744 matches
-
Bolivia. Libertatea și constrângerea se află aici cu un rezultat de sumă nulă pentru că regizorul nu dorește un demers justițiar, ci schițează fețele medaliei și apoi sustrage personajul oricăror exacțiuni. Niciunul dintre personaje nu se întâlnește cu tragedia, dramele au inconsistența și voluptatea vârstei și cunosc catharsisul avenit prin muzica eliberatoare. Sensul spectacolului devine și mai clar atunci când prin cadru, care înfățișează o stradă plină de hârtii, o stradă cenușie, și nu însorită cum o revendică onomastica, observăm trecând o tufă
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
Hidroelectrica vrea să intre și pe vânt" (Săptămâna financiară, 4.12.2009). E foarte posibil ca unele asocieri paradoxale să mizeze, cu intenție, pe jocul de cuvinte, evocând conotațiile în genere negative ale vântului, ca simbol al instabilității și al inconsistenței: „Cu banii de pe vânt, facem cămin cultural" (naturenergy.ro).
Eoliene by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6153_a_7478]
-
partener al dialogului, telespectatorul, are și el răspunderile lui. El nu poate fi pedepsit dacă judecă prost. Dar dacă rămâne un spectator pasiv, care îngăduie răului să-i patrundă în ochi, în casă și în suflet, el va plăti prin inconsistența vieții lui de zi cu zi, prin viitorul copiilor lui, care vor avea parte de aceeași Românie aproximativă. Slăbiciunile democrației românești din anul 2010 sunt trei: • ¬ Faptul că deciziile politice sunt luate în altă parte decât în Parlament. • ¬ Faptul că
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și da în vileag procesul de fabricație, prin extinderea discursului critic și autocritic, așa cum în unele restaurante șic mîncarea e preparată în fața clienților. Inconsistența postmodernismului rezultă nu în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba, în arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
funciară. Lumi (cosmos) și valuri (pământ), ocean (concret) și patimi (abstract), mare (concret) și suferinți (abstract), în altă parte "scânteie de ninsoare", "râuri de scântei" (Călin Nebunul), apă și foc, "bulgări de lumină" (Crăiasa din povești), deci consistență, opacitate și inconsistență, transluciditate, "prispa (cea) de brazde" (Dorința), prispa (neted, suprafață plană) și brazdele (denivelat, accidentat) având ambele sensuri figurate și nu proprii, "lac de visuri" (Mureșanu, 1876), concret și abstract, "un caos de lumină" (La mormântul lui Neamțu), non-organizare - organizare, "fluviul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
nu e neapărat eroul central al cărții, deși el apare în toate momentele importante ale romanului. Talliaferro e, simultan, un personaj de prim-plan și de umplutură: face legătura între ceilalți protagoniști și episoadele ca atare, însă nu-și depășește inconsistența decât, poate, în epilogul cărții. Problema este că finalul funcționează în sine, asemeni unei povestiri de sine stătătoare, fără ca experiențele parcurse la bordul vaporului Nausikaa să aibă vreo importanță pentru identitatea adâncă a personajelor. Faulkner a simțit însă precaritatea istoriei
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
o întrebare care nu are nimic de-a face cu contextul dispariției și cu povestea opacității inerțiale a autorităților, cea de-a doua urmează cursul socialului românesc de tranziție analizat în detaliu. Mecanismul birocratic și incompetența sau suficiența autorităților demonstrează inconsistența ființei umane transcrisă în registrul de pierderi acceptate ale societății, aceeași temă cu care ne întâlnim pe un alt palier în Moartea domnului Lăzărescu (2005) al lui Cristi Puiu sau în Polițist, adjectiv (2009) al lui Corneliu Porumboiu. Ca și
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
un miracol inutil. Dimpotrivă, aici totul este cenușiu, prăfos, culorile nu răzbesc până la retină încărcate de un fel de zgură, cu o singură excepție, unde în miezul fierbinte al nopții aprinse de incendiul unei explozii soldații devin umbre de grafit, inconsistențe proiectate pe fundalul de flamă. La prima vedere, The Hurt Locker nu are nimic spectaculos, serialele făcute în jurul războiului din Irak conțin tot atâtea scene de absurd și abulie, însă la intrarea în scenă a genistului William James (Jeremy Renner
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
găsește rapid adepții. Nimic nou sub soare -veți spune. Și aveți dreptate. Ce e neobișnuit în ziua de azi e viteza impunerii unor asemenea modele. Nu e un fenomen pur românesc. Și din acest punct de vedere suntem perfect sincronizați. Inconsistența, mărunțișul, aberația, mizeria, simplitatea naivă, gargara veselă și găunoasă fac ravagii nu doar în mediile ne-culturale, ci și în rândul elitei occidentale. Privesc de-o vreme, cu un amestec de uimire perplexă și filozofică apatie, succesul unui oarecare Ion
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
enumăr) sunt, totuși, plauzibile într-o măsură oarecare, inserarea, în corpul Caietelor simpozionului, a două articole de dicționar (referitoare, desigur, la Țiganiada și la Trei viteji) semnate de Georgeta Antonescu e, în contextul unei astfel de cărți, abuzivă. A doua inconsistență metodologică, imputabilă mai degrabă coordonatorului decât autorilor, se leagă de absența aproape completă a omului din spatele perdelelor de fum ale operei. În fond, cele două secole și jumătate pe el îl privesc. Cu toate acestea, referirile la biografia lui Budai-Deleanu
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
avânt, se sprijinea de ea și o sărea, cum fac copiii când se zbenguie." (p. 241) Autorul nu-i nici el străin de apucăturile naratorilor săi. Se eschivează și el cât cuprinde, ceea ce, nemaifiind un fapt de stil, alunecă spre inconsistență. Citită neconcesiv, Ramona-Vals e mai degrabă săracă în epic și, derivând de-aici, mai degrabă repetitivă. E de-ajuns să spun că o aceeași scenă de moarte stupidă și suspectă apare în două povestiri, Enigma Soniei și Plecarea Generalului. Mi
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică mișcare garderobă. Viața este o „gelatină dospind idei”, care acceptă remanieri în stare să moduleze inconsistența zilei. Cele treisprezece povestiri din 999 de minciuni trag linie, la 35 de ani de la debut, și adună semnalmente definitorii ale scriitorului. Punând laolaltă texte scrise în adolescență cu unele de maturitate (cel mai vechi e din 1977, cel mai
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
de a extinde domeniul caragialian la nesfârșit sau de a repeta pe ceilalți. Prea vagi sunt multe dintre sintagmele și afirmațiile critice ale lui Mircea A. Diaconu. „Fatalitatea ironică”, aflată „în centrul poeticii lui Caragiale”, e „o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin text”. Preocupată mereu să țintească doar „esențele” personalității caragialiene, privirea lui Mircea A. Diaconu descoperă în fond generalități, devenind susceptibilă de prezbitism cronic: „În spatele acestei atracții pentru farse trebuie văzută fascinația lui Caragiale pentru
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
inspirată de cea a producătorului de epos propriu. Îi include în caracterologii, îi disociază cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea factură. Unele sentințe sunt zdrobitoare. Literatura lui Hasdeu ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară în cazul lui Asachi și mai cu seamă în cel al lui Slavici. Nu este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
bine văzută ca o lume a unor realități alternative care îngăduie artistului să caute, în cuvintele lui Klee, „natura naturii”. Viziunea curatorială de la MoMA pare însă să fie una rigidă, simplificatoare, bazată pe interzicerea oricăror elemente figurative. În plus, există inconsistențe. Dacă Miró și Klee sunt excluși pentru „vina” de a nu fi creat o artă abstractă „pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor mecanisme industriale sau fotografii
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge spre recluziunea monahală deoarece este singurul mod în care ea poate sfida societatea patriarhală, inconsistența și iluzoriul sentimentelor bărbatului. Odalie este un personaj reprezentativ pentru un model de feminitate caracterizat de pietate, puritate emoțională și ideatică, supunere, valorizare a vieții domestice - tipic pentru epoca dinaintea mariilor revoluții feministe. Naivitatea ei este tulburătore. Alice Dunbar-Nelson evită
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate, îi promovau pe Vallejo, pe Neruda sau pe Nazim Hikmet, nu se simțeau îndemnați să semnaleze și cazul
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
adevărul-adevărat”, dar și a memoriei artei, prizonieră în criterii străine interiorității, după cum dictează postistoria. Tezele filosofice captează în distopia lui Nicolae Stan, cu prioritate, accentele apoteotice. Adevărul, cercetat insistent de cenzura viitorului și de Hans-autorul, e cețos, pentru că el verifică inconsistența metafizicii individului postmodern, neîncrezător în adevărul gnoseologic. Prin urmare, Hans caută sensurile în adevărul ficțiunii, implicându-se periculos în angrenajul hermeneutic de reelaborare a manuscrisului. Așa se explică de ce Hans, ca profesor de demonologie la Facultatea de Angelologie... nu insistă
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
literat complect, cu toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori, într-o altă formulare, de o „lipsă de consistență, care, din dorința de a se modela fiecăruia în parte, poate luneca la contraziceri evidente de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
vorbă a lui Vladimir Lascăr, „Fată mică (așa-i spunea o dată Vladimir Lascăr, invadând-o de bucuria imensă a singurei mângâieri ce i-a adus), fată mică” etc. O notă comună tuturor acestor portrete ale „măruntului”, care trebuie neapărat subliniată: inconsistența trupului femin e tratată în specie infantilă. În fragilitate, Lovinescu nu citește, prin urmare, numai slăbiciune, ci și potențialitate. În corpul de copil al scriitoarei, criticul descifrează formele posibile ale operei, creația ca o latență. De aici, oscilația atât de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
atîta convingere în primele sale studii, a început să nu-l mai satisfacă pe autorul însuși. Explicarea literaturii prin condițiile sociale, imperativul literaturii militante, ideea că literatura trebuie să fie "oglinda vieții" - iată tot atîtea adevăruri ce-și dovedeau treptat inconsistența; ideologia socialistă de import cedează treptat locul unei viziuni tot mai autohtone asupra literaturii. încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Gherea începuse să-și concentreze energia pentru atenuarea, revizuirea și amendarea aserțiunilor apodictice din primele sale articole
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
antisemitismul și rasismul. „Domesticiți cu ajutorul mașinilor de domesticire a spațiului și timpului impuse de jeunisme, riscăm să nu mai putem trăi decât în regim de urgență și în stres, în inconstanță și superficialitate”, conchide Debray. Și, am adăuga noi, în inconsistență: jeunismul se nutrește, nu din cultura trecutului, vastă, bogată, diversă, ci din cultul prezentului, restrâns, sărac, monoton. Cel vizat pentru supunerea lui la regulile jeunismului ca la o fatalitate a timpului nostru nu e altul decât Michel Serres, despre al
„Numai imaturul merită adorația noastră“ () [Corola-journal/Journalistic/3614_a_4939]
-
chestiuni rămân nerezolvate, că odată stigmatul așezat pe fruntea membrului unei astfel de societăți tribale devine de neșters. Vinterbeg supralicitează în acest sens pentru ca demonstrația să fie perfectă, însă câmpul motivațiilor rămâne fragil și numai excelenta prestație actoricească îi camuflează inconsistențele.
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
elementul principal. Istoricul abordărilor începe cu semnalarea făcută de Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor și continuă și astăzi, fără însă a se fi făcut vreo lumină în tot acest mister care se încăpățânează să însoțească obiceiurile noastre de Crăciun. Inconsistența hermeneuticii face ca Dicționarul Academiei să se mulțumească cu o cuminte consemnare enumerativă, arătând sub voce la ler că lexemul este „Numele unui personaj mitic ce apare în colinde, basme, ghicitori, zicători, sub formele Ler, Lar, Lei, Ler-împărat (mai rar
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]