547 matches
-
chiar punea în directă legătură "sofisticatele combinații de stiluri din arhitectura postmodernă cu parodierea nostalgică a operelor secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea" pe care o încercase, după spusele sale, în Numele trandafirului. Romanul său are cel puțin trei incipituri, fără a mai vorbi de tehnica povestirii în ramă (din desfășurarea propriu-zisă a evenimentelor), deseori amintită prin aceleași intervenții retorice, deloc de neglijat, ale unui narator omniscient, de tipul "Dar reiați firul, povestire a mea, pentru că acest călugăr în vârstă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu."), se trece, pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fair (1985) și Billy Bathgate (1989, tradus și la Editura Univers în 1996). A fost distins cu cele mai prestigioase premii literare americane, printre care Premiul Faulkner al PEN-clubului american, Premiul Național al criticilor și Medalia William Dean Howells. 343 Incipitul însuși este parodic, întrucât protagonistul își începe călătoria de restituire a adevărului, falsificat de statul-mașină de ucis, în ziua de 30 mai, când în cele mai multe state americane se comemorează militarii căzuți în toate războaiele. 344 " Iar un crainic a strigat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
indicii ale ficțiunii. G. Genette recunoaște existența unor indicii de ficționalitate, dar nu la nivel narativ, ci la nivel paratextual, la nivel tematic (de conținut) și la nivel stilistic (discursul indirect liber ca fapt de stil, numele de personaje, anumite incipituri tradiționale). Se observă că, în cadrul teoriilor moderne, ficțiunea nu mai este considerată doar o problemă de veridicitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală. "Lista" prezentată până acum poate fi completată cu indiciile de ficționalitate identificate de Michael Riffaterre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
episoade prezentate detaliat, caracteristice pentru oricare dintre zilele de lagăr ale personajului principal. Intenția lui Soljenițîn a fost să reprezinte o unitate de timp autonomă, care să cuprindă chintesența vieții deținutului în lagăr. Alte referiri la timp apar atât în incipit, cât și în finalul nuvelei. Sintagma "ca de obicei" de la început marchează caracterul repetitiv al faptelor prezentate: "La cinci dimineața, ca de obicei, la baraca comandamentului s-a dat semnalul deșteptării cu lovituri de ciocan într-o șină de fier
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Ivan Denisovici, era publicată povestirea Gospodăria Matrionei (1963), care, deși nu a avut impactul nuvelei de debut, este purtătoarea unui mesaj subtil despre tragedia prin care trecea Rusia sub totalitarism, așa cum o vedea Soljenițîn, cel care cunoscuse deja ostilitatea regimului. Incipitul povestirii intră în relație, într-un mod foarte interesant, cu finalul tragic, prin semnalarea unui eveniment demn de a atrage atenția, iar captatio benevolentiae se realizează în mod desăvârșit. Auditoriul este privilegiat să afle întâmplarea misterioasă care explică încetinirea mersului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
receptate, la vremea publicării, cu același interes pe care îl treziseră deja povestirile anterioare. Elementul care unește povestiri precum O întâmplare în gara Kocetovka, Ce păcat și Mâna dreaptă este motivul întâlnirii semnificative dintre oameni, întâlnirea încărcată de semnificații morale. Incipitul abrupt al povestirii O întâmplare în gara Kocetovka, constând în dialogul dintre tânărul locotenent Vasia Zotov și dispecerul Diacihin, transmite informații despre locul acțiunii, anunțat, de altfel, și de titlu. Referințe la timpul acțiunii vor apărea ulterior, mai întâi sub
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
exclusiv pe "datorie" duce la înțelegerea omului ca abstracțiune, fără a ține seama de omul viu, adevărat și tocmai sentimentul datoriei prost înțeles duce la deznodământul tragic. Tot o întâlnire semnificativă se află în centrul unei alte povestiri, Mâna dreaptă. Incipitul îndreaptă atenția spre personajul-narator și plasează acțiunea într-un trecut nedeterminat ("în primăvara aceea"). Locul acțiunii, în schimb, este clar determinat, fiind vorba despre clinica oncologică din Tașkent. Expozițiunea extinsă, ce pregătește rememorarea întâmplării propriu-zise, constă în descrierea parcului din apropierea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de factură polițistă. Diplomatul în Ministerul Afacerilor Externe Innokenti Volodin telefonează la ambasada americană pentru a-i preveni asupra faptului că agentul sovietic Gheorghi Koval urmează să primească la New York informații tehnice pentru fabricarea bombei atomice. Însă aventura promisă de incipit nu se dezvoltă în această direcție, deoarece telefonul dat de Volodin rămâne fără urmări în Occident. Convorbirea se înregistrează pe banda de magnetofon a departamentului special al MGB care se ocupă cu supravegherea convorbirilor telefonice ale ambasadei americane. Astfel, accentul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lui de vedere)"325. În unele dintre scrierile literare discutate până acum, există secvențe în care nu se poate detecta o percepție anume, cum se observă la începutul povestirii O întâmplare în gara Kocetovka, unde sunt înregistrate strict replicile personajelor. Incipitul abrupt, cu dialogul în care nu intervine naratorul, pare a ne pregăti pentru o un text dramatic, iar faptul că cititorul este plasat în poziție de focalizare externă subliniază această particularitate a textului: Alo, dispecerul? Îhî. Cine e? Diacihin? Îhî
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu știu câtea oară, pe timp de vară, în fața brazilor casei natale. Acum ca și anul trecut, ca și anii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde foarte exact această "stare virtuală" de dinaintea "filmului" amintirilor/ imaginilor propriu-zise. Rememorarea ar fi, mai exact, un proces cognitiv complex, constând în convertirea unei reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere iminentă angrenează, în imaginația lui Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va începe să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
patru menită a spulbera "enigma" și a reconfigura estetic ficțiunea romanescă, abandonând procedeele biografiei romanțate sau ale analizei psihologice, utilizate până acum, în favoarea unor soluții epice surprinzătoare (inadecvate, s-a spus), din repertoriul comediei de moravuri și al romanului polițist. Incipitul e din nou regizat cu migală, până la cele mai mici detalii, pentru că, așa cum remarca Ligia Tudurachi 47, Lovinescu și-a construit, ca și Rebreanu, "o mitologie personală a romanelor", menită a sugera caracterul mecanic al procesului creator, reductibil la un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îi convenea lui, reconstituind trecutul nu exact cum a fost, ci "cum l-ar fi dorit". Reîntoarcerea "acasă" declanșează însă emoția regăsirii de sine și, nu mai puțin, elanul creator (Lovinescu a lăsat numeroase mărturii în acest sens vezi și incipitul din Bizu ș.a.155), astfel încât "activitatea lui poetică folosea și ea de pe urma acestei stări euforice: motivele i se precizaiu în tipare, în care aveau să se toarne viitoarele poezii" iar modelul feminin "lua conturul nu numai al unui ideal ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ochi și cu durerea despărțirii în suflet, fără să știe că "dragostea de dragoste va mai renaște în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul al ciclului se realizează acum firesc, fără căznitele "incipituri" din Bizu ori Firu'n patru. În trenul care-l duce spre Iași, la Veronica, Eminescu se cufundă în reverie și rememorează povestea lor de dragoste (așa cum și-o imaginase el), fără să observe că în compartiment se consumă un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
soi, Librairie Droz, Genève, 2002; Jean-François Jeandillou, Esthétique de la mistification. Tactiques et stratégies littérraires, Éd. de Minuit, Paris, 1994; Jacques Finné, Des mistifications littérraires, José Corti, Paris, 2010 ș.a. 31 Vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 178-182 (incipitul capitolului al IX-lea, intitulat "Hortensia Papadat-Bengescu", din volumul al II-lea de Memorii). 32 Otto Rank, Dublul. Don Juan, traducere de Maria Vicol, prefață de Petru Ursache, Editura Institutul European, Iași, 1997. După cum remarcă prefațatorul, la Otto Rank "topica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
discursive spe cifice altor stiluri funcționale și la o mare varietate a registrelor stilistice, în acord cu tipul de text și cu tema acestuia, cu scopurile comunicării și cu intențiile emițătorului; - componenta persuasivă se realizează prin strategii specifice: titluri incitante, incipituri șocante (termen specializat: lead), mijloace extralingvistice sugestive (imagini, caricaturi, scheme etc.); - componenta subiectivă a discursului (opiniile, atitudinea, opțiunile emițătorului) este explicită sau implicită, disimulată sub aparența discursului obiectiv (de exemplu, selecția anumitor informații, modul de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
diverse. Sintaxa poetică reliefează cuvintelecheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau dislocări, prin elipse ori „împletiri“ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește trăsăturile distinctive pe spații mai ample, cea mai mare relevanță avândo incipitul, finalul și secvențele textuale care diferențiază planul sintactic al naratorului de cel al personajelor (construcții sintactice specifice sti lului direct/indirect/indirect liber, de pildă); - nivelul stilistic este cel mai puternic dintre straturile de producere a sensului, fiind caracterizat prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este un principiu de organizare ce conferă un sens global textului, este un centru ideatic de control spre care converg mo tivele literare și simbolurile imaginarului artistic. Indici textuali tematici: - termeni cu grad mare de conceptualizare, enunțați în titlu/în incipit (Iubire de L. Blaga; tema timpului în incipitul din Moromeții de M. Preda, de pildă) - câmpuri semantice principale pe care se construiește discursul artistic (cele două câm puri semantice din poezia eminesciană Numai poetul..., de exemplu, conduc spre tema opoziției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sens global textului, este un centru ideatic de control spre care converg mo tivele literare și simbolurile imaginarului artistic. Indici textuali tematici: - termeni cu grad mare de conceptualizare, enunțați în titlu/în incipit (Iubire de L. Blaga; tema timpului în incipitul din Moromeții de M. Preda, de pildă) - câmpuri semantice principale pe care se construiește discursul artistic (cele două câm puri semantice din poezia eminesciană Numai poetul..., de exemplu, conduc spre tema opoziției dintre destinul oamenilor comuni și cel al geniului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
valoare, conceptele etc. pe care scriitorul le transmite prin opera sa. Aceste idei pot fi formulate explicit - mai ales de către personaje, în creațiile epice și dramatice - sau sunt implicite, conținute în structura de profunzime a textului literar. Astfel, cugetarea din incipitul nuvelei Moara cu noroc de I. Slavici, atribuită bătrânei, exprimă ideea că valorile familiei (liniștea colibei tale) sunt mai presus decât valorile materiale, în timp ce cugetarea finală face trimitere la conceptul de predestinare. Mesajul artistic are în vedere cea mai profundă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
gr. chrónos, „timp“ și tópos, „loc“), caracterizat prin convergența reperelor temporale și a celor spațiale în imaginarul artistic: Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe (Luceafărul de M. Eminescu). 2.8. Repere strategice ale textului: titlul, incipitul, f inalul Titlul unei opere literare este cuvântul, sintagma sau enunțul prin care autorul își denumește creația. Ocupând locul privilegiat sub care se așază opera, titlul are o forță emblematică și funcții multiple: cea de individualizare a textului, de anticipare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie repere strategice ale textului literar, având rolul de a media între lumea reală și universul ficțional. Incipitul (lat. incipit - „aici începe...“) este o secvență textuală prin care lectorul este introdus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]