136,335 matches
-
nici poezia, nici Academia. Oare nimeni nu își amintește că, pînă și cînd se folosea ortografia latinizantă, se scria "sunt", dar se citea "sînt"?5) Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează la Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și contrară spiritului limbilor în general, nu face decît să confirme ceea ce bănuiam de mult: departe de detașarea științifică obligatorie în cazul unui asemenea for înalt, Academia Română pare mai degrabă un instrument de
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
texte. Dincolo de pura curiozitate pentru pitorescul unor citate incredibile, răsforirea presei vremii are totuși o anume relevanță pentru actualitatea noastră: cel puțin în măsura în care demonstrează unde pot ajunge nostalgiile dictatoriale, centraliste și puriste dacă dispun de instrumentele politice pentru a se impune. Ca de atîtea ori în istorie, prostia, conformismul, lenea mentală - și, desigur, interesele meschine imediate - profită de conjunctura favorabilă, sub acoperirea ideologiei de moment. Textele politizate din revistele lingvistice (articole de atitudine, direcție, îndrumare; cronici ale unor dezbateri) resping hotărît
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
încăpătoare cizme de călcat în picioare, care aezi și barzi, de frenetică inspirație. Zădărnicia oricărui efort de a-i scoate pe acești foști prezenți, iar după toate aparențele mult viitori din miezul pâinii, căci aflători și în inimile maselor, se impune cu atât mai orbitor cu cât ies mai supărător la iveală acele puncte de convergență de care de-abia am vorbit. Acest bebeluș gârbov căruia nu i se mai taie o dată ombilicul ar câștiga alegerile în 2003 - și e consternat
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
ale propagandei și cenzurii. Un impresionant tablou al stratagemelor de supraviețuire așa cum au fost ele, mărețe sau ridicole, se conturează în mai multe etape distincte ale regimului comunist care au modificat prin instrumentarul de teme, motive, forme și mijloace artistice impuse mentalitatea însăși de scriitor. „Nimic din ce se întâmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub guvernare totalitară nu are o explicație naturală. Direct sau indirect, totul este replică, reacție, ripostă defensivă, disperată sau inventivă, stratagemă de supraviețuire" - este prima frază
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
înaripat de fandacsia omului nou și convins că are drept aliat progresul umanității înseși în "zborul comunist spre viitor", a închis și supapele îndelung verificate: chermesele sindicale, coniacul din timpul programului, berica, emisiunile T.V., nunțile prelungite etc. Mai mult, a impus poporului sacrificii imense, fără să mai ofere în loc nici pâine, nici circ" (p.67) Partea a doua a cărții, și cea mai consistentă, se ocupă de evoluția prozei. Voi încerca să redau aici etapele și sistemul de culoare imaginat de
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
multă odihnă, dispariție, roluri de semifigurație, unul-două, mai multe și apoi prezența în paginile unde cultura este reflectată sub prisma scandalurilor între artiști și autorități. Altă ipostază: un prim rol principal sub bagheta unui mare regizor cu vocație pedagogică, se impune un nume și apoi alte roluri, cu alți regizori, mai grăbiți, unde fondul principal de mijloace dobândit la debut este repetat până devine clișeu, omul e prezent, dar creativitatea e absentă. în teatru, generația de actori numită "de aur" s-
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
volum, proză antumă și postumă, lipsa de certitudine, atenția față de datele ce urmează a fi interpretate, debitate de însuși scriitorul, de prietenii ori apropiații lui, de conținutul arhivelor sau, mai curând de lipsa lor. Prudență se vădește cuvântul de ordine impus în asemenea spinoasă cercetare de chiar cel care a înțeles, responsabil, că "nu se știe exact " nu egalează cu o negare, oricâte semne de întrebare ar fi răspândite, cu destinația de a le fi găsit răspunsul pe studiul său introductiv
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
Amalia, din Castelul, n-a fost niciodată nici acuzată, nici condamnată, dar este cunoscut de toți faptul că invizibilul tribunal s-a ofuscat contra ei și asta e suficient pentru ca toți sătenii s-o ocolească de departe; căci dacă tribunalul impune un regim de proces unei țări, tot poporul e implicat în marile manevre ale procesului și îi însutește astfel eficacitatea; fiecare știe că poate fi acuzat în orice moment și-și pregătește dinainte autocritica; autocritica: aservirea acuzatului față de acuzator; renunțarea
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
2 și 3, aceea de propagandă își caută suportul retoric în afara realității umane și sociale, și anume într-un scop exterior. Vrea să ne convingă cu orice chip să gîndim ori să trăim conform unui model pe care ni-l impune. Propaganda, ca și patriotismul, nu e condamnabilă în sine. Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amîndouă. Sînt condamnabile cînd încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
fizic, cititorii sunt singurii în stare să o reproducă moral. Ca orice națiune, și cea a cărților e constituită pe ideea de solidaritate, dar și pe suma sacrificiilor ce s-au săvârșit, precum și a celor ce va să vină. A impune însă unei națiuni sacrificii arbitrare, gratuite reprezintă o gravă lezare a independenței și integrității ei funciare. Jertfa devine astfel un vestigiu al mutilărilor sălbatice, făcând parte din acel vechi și nefast cult al nepăsării, ce lasă în urmă mult mai
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
fără puncte și virgule, fără litere majuscule, ba uneori absolut ininteligibilă sub pretext că e superioară... Nu spun că În poeziile-proză nu se află și capodopere. Dar le numărăm pe degete. Chiar marele poet Nichita Stănescu a Încercat să se impună printr-o scriere deosebită din punctul de vedere clasic al valorilor. Va rămâne această poezie pe linia de plutire? Cred că o proză poetică bine conturată poate să Întreacă o poezie În proză slab sau nenatural concepută sau scrisă. Alți
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
virtuozității împlinirii. Din mulțimea exemplelor ediției cărți și idei nu stau să aleg unul anume. Rețin capacitatea investigației, relația experienței documentare cu siguranța interpretării, însușirea de a distinge esențialul de accident, cu ochiul format să descopere inadvertența. Margareta Feraru se impune ca un exemplar istoric și critic literar, fără știința căruia editorul nici nu-și poate aroga această calitate. Dincolo de realizarea ediției, un bun editor este acela care realizează cărți, dar și creează editori. Eu însămi, recunosc, lucrând împreună am preluat
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
fost cel din salonul parizian al Elenei de Mecklemburg, soția prințului Ferdinand de Orleans; în Anglia, prințul Albert de Saxa-Coburg, căsătorindu-se, în anul 1840, cu Regina Victoria introduce obiceiul pomului de Crăciun în palatul regal. Obiceiul nu s-a impus îndată, aristocrația taxându-l ca țărănesc, iar cei care ornau pomi de Crăciun erau socotiți trădători de patrie. Atmosfera aceasta de respingere a făcut ca obiceiul să se impună în Apus spre anul 1880. În fine, să menționăm o curiozitate
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
obiceiul pomului de Crăciun în palatul regal. Obiceiul nu s-a impus îndată, aristocrația taxându-l ca țărănesc, iar cei care ornau pomi de Crăciun erau socotiți trădători de patrie. Atmosfera aceasta de respingere a făcut ca obiceiul să se impună în Apus spre anul 1880. În fine, să menționăm o curiozitate, și anume aceea că în America de Nord pomul de Crăciun nu era un brad, ci un pom mecanic, confecționat din fier. Revenind la spațiul românesc, menționăm că și revista Familia
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să cucerească toată Germania și numai o altă jumătate de secol ca să se răspândească în tot Apusul Europei și să se coboare și în jos
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și autonom, incompatibil cu transferul lingvistic, cele ale compoziției postmoderne ar fi prin excelență asociate cu ficțiunea și narativul. în epoca actuală, modelul ficțional ajunge așadar să se impună treptat în orice tip de discurs. Din acest punct de vedere putem demonstra cu ușurință că nici textele lui Umbetro Eco din volumul intitulat Sulla letteratura, recent apărut în Italia, la Editura Bompiani, nu fac excepție, în sensul că nu
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
le-a numit Toma Pavel) și universul real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu permite decît o singură "lectură", după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul a fost posibil întrucît comunitatea cititorilor a făcut, de-a lungul timpurilor, "investiții pasionale" asupra eroilor (situațiilor, obiectelor, locurilor) din cărți, a ajuns la un tip de consens cultural care ne împiedică, de pildă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
care a reușit să copieze documentele aduse la proces, cititorii vor putea afla detalii documentare care demonstrează peremptoriu monstruozitatea și ridicolul unui sistem care s-a născut în Rusia în 1917 și care după al doilea război mondial a fost impus de tancurile sovietice țărilor lăsate în sfera de influență a Moscovei. Monstruozitatea răzbate la tot pasul: cine ar fi crezut că zeci de mii de oameni au fost asasinați în baza unui plan întocmit pentru fiecare district? Astfel au fost
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
De unde această pretenție absurdă de-a asculta cu toții, orbește, ceea ce spui d-ta? De pe care munte ai coborît și ce zeitate necunoscută mie ți-a dictat aceste noi Table ale Legii? Cine te-a învestit cu puterea de a-mi impune credința d-tale, peste împotrivirile conștiinței mele?" Misticismul opiniei unice care nu suportă nici o nuanță de îndoială și, în cazul criticii, afurisește revizuirile, poate fi circumscris prin propozițiile lui Teodorescu-Braniște din 1947: "Nimic nu-mi îngăduie să cred că stai
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
meu. L-aș putea rezuma într-o singură frază: - Cînd vorbești cu mine să taci din gură! Dar această frază își are autorul ei: Moș Teacă". Incontestabil, textele selectate și comentate cu bun simț de către dl Vasile Igna ni se impun nouă, cititorilor din prezent, prin combinația de absolut a unor principii și de relativ, adică a confruntării acestora cu o sumbră conjunctură istorică. Aceste pagini vechi, dar nu învechite, ne silesc a reflecta în speță la ambiția unor aspecte ale
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a ne spune că paradisul muzicii este totuși cu putință.
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
Unirii cu Roma. Episcopul Inochentie Micu Klein se afla în exil și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică se afla într-un moment de cumpănă. În această situație de criză, cartea lui Cotore reia și argumentează cele patru articole ("articulușe") impuse și acceptate la Unirea religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit". ș(Spiritul Sfânt) purcede de la Tatăl și de la Fiulț, existența Purgatoriului, cuminecarea se poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
trunchiul", fără a sprijini coatele pe masă (ceea ce numai unii bogătași ori insolenți își puteau îngădui?) Fața de masă, furculița (simpatică ar fi definirea europenilor ca "furciferi"), pe care se sprijină o parte din temeliile vieții de astăzi, s-au impus greu (în 1763 englezul Smollett cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de tocană", deși erau considerați arbitri ai eleganței europene). Un continent bătrân, devenit, ca toți bătrânii, individualist, iubitor
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Scarlat pot fi descoperiți "noul" și, aș spune, adevăratul Bacovia. Acordînd întîietate textului și abordînd cu dezinvoltură vaste spații din literatura noastră modernă, investigate sintetic în Istoria poeziei românești, ca și în cartea despre Ion Barbu, critica lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărîndu-ne drept un simbolism "ruinat", ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]