195 matches
-
Antim Ivireanul) un orator vibrant, cu reușite memorabile în latura evocatoare. Util multora (studenți, asistenți, profesori din învățămîntul secundar), I.D. Lăudat n-a beneficiat - pe cît se aștepta - de gratitudinea acestora. De aceea, cîteodată se simțea „un om rău înțeles”, inactual, neglijat. în nu puține din scrisorile sale foșnesc umbrele nemulțumirilor și mustește amărăciunea. „Ne-au uitat toți cei care ne cunoșteau”, mi-a declarat odată. Eu am devenit corespondentul său deoarece, spre deosebire de alții dintre foștii săi studenți ajunși în presă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
que les autres à percevoir et à saisir son temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca inactual ; dar tocmai din acest motiv, tocmai prin acest ecart, prin acest ana- cronism, el este mai capabil decât ceilalți să perceapă și să înțeleagă timpul său.”(trad. mea, A.M.) Într-un fel sau altul, contemporaneitatea este o formă paradoxală de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani, de atunci, pricepea exact necesitatea îndepărtării unui simbol devenit, peste noapte, inactual și indezirabil, semnificația gestului prin care se operase extracția „nasturelui” de metal. Se schimbase, încă o dată, administrația, regimul, orânduirea... * Când l-am văzut pentru prima oară pe unchiul Coca? Cred că prin 1942, noi locuiam, pe atunci, în satul Caracurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căci ea nu acceptă limitele istoriei. Ea ne învață a privi lucrurile de sus, ca pe niște fenomenalități, în perspectiva uriașă a morții. Arta garantează cea mai nobilă dintre libertăți: libertatea de-a fi, o oră pe zi, singuri și inactuali. Capitolul I EPOCA VECHE GEȚII Cea mai curentă prejudecată întreținută de noi înșine și de străini este că suntem o națiune tânără, bineînțeles în stare de un frumos viitor. Asta dă un anume optimism, însă nu e mai puțin prilejul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Numeralul multiplicativ este evitat uneori prin combinații cu numeralul adverbial, care nu cuantifică direct grupul nominal: de trei ori prețul, în loc de: prețul întreit. 2.1.3. Numeralul distributiv poate realiza, contextual, cuantificarea nedefinită: Dar câte o experiență "exotică", mici aventuri inactuale cu autori mai puțin frecventați nu pot dăuna nimănui (A. Pleșu, Despre îngeri: 51 și în CLRA). 2.1.4. Tiparul de construcție în care expresia fracționară este atașată grupului nominal prin prepoziție: reducere de 30% alternează, în presă și
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care moda cere să demistifici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a noțiunii de „antimodern”. Este vorba despre tînărul Roland Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
condiția de individ deleuzian - mecanic și satisfăcut - sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon În societate: „Spirit prea rafinat și civilizat pentru această lume sălbatică, impregnat de bune maniere, de o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de a contempla bătrîna Europă al cărei cel mai mic farmec Îl amintește pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își oferă luxul de a scrie unui cititor elitist, care ascultă muzică clasică, pasionat de istorie, nostalgic după expresia indirectă și reprezentarea sugerată; omul unei culturi inactuale. Or, aici se manifestă paradoxul care face ca instituția literară franceză să importe mai mult decît exportă și pe cititorul francez să consume din ce În mai multă literatură străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
id=”1”>A se vedea Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, în românește de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, pp. 11-71. </ref> Există, negreșit, un temperament moldovenesc, contemplativ, tradiționalist și, deci, statariu, visător și inactual, care, în domeniul creațiunii poetice, sa ridicat la cea mai înaltă expresie artistică, pe când, în domeniul vieții politice și economice, prin rezervă și imobilitate, sa pus întro vădită inferioritate. Acestui temperament i se datorește rolul pasiv și mai mult critic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
curând toxic, și aș recomanda mai mult calm, mai multă reținere, câteva momente de singurătate pe zi. Cum spunea George Călinescu, câteva momente de inactualitate. Suntem prea actuali. Trebuie să fii, spunea Călinescu, măcar o oră pe zi singur și inactual. Or, la fluxul de informație care vine peste tine, lucrul ăsta a devenit tot mai greu. Și o virtute. A.V. Există în Iași, la fel ca în alte centre culturale din țară, câteva "suferințe ale culturii", cum frumos și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
discuție se poartă joi seara, după întrunirea CEFTA... Mihai-Răzvan Ungureanu: ...6 aprilie... Mircea Zamfir: ...și că s-ar putea ca ea, pe măsură ce timpul trece și dacă energiile de politică internă rămân la aceleași cote înalte, s-ar putea să devină inactuală pe alocuri. Toate acestea vin peste această știre care, la ora la care noi vorbim, este de ultimă oră, și anume faptul că o decizie a Conferinței Președinților din cadrul Parlamentului European face ca domnul Olli Rehn să trebuiască să prezinte
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
rugăciuni, nu suflu în tăciuni, dar de-l găsesc - si crede-mă că nu e greu deloc - plin de păcate și de vicii, atunci mă umplu și îl umplu de delicii." Dincolo de tehnica frazării există însă poezia propriu-zisă, densă și inactuala, care ar răvăși sufletele cititorilor dacă cititori ai acestui gen de poezie ar mai există azi. Iată, ca exemplu, un monolog al Anei, femeia-mânăstire: "Nu știu ce e cu mine. Parcă mai sunt și nu mai sunt în lume. Simt, nu știu cum, ca
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
nouă" de la Contemporanul lui N. Breban nu-și poate face din spiritul critic o trăsătură individualizatoare. Aparține și altora. Cât privește specificul național, iarăși nu credem să poată individualiza direcția de la Contemporanul. Chiar dacă nu socotim conceptul, ca Z. Ornea, total inactual, ci încă apt de regenerări, el nu mai poate totuși însufleți un curent nou, o direcție cu adevarat nouă în cultura românească. Și nu o poate face dintr-un motiv prea simplu: este vechi, istoric vorbind. A fost mai întâi
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
Sit autorul Mențiunilor care mai găsește puterea de a glumi: "Am subscris, cu voluptate, la asta opinie și am promis să meditez pentru mai tarziu. I se amână și un poem, "Provinciala I": și pe bună dreptate. E cu totul inactuala, pe lângă faptul că vorbește de-o iarnă ovidiana, în plină vară. Iată un cărturar care înțelege totul și se străduiește să prezinte acapararea comunistă a culturii că o evoluție aproape liniștită. Mai iritat se arătă el față de unii colegi de-
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
vechile și noile dispoziții din directiva menționată anterior. (6) În cazul în care este adevărat că schimburile de stocuri de material seminal recoltat până la 31 decembrie 3004 ar trebui să fie de scurtă durată și să dispară treptat, făcând astfel inactual modelul de certificat corespunzător, în prezent nu este posibil să se fixeze o dată pentru încheierea acestor schimburi, ținând seama de durata lungă de depozitare a produsului respectiv. (7) Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru
32004D0101-ro () [Corola-website/Law/292263_a_293592]
-
Danel Barenboim. Regia era semnată tot de Claus Guth. După 146 de ani de la prima reprezentație italiană a operei “Lohengrin”, în 1871, care l-a făcut cunoscut pe Wagner în Italia, opera continuă să se bucure de mare succes. Deși inactuală în plan tematic, are încă și probabil va avea mereu forța de a încânta ascultătorii, făcându-i să plonjeze într-o atmosferă sonoră de mare forță evocatoare, cu accente aproape mistice. Apariția lui Lohengrin era remarcabilă, cu picioarele goale, îmbrăcat
Jonas Kaufman, un Lohengrin de vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105851_a_107143]