289 matches
-
seducătoare, dar i se poate reproșa o anume suprapunere de planuri: ce fel de lector trebuie cercetat, pînă la urmă, în predosloviile cărților vechi, cel real sau cel virtual, cel istoric sau cel transistoric? Autorul însuși sesisează pericolul unei anume incongruențe metodologice care ar proveni, după părerea sa, chiar din tipul de discurs analizat. Astfel, "formulele stereotipe iubite cetitoriule fac apel mai degrabă la o proiecție ideală a lectorului, în timp ce unele informații din prefețe pot fi interpretate mizînd pe cel concret
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
Lovinescu și surprinză- toarea sa carte Creangă și Creanga de aur14, cu meritul de a demonstra - cu imensă risipă mitologică - arhaitatea și cuprinderea unei tradiții inițiatice în poveștile scrise în Țicău. Sunt în carte și unele exagerări de interpretare și incongruențe, ca de pildă aprecierile că toată opera lui Creangă, de la un capăt la altul „e un hohot de râs”; sau că el „a crescut într-o religie a muncii”, de aici observația că nici lui Harap Alb, nici fetei de
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ale copilului. El a redescoperit spațiul jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
de la violențe nesăbuite, punînd să se spargă ușa biroului ce adăpostește travaliul unui conducător de sindicat, loial și sobru, de trei ori, pînă acum, ales în această funcție, Adrian Valentin Moise; care, însă, îndrăznise, judicios și ponderat, să-i releve incongruențele și măsurile potrivnice condiției salariale. Îl auzisem pe cel astfel agresat, vorbind la sesiunea Asociației Ziariștilor Europeni, ținută în 2011 la București, îmi lăsase o impresie neîndoielnic pozitivă, și n-am pregetat să-l însoțesc, împreună cu alți colaboratori ai Radio-
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
români în acești ani triști de criză pe toate planurile. Internetul, cu bune și rele Într-un editorial recent din REVISTA 22, Andrei Cornea se declară îngrozit de trivialitățile din comentariile anonime de pe internet, dar mai ales de „neroziile vădite, incongruențele, obsesiile conspiraționiste răsuflate, ignoranța cu pretenții de știință, rasismul, șovinismul, dar și agramatismul". Mai mult: „Grav cu adevărat este anonimatul postărilor, cu alte cuvinte, descărcarea completă de responsabilitate. Iar asta e valabil nu doar pentru postările «negative». În fond, acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6103_a_7428]
-
doilea“ Steinhardt (echivalat în monografia lui G. Ardeleanu prin așa-numita „perioadă de mlaștină“), acel spirit „voltairean“, cum îl numește Alexandru Paleologu, întâlnindu-l în 1954, în casa lui Noica, de la Câmpulung. Aceasta nu înseamnă că fracturile identitare ori spirituale, incongruențele, discontinuitățile nu ar traversa acest scriitor unic în peisajul literar românesc. Dimpotrivă, depun mărturie: intelectualul laic și cel credincios, scriitorul și martirul, evreul și creștinul, cosmopolitul și autohtonistul, homo aestheticus și homo religiosus. Eseistul interbelic și eseistul postbelic. Nuanței catafatice
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
căsătoria devine inevitabilă. Prin spațiul privilegiat acordat primei iubiri: întâlnirea, cucerirea, căsătoria, naratorul dezvoltă o idee mai puțin comună: două ființe care se iubesc nu pot rămâne împreună din cauze conjuncturale: acutizarea conflictului dintre ginere și socri, dar și din incongruențe interpersonale: proximitatea, familiaritatea, preferințele, atracția fizică nu pot menține singure o relație pe termen lung, în lipsa unor componente pasionale și cognitive. Favorizate de mediul neprielnic, se ivesc disensiunile între soți. înscrisă inițial la Litere, Gabi vrea să dea examen la
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o producție de cenaclu de elevi: “ Și iar gestul de
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
politic îmi petreceam duminicile cu Cornelia la tanti Marioara; mătușe-mi îi intrase în cap că viața mea la țară și naveta îmi dăunează, nu se gândea în mod expres la sănătate sau la oboseala excesivă sau la plictiseala drumurilor sau incongruența dintre firea cu care mă pedepsise soarta și funcția de director, (fie el „adjunct”), cu întreaga cohortă de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea de-acasă o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
căutarea în documentele antice a adevărurilor științifice, a observației exacte și a experimentelor riguroase, neținându-se cont că această înțelegere a științelor naturii era o cucerire relativ recentă a spiritului omenesc; a doua greșeală - o consecință a primeia - este neînțelegerea incongruenței dintre unele tehnici pragmatice (argumente pentru teza alchimiei ca prechimie) și universul mental puternic augmentat de magic și criteriul sacralității. Spre exemplu, nu poți vedea unele „descoperiri” empirice ale babilonienilor ca pe o dovadă de inteligență a acestui popor și
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
lui Iorga. Or, deviza era a liberalilor, iar Frontul Renașterii nu a fost condus de Iorga, ci de Alexandru Vaida Voevod. Nu mai insistăm. De ce i-ar trece însă lui Breban cu vederea, presupusul cititor devotat și tenace, lungimile, inadvertențele, incongruențele stilistice din romanul său ultim? Vom răspunde că prozatorul compensează aceste aspecte deficitare, ca și altădată, prin marele suflu, prin forța inegalată de a ne proiecta într-un univers propriu, prin mizele tematice importante pe care le aruncă în joc
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
culturală de la noi preferă subiecte cu mult mai lejere - de la generațiile de creație până la raporturile dintre literatură și politică, de la redescoperirea unor autori de rang secund până la intensa localizare a noțiunii de canon - e departe de a reprezenta o scuză. Incongruența de atitudine există. Cu forța evidenței chiar. Cărțile lui Toma Pavel - voit polemice - ajung, la noi, substanțial îmblânzite. Iar ceea ce e, în ele, demn de a fi supus unei dezbateri frontale, capătă relaxarea locului comun. Din evenimente, ele devin - cu
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
mai sus. Cartea e seducătoare tocmai pentru că partenerii de dialog nu par să aibă multe lucruri în comun: vin din lumi diferite, au percepții ale realității mărturisit contrarii, frecventează medii culturale antagonice etc. Departe de a fi un dezavantaj, aparenta incongruență lămurește și multe aspecte privitoare la așa-numitul „conflict” care ar exista între „boierii minții” și cei pe care i-am numit „oierii minții”. Sigur că el există, însă numai între marginalii celor două categorii. Adică între inșii lipsiți de
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
de spus cum se simte ea pe parcursul unei singure strofe, darmite pe cel al unei poezii: „Trăiesc în adîncul resemnărilor,/ Sorb aerul din mișcarea valurilor,/ Privesc prin neguri umbra soarelui,/ Aud cîntece din lumina zărilor” etc. (Descătușare). O poetică a incongruențelor pare a fi chiar metoda ei favorită, căci și atunci cînd nimerește o imagine nu știe cum s-o folosească și repede o bruschează cu alăturări chinuite: „Plutește-n albastru argintul/ Din lanțuri legate de fum,/ Sub ele sunt arcuri
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
fugar "din părțile turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
revelator pentru substratul principial al producției d-sale: ,dezlănțuirea de cuvinte și tornadele imagistice au întotdeauna un posibil alibi: debusolarea lumii în care trăim și reflexul acestei debusolări în conștiința individului". Ce putem reține de aci? în primă instanță o incongruență cu un real ,debusolat" atît în sine cît în reflexul său subiectiv (ființa auctorială e negreșit contaminată de suferința universului ce-l circumscrie), reclamînd o contrapondere pe planul subiectului, așadar în creația produsă de acesta. Aci e angajată în înalt
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de catifea și piane cu coadă, la care se cânta sau nu, și îmi spuneam că ar fi fost ciudat să trăiesc într-un asemenea univers. Zilele mi se scurgeau liniștit în cele două lumi, căci eram aproape străină de incongruența lor. Parcurgeam cu aceeași naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
generalizările, fără însă a abandona savoarea cazului și a incidentului, cei care, conduși de acel desiderium naturale despre care vorbea scolastica, țin să facă turul cunoașterii și să revină de la spațial la topologic, de la tip la individ, de la coerență la incongruență, și de la atractorul haotic la deliciile evenimentului, toți aceștia au, sub o formă sau alta, privirea flamandă.” Îmi este dat să nu-i dau nici unuia dreptate. Dar rămîne să le recomand tuturor cititorilor, cu minte și ochi curioși, flamanzi sau
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
Gheorghe Grigurcu Poet bizar, la prima, a doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
autorul aparține tipului de inadaptabil, atît de caracteristic categoriei oamenilor de litere, sensibil și analitic la tot pasul, achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar dintr-o atare incongruență cu viața curentă, ființa înfățișîndu-se în raport cu aceasta într-un fel analog raportului cu care se află o culoare stîngaci aplicată cu liniile desenului pe care nu le respectă, într-o ilustrație neizbutită: "La șase dimineața la policlinica din Șerban Vodă
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
și Dietlinde Calsow. Reluare a partiturii redactate de Mendelssohn-Bartholdy (o analiză punctuală a acestei versiuni este prezentată spectatorului într-un Caiet-program de sală, conceput "nemțește"; muzicologie severă și totodată populară. Se poate!). Această decizie inițială asupra selecției muzicale a evitat incongruența posibilă între o mișcare teatrală care ar putea să fie filmul unui pelerinaj, recent, la Ierusalim și sonoritatea orchestrei baroce, secvențele lungi de recitative, arii, coruri emoțional captate de auditor când se cântă foarte bine în concert. Când nu, e
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
ele. De obicei, Raicu insistă asupra lor, marchează finișul cu un umor pe care strict sintactic n-avem cum să-l detectăm. Iată de ce scriam la începutul cronicii că ochiul neutru poate vedea în aceste eseuri pe unde scurte anumite incongruențe structurale. De fapt, o repet, chestiunea nu se pune în termeni vizuali. Prea puțin contează că unele enunțuri durează câte-o jumătate de pagină, tonul lor, prozodia lor (risc un termen în aparență nepotrivit) nu lasă loc de confuzie. În
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma. * Decădere și mîntuire într-o unică manifestare, atunci cînd
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
cărui merite în detectarea, urmărirea și ,sponsorizarea" critică și sufletească a ,generației 2000" sînt în afara discuției. Salutăm fața generoasă a acestui atît de egotic exeget. Totuși, în alcătuirea cărții de care ne-am ocupat mai sus, d-sa etalează o incongruență amuzantă. Dacă multe din propozițiile tinerilor antologați sînt mai mult decît neconvenționale, exempli gratia: , Nu poți să sugi la infinit p (...) și să nu conștientizezi nimic" (Veronica A. Cara), comentariile d-lui Mincu ,conștientizează" într-un stil hipertehnicist: ,se instituie
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]