219 matches
-
și sonetul), împàrțit, precum sonetul de tip englez, într-un bloc tipografic masiv, de douàsprezece versuri, càruia i se adaugà un envoi al ultimelor douà. Rîma este sàracà atît că numàr, cît și ca dispunere, contribuind la efectul de insistențà, incantatoriu, presupus de rigorile rondelului original: șunt doar trei rîme, dispuse îmbràțișat (pentru primele douàsprezece versuri): abba//abba//acca, respectiv în monorimà - ăă - în envoi-ul final. Că și în rondel, primul vers coincide cu ultimul, realizînd o închidere semanticà mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
fenomen onomastic, singular, până acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu (Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin, București 1994, p. 23, afirmă:” colindele nu sunt bineînțeles latine, ci urcă la obârșia comună protopelasgă, întro antichitate abisală - ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară’’. Pentru a pătrunde în miezul
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de sus, așa cum nu reușim noi să facem decât în momentele de grație sau de mare suferință, nu e numai mutat pietre dintr-o parte într-alta, nu e numai mitul lui Sisif, ci un soi de melodie repetitivă și incantatorie. Și ce o face tragică îi dă în oglindă măreție. Și atunci poate chiar suntem în stare să aducem ploaia sau să scoatem soarele dintre nori. Partea interesantă e că nu știm niciodată sigur. Plecând de la tema unei comunități/umanități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cu gheare, de bețivi sau scandalagii. Casa vagon, din „romanul vagon“, este o „casă rea“, un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe dinăuntru, o lustruise până nu se mai vedea nici o urmă, așa că o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a creat școală de imitatori precum, să zicem, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Structura strofică, așezarea în pagină, acele semne de mirare având rostul unei "rame'' supratextuale, concentrarea versurilor (având contrapondere în gustul pentru amplu), repetițiile de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor populare și a celor culte, limbajul popular-arhaizant cu asprimi, dar și catifelări dulci-otrăvitoare, mergând până la sugestia scoasă din jumătățile de cuvânt (și aceasta o inovație), ingerințele vag-baroce și de ev mediu baladesc (iar, mai nou, formele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei accesibilități intuitive perfecte, căci prea puțini dintre noi erau de formație științifică ori filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea abstractă. O anumită neînțelegere a logicii textului, un anumit eșec în deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. Forța de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
formule esențiale a constituit o piesă centrală și pentru tradițiile magice ce pleacă din Egiptul elenismului târziu și supraviețuiesc pe întinsul întregii Europe, dar și aici este vorba de un efect pur și simplu tehnic, obținut prin crescendo-ul insistenței incantatorii. Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
efect pur și simplu tehnic, obținut prin crescendo-ul insistenței incantatorii. Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările raționalității bizantine? Într-un mod mai radical putem chiar întreba dacă iarăși și iarăși are în vreun fel de-a face cu repetiția. Modul în care s-a scris filosofie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de această subordonare depășindu-i extazul și prin scormonirea metafizicului dezvăluie adâncul rezervat tainelor construcției mitice. Pătrunzând în arhaic, trecând prin istorie, Vasile Alecsandri ajunge să construiască o poesie-dovadă a plăcerii de a crea. Totodată artistic și erotic, revendicativ și incantatoriu, contextul ce apare primordial nu este altceva decât o trecere spre interiorul eului ascuns, un nimic care transmite totul, întreaga voință umană de a trăi, și mai intima dorință a celui ce se știe "rege al poesiei" și nu numai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îl constituie poezia lui Macedonski, Rondelul lucrurilor, unde repetarea parcă în cascadă a versului exclamativ: Oh! lucrurile cum vorbesc e de natură parcă să convingă cititorul că treptat lucrurile din jurul nostru prind viață, se metamorfozează, se umanizează, figurând însăși starea incantatorie a poetului sau devenind parte integrantă din însăși ființa poetului. O adevărată stare a sufletului acestuia! MENȚIUNE Mircea Eliadede la istoria religiilor la literatură Amalia - Maria Bartha, clasa a X-a Ilinca Busuioc, clasa a X-a Anca Ioana Toma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii incantatorii. „Poemul are o rotunjime inițiatică. Este revelat un ciclu. Dincolo de acest sens ezoteric, perfecțiunea formei muzicale aduce cu aceea a unui cristal translucid, traversat de oglinzi repezi ca niște ape adânci. Limbajul poetic din După melci are o prospețime și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
probă, a șasea, cifră ce îmbracă aceeași încărcătură simbolică a maleficului, asociat minciunii și răului în lume, este un model de exorcizare a răului prin logos. Apelul se face la copii, simboluri ale purității, pentru rostirea „blastămurilor părințești”, cu valoare incantatorie: „băieții încep a curge toți, care dincotro cu blastămurile părințești în mână”. În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la Dostoievski), misticismul laic (cred că nu numai Patristica, ci și mari efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu numai ea poate constitui o epocă literară"31. Aceste rânduri, care răspândeau un miros de tămâie în spațiul profan al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce le separă este, în primul rând, dorința lor de a-și afirma originalitatea, individualitatea pe scena istoriei literare și, în al doilea rând, universul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
blana mai sumbră ca cifrele/ în timp ce leoparzii în vârstă de 50 de ani încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare"). Volumele din 1945, Blănurile oceanelor și Butelia de Leyda îl depășesc însă valoric pe primul. Aici se descoperă valențele incantatorii ale limbajului, prin repetițiile termenilor care poartă mesajul central al textului, prin jocul verbal: "Urăsc tot ce amenință mersul amenințător al omului spre libertate/ Urăsc tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări/ (...) Urăsc femeile curate ca un pahar/ Din care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
descifreze mesajul). Resurecția baladescă în viziunea membrilor Cercului Literar de la Sibiu înseamnă o apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată însă prin refacerea sensurilor elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care apare să fie voit ambigue. Ipostazele feminității sunt multiple. Ele capătă nume sau se desprind din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în aura ce le înconjoară ceva din misterul Eumenei. Tonurile se îndepărtează uneori de sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile retoricei înalte: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine.// Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și dorm beat lângă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul sentimental se estompează mai târziu. Poezia devine curgere, alunecare, imaginile se încheagă sub ochii cititorului, există aici o metamorfozare continuă în genul în care se înlănțuie imaginile fantasmatice sau cele ale visului (Alchimie). Atunci când poemul capătă ceva din tonalitatea incantatorie a versetelor din Cântarea Cântărilor, aura de mister în care figura invocată se învăluie, este potențată de recurgerea la un "tu" indefinit, așa cum se întâmplă în poemul amintit. Iubirea/iubita este recipientul magic în care sufletul se preschimbă. și într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
limita dintre cosmos și haos. Dacă plecarea în călătoria de căutare a soarelui amintește de atâtea alte trasee inițiatice, faptul că, de data aceasta, căutătorii sunt orbi schimbă coordonatele istoriei prezentate. Discursul cu elemente repetitive, cu enumerații, jocuri verbale devine incantatoriu ("Patru orbi,/ Patru umbre, cu umbrele lor,/ Din răsărit, din apus, de la nord, de la sud,/ Cu ceață în ochi, cu toamna în spate,/ Necunoscând, cunoscuți, din cetate-n cetate/ Căutau soarele", Orbii; Nici o stea/ Niciun înger din copacul cerului nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în poezie, la Ion Caraion eul apare, mai degrabă, sub forma unei virtualități. Se vorbește în numele unei întregi generații, cel mai adesea instanța comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi" sau se împrumută un ton sibilinic. Versurile capătă totuși o putere incantatorie: Noi suntem nebunii care vor muri/pe marginea dintre noapte și zi/ fără îmbrăcăminte, fără adăpost/ lângă toate înțelepciunile veacului prost". Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din dulapul stângii occidentale. Nobelul din acest an potențează un mesaj care, vorba lui Andrei Pleșu, spus de alții nu a avut niciun efect: "Sistemul criminal comunist este egal în abjecție și teroare celui nazist!" Este, în sine, afirmarea preliminară, incantatorie, a unui exorcism pe care lumea europeană estică și vestică încă nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vom lua după primul gând, Ne vom lua după două - trei cuvinte”. Fără posibilitate de schimbare, sfârșitul este inevitabil: „Nici electricitate pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Poezia se deschide metaforic prin sugestia conținută În prezentarea Îndrăgostiților și continuă simplu, incantatoriu. Se Încheie dramatic fără să apeleze la clasicele figuri de stil. În măsura În care stilul este adăugare În expresie pentru a exprima integral percepția și reflectarea din spiritul autorului, textul de față nu oferă argumente. Absența figurilor de stil sugerează luciditatea scenariului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
monarhie constituțională, republică parlamentară sau - poate că nu republică prezidențială pentru că nu suntem în America - o republică semiprezidențială consolidată? Dar, înainte de a face referendumul, trebuie să explicăm românilor ce înseamnă asta, pentru că, din păcate, astea sunt formule, să zic așa, incantatorii. R.T. Da, poate nu mai repetăm greșeala de la referendumul cu votul uninominal când nimeni n a știut ce înseamnă, de fapt, votul uninominal. V.S. Așa este, și atunci PDL are, pentru toată această perioadă și pentru anul următor, o adevărată
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
care nu am încetat s-o deplângem pe tot parcursul secolului XX. Această tendință nu poate fi oare evaluată mai bine prin adeziunea la o strategie căreia este posibil să-i identificăm actorii și interesele decât prin referire la o incantatorie mișcare de egalizare a condițiilor? Preocupările urbane și dotările au vizat în mod explicit întărirea sferei vieții private în detrimentul vieții colective. Desigur, succesul acestei strategii se datorează mai puțin coerciției naive a celor dintâi filantropi (înarmarea morală a familiei, de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]