289 matches
-
și defazaje între viziune, idee și realizarea ei într-un ansamblu complex. Chiar dacă nu a stat în intenția sa, pictura lui Moreau poate fi "citită" și prin raport cu romanul lui Flaubert, Salammbô (1862) sau cu Tentația sfântului Anton (1874) inculcând ideea unei predări de ștafetă. "De fapt, câțiva au văzut în el pe succesorul direct al lui Flaubert, creatorul nu numai al lui Sallambô, dar și al Tentației sfântului Anton. Abundența de detalii vizionare a acestei ultime opere apare în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adică „învățături religioase“. În intervenții anterioare, Papa Ioan Paul al II-lea avertizase că Biblia nu trebuie citită ca un „tratat științific“. „Sfânta Scriptură vrea, pur și simplu, să afirme că lumea a fost creată de Dumnezeu și, pentru a inculca acest adevăr, se exprimă în termenii cosmologiei din vremea când a trăit autorul... Orice altă învățătură despre originea și alcătuirea universului este străină de intențiile Bibliei, care nu vrea să inculce modul cum s-au format cerurile, ci cum se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lumea a fost creată de Dumnezeu și, pentru a inculca acest adevăr, se exprimă în termenii cosmologiei din vremea când a trăit autorul... Orice altă învățătură despre originea și alcătuirea universului este străină de intențiile Bibliei, care nu vrea să inculce modul cum s-au format cerurile, ci cum se poate ajunge acolo.“ Ceea ce am prezentat pe scurt este istoria unei schimbări simptomatice a poziției Bisericii Catolice cu privire la relația științei moderne a naturii cu ceea ce am putea numi „cosmologia religioasă“. Sugestia
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
docilitatea, nu se va evita, în unele cazuri, o acțiune deliberată de disoluție morală. "Agenții" plasați în apropierea sa, slugile, guvernantele, perceptorii îl vor incita să nu accepte mentalitățile obișnuite despre bine și rău: îi vor cultiva viciile, îi vor inculca alte vicii, îl vor împinge spre acel "dezmăț precoce" pe care îl recomandă pentru fiii celor ce nu suit evrei, primul Protocol (în marea dezbatere din secolul trecut privind școala, nu se poate, de altfel, neglija rolul pe care 1
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a organizării sociale, atribuțiile sale strict delimitate de cele ale puterii vremelnice amintesc de cele pe care și le-a atribuit multă vreme clerul catolic: "guvernarea opiniei", stabilirea "principiilor care trebuie să prezideze raporturile sociale" și grija de a le inculca în mase și în cei care sînt chemați să le conducă: "Forțele umane, scrie Comte, nu pot fi puse în ordine decît așezînd deasupra diverselor autorități politice o aceeași influență, menită să subordoneze activitățile izolate providenței care domnește peste tot
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
forță specific simbolică. În consecință, acțiunea pedagogică (educația), ca putere arbitrară de a impune un arbitrariu cultural (cultura clasei dominante) se bazează pe raporturile de forță între grupurile formațiunilor sociale în cadrul cărora se exercită; reproducând arbitrariul cultural pe care îl inculcă, ea contribuie la reproducția raporturilor de forță care întemeiază puterea sa de impunere arbitrară, având deci funcția de reproducție socială a reproducției culturale, legitimând clasa dominantă și cultura ei prin autoritatea cu care este investită. Autoritatea pedagogică, ca putere (arbitrară
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de diverse piețe sociale produselor acțiunii pedagogice dominante în raport cu grupul (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977 191) și de capitalul cultural, care include "totalitatea bunurilor culturale transmise prin acțiuni pedagogice și familiale a căror valoare este în funcție de distanța între arbitrariile culturale inculcate în diferite grupuri" (Bourdieu, P., Passeron, J.C., 1977). Procesul inculcării, desemnat de Bourdieu drept muncă pedagogică, trebuie să dureze suficient pentru a produce o formație durabilă, respectiv un habitus, obiectivat în gândire, apreciere, acțiune și percepție ale individului. Productivitatea specifică
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
gară, când și tatăl meu încercase s-o dibuie, ca să se liniștească. Paul Georgescu nu era îngrijorat, dar era atent, lucid și bun prieten, vroia să-mi îndrume pașii într-o lume pe care o ignoram... El vroia să-mi inculce ideea că nu trebuia s-o ignor, că pericolele existau în chiar aceste lucruri care mie mi se păreau meschine, cum ar fi faptul că un prozator pe care nici măcar nu-l cunoșteam ar fi vrut să nu am o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mie să pun întrebări și să aud răspunsuri, ca Socrate, or în aceste cărți nu se puneau întrebări și nu se dădeau nici răspunsuri. Exprimau totuși o stare de spirit care se întindea pe căi care îmi scăpau. Li se inculca unora din noi doar o credință nicidecum definită, un mit care se crea în jurul unei singure idei și anume de răzvrătire, care cerea sacrificiu și supunere... Atît! Cristos și Țara și dușmanii și ai lui Cristos și ai țării, evreii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ocolită prin simbolizare. Cu cât Biserica a pactizat cu lumea seculară, cu atât a făcut compromisuri imaginii. Pe măsură ce cucerește Imperiul, ea se lasă cucerită de Imperiu și de imagine. Ca și cum nu s-ar fi putut lipsi de ea pentru a inculca și a seduce. Ca și cum imaginii nu i se putea răspunde decât prin imagine, discursul oral și cel scris nefiind suficiente pentru a străpunge zidurile culturii antice. Ca și cum, după zece secole de idolatrie triumfătoare, nu s-ar fi putut organiza aparate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fără vocație misionară, fiindcă nu urmărea universalitatea. Dumnezeul Vechiului Testament îl lovea cu fulgere pe omul imaginar, dar adepții celui Nou nu au putut, în cele din urmă, să se lipsească de idoli în stilul celor din vechime pentru a inculca idolatrilor noua idee a creatorului unic. Și Dumnezeu începe în mistică și sfârșește în politică, adică în imagini. Primii vestitori ai Împărăției Cerului se încred în Cuvânt. Ei se exprimă prin simboluri, enigme și parabole, fiindcă numai Vocea poate rosti
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Adică un fapt intelectual, nu un fapt politic. Arida escatologie iudaică se poate explica prin certitudinea apartenenței, transmisă prin mamă și legături de consangvinitate. Creștinii nu formează un popor. Nu există o geneză etnică a lui Dumnezeu. Totul trebuie propulsat, inculcat cu forța pumnilor, a predicilor și a imaginilor. Scrierea nu este de ajuns. E nevoie de o propagandă. Litera poate ucide spiritul, dar imaginea vitalizează litera, așa cum fac ilustrația cu învățământul, iar mitologia cu ideologia. Ce forță de expansiune ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ispitei trupești. Dar nici să nu se rupă legăturile cu Economia și Praxisul. Imaginea este economică fiindcă scurtează demonstrațiile și explicațiile "un crochiu bun are mai multă valoare decât un discurs lung". Mai puține pierderi pe parcurs. Și practică, fiindcă inculcă necesitând cheltuieli mai mici. Puterea amoroasă a imaginii este așadar deopotrivă dăunătoare și utilă. Ea este atât un pericol libidinal, cât și un instrument de expansiune. Creștinii trebuie să-l reprime cel dintâi fără a se priva de cel de-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atâtea avataruri ale unei substanțe transistorice. Nu este, de fapt, decât un substantiv apărut târziu. Cel mai recent dintre slujitorii cultului a recunoscut-o el însuși in fine: "Nici intemporalul nu este etern" (Malraux). S-a vrut să ni se inculce că Arta este o invariantă, o regiune a ființei sau un canton al sufletului care s-ar umple treptat cu imaginile fabricate ici și colo. Ca și cum curgerea imaginilor de treizeci de mii de ani încoace ar declina de-a lungul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din Isaia, capitolul 6, verset care este reluat în cadrul rugăciunilor de binecuvântare a mesei (în iudaism) și în anaforalele euharistice (în creștinism): „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui!“ A transfera lauda încercând să o inculci celuilalt prin gestul dezvăluirii propriei legături este apologetic și ideologizant. Legătura proprie nu poate fi „prezentată“ ori expusă asemenea unui obiect de preț, cu sau fără aroganță, la fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
altfel, la aceleași înțelesuri. 3. Privire, chip, autenticitate Nivelul la care se fixează „legătura“, ca îndreptare a privirii și a atenției către reperul ultim, va oferi și coordonatele percepției religioase, respectiv ale înțelegerii experienței religioase. Când însă aceste coordonate sunt inculcate prin tradiție sau prin doctrină, privirea nu îți mai aparține. Cât și cum poți privi prin ochii unui sistem? Ceea ce lipsește în cadrele secularizate ale educației religioase din Europa este această pedagogie a recâștigării privirii proprii. De fapt, menirea sistemelor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
educației în relație strânsă cu celelalte instituții sociale. Educația nu formează orice fel de om, ci un tip de om ideal pentru sociocultura care îl formează, în care trăiește, pentru mediul sociocultural căruia îi este destinat. Orice societate trebuie să inculce idei, sentimente, practici comune pentru a-și asigura coerența minimală, indiferent de grupurile de apartenență, pentru a-și asigura liantul social. Prin educație sunt temperate simțămintele, atitudinile, comportamentele egoiste și sunt încurajate cele altruiste. "A acționa moral nu înseamnă doar
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ca orice subcultură, contracultură care nu se revendică de la el să apară ca "ilegitimă". Membrii sub-socioculturilor se pot "rușina" că fac parte din ele și să caute să ajungă la cultura legitimată, "legitimă". Școala legitimează arbitrariul selectat pe care îl inculcă, îl transmite, ca pe cultura școlară legitimă. Și nu face acest lucru cu forța, prin violență manifestă, ci prin "violență simbolică"... Școala participă la impunerea dominației categoriilor dominante, participă la "reproducerea" societății... O traiectorie școlară, o carieră pot fi văzute
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu oamenii din satul sau cartierul său. Este adevărat că socializarea primară este constrângătoare și ceea ce învață atunci îi rămâne mult timp în minte. Dar pe parcursul vieții interiorizează și alte lumi. Unii pot rămâne "prizonierii" lumii pe care i-au inculcat-o părinții, educatorii etc., alții o pot părăsi... Pe măsură ce parcurge noi cărări ale vieții, anumite certitudini din copilărie dispar, lumea interiorizată îi poate apărea ca una între altele posibile. În cunoașterea sociologică a educației, unii insistă asupra socializării, alții asupra
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
creării primei sale lumi, peste care se va suprapune apoi lumea specifică socializării secundare. Alături de limbaj, individul internalizează și diverse scheme motivaționale și interpretative, precum și rudimente ale unui aparat de legitimare a acțiunilor sale. În acest fel, individului i se inculcă ideea unei lumi constituite după o structură nomică. Internalizarea societății, a identității și a realității sociale obiective în plan subiectiv, de către individul trecut prin procesul de socializare primară nu înseamnă, în mod mecanic, și o structurare definitivă a lor în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în 1870, într-o convorbire avută cu lordul Clarendon, ministrul ei de Externe în primul cabinet Gladstone, l-a uluit pe acesta spunînd (vorbind despre Eduard) It quite irritates me to see him in the room. De altfel, regina a inculcat și întreținut cu inconștiență un complex de inferioritate tuturor copiilor ei care, spunea ea, nu vor putea niciodată să se ridice la înălțimea lui dear Papa. Într-o scrisoare tipică adresată lui Bertie, regina pronunță o sentință fără drept de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
m-au împins pe calea serviciului militar. Fapta mea nu se lasă minimalizată pentru a se încadra în prostia juvenilă. Nu exista nici o presiune de sus care să mă apese pe ceafă. Nici o vină pe care să mi-o fi inculcat singur, de pildă îndoieli în ceea ce privește infailibilitatea Führer-ului, și care cerea să fie compensată prin zel voluntar. S-a întâmplat în timpul serviciul de ajutor la Luftwaffe, care nu era unul voluntar, dar care, ca substitut al cotidianului școlar, era trăit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
principal: existența a nenumăratele limbi moderne, deci, în afară că ar fi o lucrare imensă, s-ar introduce mari separări în rîndul poporului, diminuînd unitatea și concordia pe care o dorim atît de mult și pe care înțelegem s-o inculcăm prin această scriere. Limbile moderne sînt variabile și instabile, de aceea, ar fi nevoie de o permanentă schimbare a lucrurilor sacre, a căror caracteristică este stabilitatea. Neputîndu-se face atîtea schimbări continuu și cu suficientă pondere, acestea ar pune în pericol
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
depindea de temperamentul principilor, de religia lor și chiar și mai mult de slujitorii care îi sfătuiau, depindea de întreg complexul împrejurărilor și relațiilor diplomatice în care se afla Sfîntul Scaun. Și cît de ușor îi era unui principe să inculce această temere în sufletul Pontifului? Mai ales în vremuri de lipsă de credință, cînd inimile erau reci, iar ostilitatea, universală împotriva Scaunului apostolic? Unde se găsește în vremurile noastre adevărata libertate, și nu doar una de formă, în alegerea Episcopilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principiu de stat. Să aplicăm acest principiu materiei despre care vorbim. Un Episcop, care nu este ales de principe, va fi intermediar între principe și popor. Principele poate să conteze total pe el, căci în toate timpurile Biserica catolică a inculcat supușilor doctrina "că nu este drept să se revolte împotriva propriului principe din nici un motiv". Păstorul Bisericii atunci cu atît va fi mai învestit cu spiritul ecleziastic cu cît va fi alesul Bisericii înseși și cu cît va fi mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]