223 matches
-
pe bază de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de cerere individuală. Deși doctori ai spritului și ai minții, evrei moderni, pretinseseră a fi fruntași În erotism, Sammler avea rezerve. Acceptă și concede că fericirea se află În a face ce fac majoritatea oamenilor. Apoi trebuie să incarnezi ceea ce incarnează alții. De e prejudecată, prejudecată. De e furie, furie. Dacă e sex, sex. Dar nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de onoare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
este și o mască a Veneției înseși - complicată, decadentă și încărcată de un mister care nu se lasă citit cu adevărat niciodată. Dragostea lui Morgan se împletește, în decorul venețian, cu atingerea morții. Recuperând o tonalitate a filmului noir, Pratt incarnează în agenta secretă pe care Morgan o împușcă în piazetta din Veneția strălucirea dionisiacă a femeii fatale. Uciderea Valeriei Bastico este parte din acest drum inițiatic pe care îl străbate Morgan. În această succesiune de scene plasate pe fundalul marin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
oferit să-l sprijine, așa că ne-am trezit discutând. Îi zâmbește lui Davey. Ne-am înțeles bine și, după un timp, Davey m-a rugat să devin susținătorul lui. — Fiecare are unul, explică Davey. E un fel de persoană care incarnează AA. Ai pe cineva pe care-l poți suna oricând dacă ai probleme, dacă simți nevoia să bei sau dacă vrei să vorbești despre ce ai de făcut. Îl aprob tacit. E rațional ce spune. Dar îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o să renunțe la divorț, dar nici picior de Rita nu apăruse la Cloisters. Lasă-l în pace! s-a întors Neil către Vincent. Când Neil înțelesese că e alcoolic, plânsese vreo două zile, după care îi luase locul lui Vincent incarnându-l pe Domnul Furios. Era furios nu numai pe el însuși, fiindcă era alcoolic, era furios pe toate lucrurile din jur și pe toți ceilalți. Josephine spusese că furia lui era ceva de așteptat, că nimeni nu voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
multiple și controversate virtuți vindecătoare și calități de panaceu. Ea face parte din specia incarnata, ceea ce poate aduce măcar o explicație lexicală pentru uzanța ei locală ca instrument, mediu de fluidizare sau suport energetic. Căci ea e folosită de entitățile incarnate în trupul mult și generos al lui Joao în timpul transelor sale mediumnice. Entitățile întrupate în Joao nu par să se sinchisească de agitația ghizilor, translatorilor sau a pacienților, ce încearcă în timpul foarte scurt pe care-l au înaintea lui Joao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Natural că aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective. Nu Îmi este impus, ci are semnificația unei chemări care mă atrage. Eu mă Îndrept către el. Este o nevoie a mea de acel reper valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează pentru mine o anumită persoană, devenită simbol de referință. Aceasta nu mai este Însă numai o simplă atracție simpatetică, ci mai mult decât atât, ea este un interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Atracția sau preferința pentru o anumită persoană am explicat-o. În ceea ce privește Însă preferința pentru un anumit grup, lucrurile sunt asemănătoare. Aderăm la un grup (social, politic, cultural, religios etc.Ă În primul rând după criteriile valorice pe care acesta le incarnează. Această adeziune corespunde cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de personalitate corelate cu constituția somatică, cele din a doua categorie la valorile etice pe care le incarnează un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care Întâi acționează și ulterior gândește și evaluează consecințele actelor sale, tipul extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
viața socială, de legile cetății și normele morale. Tipurile umane, mai exact cele la care facem referință de data aceasta, tipurile sociomorale, sunt expresia raporturilor dintre om și cetate. Ele sunt produse ale cetății, ale valorilor morale, sociale și spirituale, incarnând anumite simboluri și arhetipuri de care cetatea are nevoie pentru a-și justifica și menține propria existență. Aceste tipuri sociomorale, cu semnificație simbolică, sunt personalitățile prin intermediul cărora cetatea influențează Întreaga comunitate umană din interiorul ei. Fiecare dintre aceste tipuri umane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipuri umane are un statut și un rol bine determinat În cetate, raportat la un anumit moment istoric, legat de anumite evenimente, fiind Învestit cu funcții precise. Vom prezenta În continuare aceste tipuri. aă Eroul este tipul salvatorului, personajul care incarnează valori sufletești și morale precum curajul, spiritul de conducător și abilitatea de mobilizare a maselor, cel care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
figuri simbolice”, se remarcă din mulțimea membrilor cetății, În anumite momente istorice, ca un produs al acesteia (K. Jaspers, H. von Kayserlingă. Ei sunt prezenți În momente-cheie ale istoriei cetății și au un rol psihosocial și psihomoral bine determinat. Ei incarnează, În primul rând, atributele simbolice ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra afirmă permanent. El predică, ține discursuri cetățenilor, lumii. Între cei doi există diferențe de atitudini, de metode și de scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două modele, două personalității, două metode, două direcții de existență sufletească și morală ale Cetății. Zarathustra incarnează arhetipul nordic, pe când Socrate arhetipul sudic. Ordinea morală și ordinea rațiunii devin, În aceste cazuri, modele de viață ale cetății, stări de spirit. 2. Relațiile interumane Cetatea creează, prin viața În comun, anumite relații interumane specifice. Spre deosebire de viața În natură
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fine, alții visează la o cetate ideală către care Îi Îndrumă pe concetățenii săi (Înțelepții, filosofii, misticiiă. Ca și ființa umană, cetatea este un organism, o ființă simbolică, care se naște și trăiește prin atributele sale umane pe care le incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va Împărtăși destinul acesteia. Ca și omul, cetatea există prin valorile sufletești și morale care stau la baza ei. Orice cetate are un moment de Întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să mă desprind de vinovăție, să-mi anulez complexul de culpabilitate. Pentru M. Scheler, acest judecător, care este reprezentat prin conștiința morală, incarnează o „ordine invizibilă și un subiect moral personal care prezidează această ordine”. Căința mă Întoarce În trecut, la greșelile și faptele mele reprobabile. Căința refuză, respinge actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru interior, prin valorile morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă proiectează În spațiul aspirațiilor mele de idea, În care mă regăsesc ca subiect pur, În comuniune cu Ființa supremă pe care o incarnează modelul arhetipal, În care sunt concentrate valorile morale. Acesta este actul de ultimă și deplină realizare de sine. Toate cele trei etape de restaurare, trupească, sufletească și morală, reprezintă efortul psihoterapiei morale, dar și semnificația interioară a acesteia. La capătul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele mai crude; moartea este singurul rău față de care nu poate lua nici o măsură”. Elogiul omului este o sinteză morală a umanismului clasic. El cultivă ideea valorii supreme pe care o incarnează persoana umană, atât ca ființă În sine, cât și ca aspirații. O permanentă luptă Între „a fi” și „a deveni”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adam, M. Le sentiment du peche. These, Paris, 1967. 2. Allendy, R. Le probleme de la destinee. Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
întotdeauna realitatea raportată la om, de aceea personajul literar este un capitol de seamă al teoriei literare. Personajul românesc este un marcher tipologic, un organizator textual și un loc de învestire (ideologic și auctorial). Personajele-cheie capătă un caracter universal și incarnează o idee, o valoare sau o pasiune de ordin general. În construcția românului tradițional, personajul este elementul central. Succesul românului modern de la Don Quijote la Robinson Crusoe, este atribuit faptului că a celebrat personalitatea și a îndeplinit o funcție de identificare socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
occuper" [Forestier, p.387]. Femeia întruchipează destul de vizibil toate acestea 97. Pariziana, concluzionează Louis Chevalier, nu este doar personajul cel mai vechi și cel mai rezistent al societății capitalei, dar și, din toate timpurile, opinia o confundă cu orașul și incarnează în el aspectele esențiale ale capitalei. Parisul este o femeie, așa cum îl pictează Claude în L'Œuvre de Zola. Frumoasă prostituată Nana rezumă comportamentul politic al Parisului. Bismarck, fixând contribuția de război a Parisului, se exprimă în acest sens: "Elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei în același personaj Renée. Pe de o parte, ființa citadina rafinată și plictisita a universului cosmopolit 140, molipsita de toate viciile marelui oraș: "tu aș mordu à toutes leș pommes", observă Maxime despre Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]