258 matches
-
capetelor de asemenea suspendate ale himerelor statui, de o grație desăvârșită, cu ceva din longilinitatea figurilor modiglianești. De altfel, chipurile unora dintre himerele care apar acum fără chip, simple virtualități, vor înscrie în aceeași logică a tensiunii dintre creat și increat doar un fin contur fiziognomic la limita dispariției. Himera își ține ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în Bust de femeie (Cl 144457L fl6r) sau în Siluetă (f.r) și Schiță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a desprinde forma de ceea ce este amorf, de a se forma. Himera se ivește din acest bloc, dar oricând poate fi resorbită în masa lui, din care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă doar în chipul lor, care poartă expresia unei fericiri și a unui calm extras oricărei contingențe, generată probabil de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciodată eu. / Eu am fost celălalt. / Numai și numai celălalt. / întotdeauna și întotdeauna celălalt...” ealucinatorii imagini care umbresc un moment ce s-ar fi dorit optimist: „Ochiul meu e plin de increați... / Mii, zeci, sute de mii de increați...” (Cântec increat) „Tânăr sunt și viața îmi ține în dinți inima...” Venirea în lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte bucovine pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu genunchii la gură”, „cu ochii ca doi bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită să admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și in cea mai echilibrată minte creatoare. Tragedia omului este că nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret cosmic? Înjurătura noastră metafizică cu trimitere la increat s-a vulgarizat cu totul. Nimeni nu-i mai gustă tâlcul. Întrebările de ordin biografic sunt ori banale, ori indiscrete. Eul - acest perisabil săculeț cu taine. Va primi Premiul Nobel savantul care va descoperi utilitatea simpozioanelor. La Judecata de Apoi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Aventura începe" este poemul în care Florin Iaru încearcă să noteze inexprimabilul. Se expune aici o istorie, parcă animată cinematografic, a unui obiect cvasiuman, un Odradek de origine necunoscută. Ce se petrece cu el pare dincolo 137 de înțelegere, în increat, în golul arhipopulat de dinaintea oricărei nașteri terifiante: Ceea ce s-ar fi putut numi gură eliberase / niște bastonașe, căciulite pufoase, niște farfurii mici cu mustăți / gâtul (ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și să ne lași în pace! (Țipând): Să ne lași în pace! Să ne lași dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice sau la haosul increatului, l-a inspirat, printre alții, pe Mircea Eliade în conturarea noțiunilor de "eternă reîntoarcere" și de "inconștient mitic": "inconștientul înfățișează structura unei mitologii personale. Se poate merge mai departe și afirma nu numai că inconștientul este "mitologic", ci și că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
definească tocmai această „extragere”, „separare” nu numai de masa, de colectivitatea În care Hazardul te-a aruncat - prin grație sau nefericire, În funcție de firea ce ți s-a dat! -, dar, mai ales, de „separare”, de „extragere” din anomie, din inform, din increatul care ne pândește În orice naștere, În orice ființă, În orice aparență. Creația, „exprimarea” ca o șansă a libertății. Deoarece, vorbind de ratare, nu putem ocoli problema libertății, atât de discutată de vreo câteva secole, din zorii Revoluției franceze și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
A zeilor Înșiși! Iată cât de... slabi sunt și ei, iată forța noastră, prometeică, brusc izvorâtă din simpla „acceptare” a existenței, a unui dat pe care foarte mulți, ipocriți sau nu, Îl pun În discuție! Astfel, categoria dragă romanticilor, a „increatului”, a trebuit să fac un efort amplu de abstractizare ca să mi-o „integrez”, să o folosesc ca un automatism spiritual, așa cum fac cu altele; Împreună cu fraza presocraticilor care, cu siguranță, a fost primum-ul movens al acestuia: „cum de a fost
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă o dată să-i aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii”! Poate este animat În acele clipe de iluzia sau nostalgia increatului - cercetată și la divinul Goethe, cu probabilitate! Nostalgia paradisiacului pe care o are doar acela care are norocul de a fi izgonit din Raiul ce se află „dincolo de Bine și de Rău”, Omul ce, Împins dincolo de porțile cerești de spada
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o grilă sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era percepută de către acesta ca o întoarcere la puritatea socială și politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare a liricii barbiene, studiul-eseu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie să-ți forțezi destinul. Altfel sfârșești în hybris. Imperativ zalmoxian Alege increatul! Impotență Căzusem într-o stare de totală apatie amoroasă. Mi se întâmpla asta des până și cu Corinna. Mă întâlneam cu ea, în fiecare joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice), pe care o împodobisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alternativă îmi provoacă brusc fiori de plăcere. Dar când tocmai mă pregătesc să mă arunc, sosește Aia, care mă ia de mână și mă duce cu ea. Sunt fermecat de prezența ei și aleg să rămân. Sunt un laș bătrân. Increat Îmi dau seama că, în acești ultimi ani, am trăit mai intens decât în toată existența mea anterioară. Acum am căpătat o nouă conștientizare a trăirilor proprii; știu că e necesar să dobândești o justă dimensiune morală a vieții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și, cu atât mai puțin, dacă va fi în stare să se confrunte cu propriu-i destin. Moartea, însă, pune în cele din urmă capăt încercărilor sisifice ale existenței și-l conduce pe ins înapoi, la starea originară, redându-l increatului. Dorința supremă este aceea a recuperării nimicului. Sufletul fiind nemuritor se reîncarnează în alte forme. În realitate, noi am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aparține 197. De aceea fenomenul experienței religioase trebuie să fie abordat cu atenție de antropologia filosofică, ceea ce în cea clasică era ignorat. Dar punctul de plecare îl are constituirea unei conștiințe religioase adică de apartenență la un grup care divinizează increatul și creatorul totodată, deci nu cel apărut odată cu apariția teologiei, de unde și disputele privind doctrina transcendenței. Søren Kierkegaard gândea că existența umană își are sensul numai în experiența divină, angoasa și înstrăinarea în existența morții, distrugerea umană în absența lui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și gratuit, ca de obicei în jocurile de copii, de redescoperire a lumii prin imitație și invocație totemică”. Gravitatea actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai ales prin atributul izolării. Cochilia sa îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]