface "conveniența", căci ea este în contradicție cu rangul eroinei. Faptul că Ximena acceptă să-l primească pe Rodrigo la ea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urlă tristeți abisale, Cearceafuri muncite de trupuri și chin, Un gust de cocleală, un gust de pelin. În stradă se strigă, se cere, se minte, Ne facem un scut din păreri și cuvinte, Mințim simultan, ne iubim contra cost, Petrecem impudici în zile de post. Murim predispuși la polemici ratate, Speranța din noi e plătită în rate, Frumosul devine urât, permanent, Trăim iluzoriu, gândim turbulent. Din toate acestea ne scoatem obsesii, Lipsesc certitudini, rămân doar impresii... 31 august 2011 Matinal dimineața
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]