258 matches
-
rândunica la fundul apelor/ fluturele-n măruntaiele/ pământului// omul pe tărâmul de dincolo" (Astfel au fost învățați). Altunde, starea de joc lasă locul Apocalipsei, aceasta cedează locul unei albicioase amieze în parc, unde ar fi "copii jucându-se cu cercul increatului// cuviincioase tăceri/ îndrăgostite două câte două// un corb sătul cum un lăutar în frac/ înălțându-se pe stârvul Textului". Paradă, desigur, sfidare, dar și spovedanie: fără a fi un laudator al lumilor edenice, poetul respinge vremea "țestoaselor dacii", se dăruiește
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al cărei echivalent acustic e tăcerea. Pe fundalul tăcerii, elementele peisajului își divulgă artificiul: "Cel mai curat lucru de aici e tăcerea/ adevărata, marea paiață -/ un bătrîn arbore de camfor exilat/ o linie verde sosind mereu și prăbușindu-se lîngă
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și lucrurilor, a palpitului de la începuturile nebuloase ale lumii, când făptura crapă coaja de ou a increatului. Dar o esențială adăugire trebuie făcută. Această rumoare din adâncurile ființei n-ar exista fără căldura vie a Celui în care Ion Mircea crede cu toată fibra lui de om și poet religios. O ultimă mostră, primind și radiind lumină
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Aventura începe" este poemul în care Florin Iaru încearcă să noteze inexprimabilul. Se expune aici o istorie, parcă animată cinematografic, a unui obiect cvasiuman, un Odradek de origine necunoscută. Ce se petrece cu el pare dincolo 137 de înțelegere, în increat, în golul arhipopulat de dinaintea oricărei nașteri terifiante: Ceea ce s-ar fi putut numi gură eliberase / niște bastonașe, căciulite pufoase, niște farfurii mici cu mustăți / gâtul (ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte scurte adună În interogație cheile sensului (,,Utopia”), iar alteori adaugă nuanțe În definirea poeziei Înseși. Câteva ilustrații incluse
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chip de eseuri publicului cititor, ultima oară în volumul Capete de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână, când toaca bătea de vecernie, miercurea și vinerea. Apoi vizitele sale se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara, ci și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și Închizându-l apoi În pod. Se spune că sipetul era atât de greu, Încât caii trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înfundau până la osii În pământ, astfel că drumul de la târg până la Brodina dură aproape o săptămână. Odată ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod apăruse și o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după el, astfel că atunci când a venit stabilizarea, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În interiorul căruia se afla Înscris un număr: 66. Chiar și Mașa rămăsese pe față cu un astfel de semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că lumea se uită la tine ca la o ciudățenie... - Dar, dacă nu sunteți om, atunci ce sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un alt frate al lui? Văd că-mi ghiciți până și gândurile...“. - Sunt, nici mai mult, nici mai puțin, ceea ce sunt. - Scuzați-mă, Îndrăzni să-l contrazică făcând-o pe isteața Mașa, sigur că sunteți ceea ce sunteți, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Intrând În case, tovarășii Întorceau icoanele cu fața la perete sau le Împușcau În ochi, apoi deschizând glosarul, Îi puneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă de la sine, Împrăștiindu-se prin toate colțurile, lipindu-se de uși, de geamuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sau să-mi aducă un pic de noroc În casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge numai aur... Șobolănoiaca, desigur, ghicește-n cărți...“ După ce termină de rumegat ziarul, Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri despre religie și muncă În universul creat și increat. Acum câtva timp, masterandul fusese angajat ca preparator la Informatică, dar, după o periodă de probă de șase săptămâni, În urma unor intrigi și meschinării, dar și a ciudatelor sale idei cu privire la numerele pure și impure, fusese disponibilizat și acum servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci și de credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui... Noimann ocoli scaunul pe care stătea Încremenit omul ce semăna oarecum cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]