887 matches
-
Du Frohliche, O, Du Selige“ și simțeam aceeași ardoare În fiecare cîntec și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită de o bucurie suspectă, Îmi simțeam sîngele și transpirația și mi se făcea rușine ca de un păcat pe care Începusem să-l iubesc. Intrasem Într-un timp al glandelor, trăiam frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu iubirea. Darurile pe care le primim acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trădare a propriilor convingeri. Geniul nu este adaptabil, conștiința talentului nu i-a Îngăduit să se bălăcească În mediocritatea noastră, iar dimensiunea morală i-a interzis să intre Într-un joc a cărui miză, lui ca poet, i se părea impură. Ajuns În acest punct dilematic, Rudolf B. a ales moartea. El a fost singurul erou și poet adevărat din cîți mi-a fost dat să cunosc În această scurtă contemporaneitate atît de instabilă. Un gard lung de fier printre gratiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Feifel, în misterele Cabalei. Se aflau amândoi în Pereen, țara de pe cealaltă parte a Iordanului, care se întindea de la Pella în nord către munții Makaines, de lângă Marea Moartă. Acolo se găseau multe morminte și printre morții obișnuiți hălăduiau și spirite impure, care eșuaseră în încercarea de a ajunge la un nivel elevat. Aceste spirite obișnuiau să ia în posesie corpuri, torturându-le în feluri de neimaginat. Peste tot apăruseră oameni posedați, dominați de spirite impure, neputând să trăiască în lumină, hrănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
printre morții obișnuiți hălăduiau și spirite impure, care eșuaseră în încercarea de a ajunge la un nivel elevat. Aceste spirite obișnuiau să ia în posesie corpuri, torturându-le în feluri de neimaginat. Peste tot apăruseră oameni posedați, dominați de spirite impure, neputând să trăiască în lumină, hrănindu-se din întuneric. Când se apropia lumina, spiritele impure începeau să se neliniștească. Deodată se aprinseseră lumini mici. În razele lor se puteau vedea spiritele celor posedați, care încercau să se ascundă cum puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un nivel elevat. Aceste spirite obișnuiau să ia în posesie corpuri, torturându-le în feluri de neimaginat. Peste tot apăruseră oameni posedați, dominați de spirite impure, neputând să trăiască în lumină, hrănindu-se din întuneric. Când se apropia lumina, spiritele impure începeau să se neliniștească. Deodată se aprinseseră lumini mici. În razele lor se puteau vedea spiritele celor posedați, care încercau să se ascundă cum puteau. Erau atât de înghesuite unele în altele, încât puteau fi luate drept tufișuri sau scorburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în dreptul apartamentului său, remarcă lipsa cheilor. Se căută în buzunare, nici urmă de chei! Deodată se deschise ușa - în cadrul ei stătea Rita, râzând. Fața ei strălucea ca fața unui înger. Mai întâi, Feifel crezu că era o fantomă, că spiritele impure luaseră o înfățișare foarte bine cunoscută de el. Apoi, când „fantoma“ deschise gura, își dădu seama că era Rita, soția lui. - Prostule, ai pierdut cheile din nou? Unde ai fost toată ziua? Feifel nu știa ce să răspundă. Era bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unde eram invitat, promițând că nu-l voi mai chinui niciodată, cu toate că totul e posibil în lumea asta rotitoare. Zaharel și cu mine am devenit cu timpul ca doi alchimiști care se străduiesc să stoarcă aur din materiile cele mai impure. Când soarele se lasă așteptat la Stockholm, el mă întreabă neliniștit: - E ceva de povestit azi? - Se pare că stă să plouă, îi răspund eu din camera ocultă a inimii. Căci ploaia e evenimentul numărul unu al acestui oraș modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor femeilor, în timp ce spiritul e accesibil doar Soniei, și că în mine simțurile sunt într-un fel de divorț cu spiritul. Nu știam, dar intuiam că în toate acestea există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
horn, alcătuiește un micro-spațiu sacru. Indiferent de gradul de complexitate al construcției, aceasta trebuia să-l apere pe proprietar și familia sa de demoni, spirite, forțe ale răului, iar în cazul în care se considera că spațiul interior a devenit impur, a fost penetrat de forțele ostile, avea loc purificarea prin funigații, practică păgână preluată de credința ortodoxă de sfințire a casei și de prezența lunară a preotului „cu zi’ntâi”. Din punct de vedere arhitectural, casa monocelulară a purtat numele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se gândi că gestul ar putea avea vreo semnificație, totuși, cineva care ar fi stat deoparte uitându-se la el, ar fi jurat că sărutase acea apă care nici măcar nu era curată, verde de mâl, cu noroi pe fundul bazinului, impură ca viața. Ceasul nu înaintase mult, avea timp să se așeze la umbra unui pom, dar n-o făcu. Repetă drumul pe care-l parcursese cu soția medicului, intră pe stradă, spectacolul se schimbase complet, acum abia se putea înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am nevoie și de altceva în afară de hârtiile lui Weisthor. Ceva mai elocvent și fără echivoc, care să-l convingă pe Reichsführer însuși. Acela a fost momentul în care m-am gândit la Reinhard Lange. Cea mai slabă excrescență din trupul impur al complotului lui Weisthor nu avea să necesite, cu siguranță, un bisturiu curat și ascuțit pentru a fi îndepărtată. Nu aveam decât un bobârnac murdar, obosit, care să facă treaba. Și mai aveam și două dintre scrisorile lui către Lanz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Și ochiul, unghi și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
eau qui va creusant la pierre Au fond d'une autre noir plus forte est la beauté!"1 Nu crezi, iubite poete, că poezia inventivă, în care un anumit Ion Barbu a căutat să se instaleze, este totuși o poezie impură: că dacă pe atunci ar fi făcut matematice Liniștitul pârâu pătruns de lumină/ Oglindește păsările și cerurile primăverii/ O, Liră! dar mai puternică e frumusețea apei/ Ce se duce săpând piatra în adâncul altui întuneric! (Fr.) (cum face acum) poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate, e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicătoare, ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros. Dar distribuția principalelor motive se face conform unei estetice mecanice. Estetica de covoare oltenești. Schema, ceea ce trebuie să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cum-pănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
principiului integrator al unității lumii, sub semnul unei sexualități cosmice pure, muzicale, inspirat de fecioara Geraldine: "Gasteropozi!/ Mult limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri/ eșarfă/ Antene în harpă:/ Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!" Urmează totuși o cădere în pământul impur, Erosul stingîndu-se în Thanatos. Anecdoticul e numaidecât exclus în prima poezie din cel de-al treilea ciclu al volumului, Nastratin Hogea la Isarlîk, publicat întîi în "Viața romînească" (1922). Ciclul Isarlîk ar marca întîia treaptă al procesului alchimic, nigredo (opera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sau cu propria cunoaștere. Astfel, ceea ce un eseist plastic propune lumii nu este un lucru nici comod, nici conformist, nici neutru, nici autoreferențial. Pe de altă parte, așa cum vedem la Niram, lucrările surprind formal și stilistic, având o concepție autonomă, impură, mediată și care apelează la reflecție critică pentru justa lor receptare. Raportat la poezie, eseul plastic preia plăcerea ei ludică, făcând ca realitatea și fantezia să se îngemăneze; la fel, rigoarea metodică și imaginația. Metaforele, „imaginile”, pulverizează de multe ori
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
nu mai prididești să le acorzi din timpul mai mult decât necesar, acestea începând să treacă într-un plan al “colateralelor” - văzute acum insignifiante și care nu ne ”lustruiesc” viața iar de rostuit nici atât, cum ți se par în timpul “celălalt”, impur și angoasant, străzile își astâmpără forfota, te face să te reculegi și să ai un timp numai al tău. În Modesto pregătirea unora a început pe la mijlocul lui noiembrie, cu ornarea exterioară a caselor cu sute și mii de beculețe multicolore
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
PNL și UDMR ( Când roșu, când albastru, după context, coane Liviule!). Acum, PSD-ul nu prea are nevoie de el, dar e bine să fie acolo la grămadă. Așa că va căpăta un os-două! Ca și alde manechinul cu cei 3 impuri! Sânge-mâl, că tot am revăzut seria Harry Potter! În mesajul tău, lansat pe facebook în dimineața de după încheierea votului, sunt, însă, câteva afirmații care arată unele lacune pe care le ai în gândire. Le pun pe seama nesomnului. Când va ajunge
TABLETA DE DUPĂ WEEKEND (178): SCRISOARE PRIETENULUI MEU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368698_a_370027]
-
cântărește- nainte, de vrei, Povara ce- o pui, azi, pe firavi, umerii mei. Și vezi de poți ușura sacul, te rog, mai ia, Dă -mi mai puțin, îndură- te, în mare Mila Ta, Mai fă o minune aici, pe pământul impur, Tăvălit în furtișaguri, preacurvie, sperjur, În minciună, vânzare de oameni și crime Și- ndreaptă o rază spre visători, făuritorii de rime... Referință Bibliografică: Voi sta sub ninsori... / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie
VOI STA SUB NINSORI... de DANIA BADEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350455_a_351784]
-
de umbră plimbându-se frigul pământul se apără cu unicul hâns acela ce-absoarbe cu sete avrigul Că iarna și toamna nu vor să mai plece din inima mea povară albastră copacii uimiți se scutură rece de floarea lor vie, impură, măiastră. Referință Bibliografică: Ninge cu ploaie / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NINGE CU PLOAIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348614_a_349943]
-
fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, și oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru armonie, echilibru, măsură în tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumina și căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. Trăirile sufletești
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
s'o lepădat de El, dar El l'a primit. Eu nu's primit că sunt negru și murdăresc tot ce ating. Sunt declarat spurcat-MARIME, de un român, ceea ce este imposibil, doar un tribunal tradițional rom mă poate declara ritualic impur. Vasile Ionescu a amintit că de fapt armata austriacă a început procesul dezrobirii în Moldova, lucru care mă bucură pt. că și eu am scris un articol în premieră despre generalul austriac de Paar, că acesta a apelat la domnitorul
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]