359 matches
-
GNO, 165.6-9. footnote>, numai atunci realizează ea că Preaiubitul este cunoscut doar în necunoaștere<footnote In Canticum canticorum, VI, GNO, 183.2-3. footnote>. Abandonând tot ceea ce a înțeles vreodată, îl găsește pe Preaiubit, nu prin înțelegere, ci prin înțelegerea incomprehensibilă a credinței<footnote Ibidem, 183.7-9. footnote>. În această prezentare mișcătoare a căutării Preaiubitului de către mireasă, vedem la lucru strategia pedagogică a cărții In Canticum canticorum. Imaginea erotică a patului nupțial (uniunea cu Cuvântul) este prezentată în fața miresei. Aceasta îi
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
credinței ceea ce prin definiție nu poate fi niciodată înțeles. Mai mult, vedem cum dorința, atrasă și amplificată se mută nu numai în întunericul apofatic, dar chiar dincolo de gândurile care par corecte pentru uniunea prin credință cu Preaiubitul. Într-adevăr, înțelegerea incomprehensibilă a uniunii prin credință a transformat înțelegerea noetică-erotică într-o palmă deschisă a receptivității bucuroase. În sfârșit, vedem încă o dată această educație apofatică a dorinței revărsându-se în logofatic: mireasa se întoarce și vorbește fiicelor Ierusalimului. Acest discurs are același
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de taină a cunoașterii dumnezeiești. Aici este luat în primire de întunericul cel dumnezeiesc. Astfel, sufletul se leapădă de tot ceea ce poate fi cunoscut prin simțuri sau prin rațiune și tot ceea ce-i mai rămâne spre contemplație este invizibilul și incomprehensibilul. Aici este Dumnezeu, după cum zice Scriptura despre Moise: «iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu» [Ieș. 20, 21]”. Chiar dacă progresul duhovnicesc urmează aceeași structură în De vita Moysis și în In Canticum canticorum - în ambele tratate se
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
învețe să pătrundă, cu dorința înflăcărată, cu palmele deschise ale necunoașterii. Pentru a facilita acest demers, filosofia conținută în Cântarea Cântărilor exersează sufletul cu paradoxuri și oximoroane: întuneric luminos; beție trează; rană de laudă; durere dulce; cunoaștere prin necunoaștere; înțelegere incomprehensibilă; în culmea perfecțiunii, rămâne o începătoare; ea este concomitent în sanctuarul interior și în anticamera exterioară; rănită de săgeata dragostei, devine chiar ea o săgeată dătătoare de dragoste; în mișcare și în repaus. „Paradoxul descleștează pumni (engl. fists) noeticierotici de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
jos, atât cât este posibil naturii umane, intră în sanctuarele cunoașterii mistice înconjurată din toate părțile de întunericul divin. Acolo, toate aparențele fiind lăsate afară (ἕξω), singure care mai rămân a fi propuse contemplației sufletului sunt invizibilul (τὸ ἀόρατον) și incomprehensibilul (τὸ ἀχατάληπτον), în care este Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 1000D - 1000A. footnote>. Pasajul ne prezintă același progres: separarea de impietate, care corespunde vieții curățitoare, aplicația la cunoașterea realităților (προσοχή) care reprezintă
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
προσοχή) care reprezintă viața iluminativă. Depășind toate aparențele, nu doar ale sensibilului, ci și ale conceptualului (καταλαμβανόμενον), adică depășind orice activitate naturală a sufletului. Întuneric este obscuritatea totală a sufletului în fața realității divine care îi este invizibilă (ἀόρατον, ἀθέατον) și incomprehensibilă (ἄληπτον). Această stare este formulată în termeni negativi, nu pentru că ar fi o negație. Dimpotrivă, este foarte pozitiv. Dar realitatea sa, excedând natura, nu este formulată în termeni conceptuali. Sfântul Grigorie precizează în continuare: „adevărata cunoaștere a celui care caută
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
că mireasa s-a întors la discursul catafatic, transmutându-și negațiile în afirmații, încât nu ne lasă nici să știm precis ce spune mireasa. În schimb, autorul patristic subliniază ce întâlnesc fiicele Ierusalimului în discursul miresei: Cuvântul Însuși, inefabil, de neexaminat, incomprehensibil. Dimensiunea logofatică a experienței apofatice nu este limitată la cea a miresei; experiențele apofatice ale lui Pavel și ale Preaiubitului Discipol relevă și ele această dimensiune a „logofazei”. Sfântul Pavel, „căruia i s-a conferit strălucire din întuneric”<footnote Ibidem
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
broom” - mătură, dar și cu sensul de vrăjitoare în argou - însă nu ne aflăm tocmai în Valhalla cu istoria noastră, ci în Candieland. Ca și colonelul Landa, doctorul Schultz are un respect deosebit față de limbaj, practică un discurs hedonist până la incomprehensibil, cultivă o memorie culturală unde referințele dau o savoare particulară, numai de el înțeleasă a întâmplărilor. Doctorul Schultz reprezintă un alter ego manipulat cu dexteritate al lui Tarantino însuși care nu-și poate refuza comentariul ironic-sarcastic și statutul de master
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
este chiar propriul frate. Față în față, cei doi jucători se privesc, spaima îi deformează trăsăturile lui Sebastian, pe chipul celuilalt se citește o suferință atroce, pupila îi înoată în lacrimă. Aceste chipuri îți vorbesc, în jurul lor este o lume incomprehensibilă, bolnavă, pe fundalul ei sunt proiectate măști ale suferinței. Nu este simplu moartea, ci imediatul ei comprimat la sute de atmosfere. Nicio abilitate specială nu reclamă succesul, întrecerea presupune mai mult decît hazardul, un al șaselea simț, un anumit fler
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
ale publicațiilor sînt excelente, acuratețea formei intrînd într-un contrast dramatic cu precaritatea conținutului. Mi se pare ciudat mecanismul psihologic sau economic prin care ajung la noi astfel de texte, foarte adesea nu doar distonante, incoerente, ci pur și simplu incomprehensibile; presupun că, în graba absurdă cu care se fac toate, înainte de publicare nu le mai (re)citește nimeni, nici măcar traducătorul. Indignările de mai sus sînt provocate de răsfoirea, de curînd, a unei cărți practice, cu pagini lucioase și imagini frumoase
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
est nimic nou. Tocmai această mentalitate a unui timp anchilozat, înțepenit parcă în tipare absurde de care oamenii încercau, "chacun à să manière", să facă abstracție, o surprinde Horia Pătrașcu în proza să. Gesturile, ticurile verbale, clișeele limbii de lemn, incomprehensibile pentru omul simplu, care le stâlcește intenționat sau nu, fac obiectul unui minuțios studiu comportamental. Ne dam astfel seama cât de greu poate demara o zi de muncă, după atât de necesară împărțire, "trasare" a "sarcinilor". Urmează două, trei lovituri
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
Fără înțelegerea relației dintre cinematografie și politică/ideologie, cariera unor Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Andrei Blaier sau Sergiu Nicolaescu, autorul „epopeii naționale”, cariere care stau sub semnul diferit al unor înfruntări, rezistențe sau dimpotrivă cedări și angajamente ideologice ar rămâne incomprehensibile sau, în bună măsură, falsificate prin omisiune. Mai mult decât oriunde, aici accentele trebuie corect puse și gesturile cântărite atent. Consider facil comentariul asupra selecției întreprinse de autor, în primul rând pentru că numele importante se regăsesc în acest dicționar cu
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
de la an la an, iar șansele de a găsi un post sunt pur iluzorii. Cu diferențele de rigoare, situația e cam aceeași, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Parohiale, funcționând mai degrabă ca niște organizații închise, promovând un limbaj incomprehensibil pentru neinițiați, universitățile au dobândit apanajele sectarismului îngust moștenit din tradiția bolșevică. Reciclând într-o păsărească ridicolă banalitățile domeniului, adepții lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o parte, e un pic aiuritor, dacă nu de-a dreptul incomprehensibil, să citești în cartea lui Harold Bloom - care se întâmplă să fie un profesor de literatură extrem de influent și de respectat, care predă la Yale și la New York University (odinioară la Harvard) - că: "În epoca noastră, faptul de a fi
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
erori mai mari întrucît la nivel național există segmente importante de oameni care nu au acces la telefonie fixă dar care vor vota. Din rațiuni oculte, unele institute nu precizează tipul interviurilor sau populația de referință. Alte institute dau amănunte incomprehensibile despre metoda de intervievare: sondaj realizat prin metoda CATI. Lumea nu cunoaște jargonul nostru și se poate întreba “ Cine e Cati și unde locuiește ea?”. CATI este un acronim pentru sondaj telefonic realizat cu ajutorul calculatorului (Computer Assisted Telephone Interviewing). Eu
INTERVIU - Director CURS: PP-DD a avut o creştere constantă şi semnificativă () [Corola-journal/Journalistic/45825_a_47150]
-
în încercări de sinucidere. Care oricum îi aduseseră împreună - cei doi se întâlnesc la o clinică de recuperare. Personajele sunt atât de vii, încât încep să-ți pompeze adrenalina în primele cinci minute. Traiectele lor complicate, și până la un punct, incomprehensibile fac ca filmul să oscileze grațios de la farsă la tragedie sau de la cruzime la candoare. Personajele scapă de stereotipizare în acest mod, deși, ca migranți la a doua generație, au aceeași problemă ca pakistanezul din Ae fond kiss. Nu că
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
timp cu personaje-cheie, care au întemeiat gîndirea în cele două cîmpuri adverse, nu doar au masticat-o și popularizat-o. Războiul în direct, first hand, asadar. Precizarea e importantă, pentru că exista manifestări mediocre, vulgare, sau de un radicalism stupefiant și incomprehensibil în ultimă instanță ale relativismului, după cum raționalismul la rîndul lui poate ajunge, la limită, să semnifice pur și simplu crasa ignoranța și conservatorism idiot. Evident, Rorty și Bloom nu sînt nici macar pe-aproape de asemenea deprimante extreme. Ce înseamnă, la urma
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbinduse, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, cînd se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. (p. 10)” Ce urmează e o incursiune doctă prin paginile lui
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
ce afiliere politică are etc. La final afli că omul a dat ortul popii devreme, în captivitate la ruși. De ce?! Nu afli, firește. Mai mult, personajele nu prea au coeziune sau consecvență, iar cel mai zglobiu în luarea unor decizii incomprehensibile e tocmai protagonista care ar fi trebuit să fie lentila stabilă a spectatorului: Traudl. De la început, nu e clar de ce aplică pentru postul de secretară, neavând simpatii naziste. Și situația de atunci a Germaniei nu era tocmai una în care
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
neagră aflată în culisele metropolei mexicane, Ciudad de Mexico, un amant total cum numai moartea poate fi? Tot moartea este cea care-l redă pe Riosse misterului și ficțiunii, îi sporește aura de senzualitate dedicată parcă unui scop ilustru și incomprehensibil. Marea artă a filmului Yulenei constă în talentul cu care a stăpînit subiectul, regizoarea a înțeles că nu mai trebuie să adauge nimic, povestea era acolo și ea depășea cadrul documentarului înflorind în ficțiune pură. Majoritatea celor care vorbesc despre
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
cel mai cunoscut poate al lui J.D. Salinger, devenea simbolul unei adolescente rătăcitoare, friabile, nelămurite, căreia i se făcea purtător de cuvânt. El își dorea să fie The Catcher în the Rye, protectorul adolescenților rătăciți și rătăcitori în vastul labirint incomprehensibil al lumii. Că și o parte dintre eroii lui J.D. Salinger, adolescenții din filmul lui Hideo Nakata au ceva friabil, incert, o hipersensibilitate, uneori o traumă ascunsă. Constituie ei expresia unei generații sau întâlnirea lor în aceeași cameră este cu
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul ar fi incomprehensibil pentru cei care nu l-au îndurat. Refuz să accept, acum și pururea - adaugă Andrei Cornea - verdictul clasificatoriu al persecutorilor. Refuz să accept că Ťfrateleť meu este numai cel care Ťtrebuieť, atunci cînd Ťtrebuieť și în felul în care Ťtrebuieť
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
legende? Piere Peders (Steve Buscemi) este un jurnalist profesionist, de fapt unul dintre cei mai tari în breaslă specializat în corespondență de război, - în treacăt fie spus ca și Hemingway -, familiarizat cu lumea politicienilor și care are ca temă, fapt incomprehensibil și sîcîitor pentru el să ia interviu uneia dintre cele mai celebre actrițe de telenovelă, Katia (Sienna Miller). Cu excepția cîtorva cadre, scenele se desfășoară exclusiv în apartamentul actriței, în triunghiul realizat de trei camere, una focalizată pe Peter, una pe
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
până la apriția cineaștilor din noul val, era tot ce se putea viziona decent, iar Stere Gulea a fost unul dintre puținii regizori alături de Lucian Pintilie care au încercat o priză la cotidian fără a aluneca în distopii metaforizante și simbologii incomprehensibile sau dimpotrivă pe panta unei vulgarități isterice. Din păcate, revăzute astăzi cele două filme par iremediabil datate, li se văd cusăturile, stângăcia în încercarea de a regăsi firescul chair și absurdist al "stării de fapt". În mod cert, însă, o
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană! Anteriu de selemie Cu dalgal de fir deschis! De se vede, credeți mie, Sînu-i fraged ca prin vis!” (Sclave la vînzare). E faza spectaculoasă și facilă, cu efecte extrase din cuvinte străine, uneori incomprehensibile. Mai tîrziu, procedeul va fi reluat la nivel superior, ca de exemplu în poemul Conrad, unde Grecia, orașe și munți din jurul Mediteranei, nume biblice vor căpăta funcția unui fundal sonor permanent al aventurilor eroului. Abia atunci Bolintineanu va fi înțeles
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]