553 matches
-
prin presă e depășit: în această zonă au rămas doar micii escroci, agențiile de detectivi particulari și întâmplătorii desperados de provincie. Televiziunile storc bani cu ghiotura lovind direct la creier, anihilând instinctul de conservare al individului, profitând de prostia și incultura sa. Normalitatea a devenit în aceste vremuri un concept lax, dacă nu chiar inutil, și în orice caz supus batjocurii. Ești normal? Ești plicticos și, prin urmare, n-ai ce căuta în lumea noastră de pleziriști și exhibiționiști! Tot ce
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
critică”.) Pretind prea mult dacă refuz să fiu judecat în funcție de ce n-am scris și afiliat abuziv unei linii ideologice împotriva căreia m-am bătut toată viața? Chiar și ghidușiile ideologice au limită. (N.M.) Despre rezistența prin cultură și rezistența inculturii Tot în Dilema veche (nr.410, din 22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, Radu Cosașu:„...azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistențe prin cultură... Știu, expresia a fost intens - din ’89, de nu și înainte - contestată, hulită, batjocorită, demitizată
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
o vorbă de ocară sau, și mai simplu: o vorbă de nimic.” Așa e. Și atunci de ce ține Radu Cosașu să reabiliteze astăzi această idee a rezisten- ței prin cultură? Ne răspunde chiar el, inteligent și convingător - ca să combată rezistența inculturii, atât de aprigă în acest moment: „Azi, liber pansiști, nu mai suntem ipocriți, vorbim și gesticulăm de-a dreptul, «sînt o doamnă, ce pula mea!», neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi și, mai ales
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
cine sunt? - Nu. - Și tu? l-am întrebat pe celălalt polițist care stătea mai retras, probabil ca să nu îl atingă răzbunarea mea. - Nu... - Nu pot să cred... N-ați auzit de Tocilescu... Bă, am urlat brusc enervat de prostia și incultura lor, eu sunt cel mai mare compozitor de muzică contemporană din lume, bă! M-au cântat la New York, Londra, Sydney, Paris, Viena, Berlin - și voi n-ați auzit de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă! Fratele lui Cage! Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu știu. - Te cred, spusese respirând pe nas. Pentru că nu-s ale lui. - Ba da... - Nu ale lui Cezar Ivănescu? Avea dreptate. Am recunoscut că da. - Păi, vezi? spusese. Vrei s-o impresionezi pe Miruna și, de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de fapt, te dă incultura afară din casă... Toți izbuniseră în râs, iar eu mă cam înroșisem probabil. Sau îmi era cald la obraji. Sau eram pur și simplu furios. S-o impresionez cu nume de poeți? Să mă dea incultura afară din casă? Pe mine? Pe mine, care îi scrisesem un eseu de șapte pagini despre teatrul lui Eugen Ionescu, iar el luase zece? Hm. Dar ce era să fac? Am râs și eu. Și cu Miruna nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
s-a numit și un om cinstit prefect în acele ținuturi și atunci au încetat pretextarea marilor principii patriotice, pretextarea combaterii agitațiunilor naționale, și s-a descoperit că fondul lucrului era hoție goală. Iată dar unde e izvorul răului, în incultura, în lipsa de aptitudini economice și politice a elementelor dominante, cărora le-a dat vânt o împrejurare independentă de voința dinastiei: mișcarea maghiară din timpul războiului austro-german. Noi susținem că starea morală a Ungariei e aproape identică cu a noastră. Și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu e. O civilizație reală le lipsește tuturora; încît predominarea se traduce, din partea elementului dominant, în acte de barbarie, din partea celor stăpânite - în acte de rebeliune, cu cât mai naturale cu cât sânt din nefericire, mai justificate. Astfel o egală incultură, o egală valoare numerică și o egală slăbiciune face ca fiecare din ele să nu poate învinge momentan decât prin o influență străină oarecare, pentru ca la rândul lui fiece element să fie învins iar printr-un curent de influențe străine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a durut adînc părerea Măriei Săteanu despre piesa de debut și l-a durut mai mult simțind-o izvorîtă dintr-o agresivitate, ca răspuns la privirea lui, cu rădăcini într-o ignoranță pe care el n-o pune neapărat pe seama inculturii. L-a durut, l-a înfuriat, i-a trecut și a vrut s-o uite pe femeie, dar întîmplarea a făcut ca într-o zi, prin primăvară, într-o duminică însorită, cu strada Parcului plină de lumea ieșită la aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
serviciu; dacă începe iar să se ia de director... Ce dacă a făcut facultatea pe bețe de chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chibrit?! E un tip destoinic, cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că e ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zile în Delta Dunării și pe canalul Eustache?”. Unii intervievați nu vor sesiza capcana sau vor evita să recunoască propria neștiință. Important este, în acest caz, să nu ridiculizăm neapărat oamenii, ci, în subsidiar, să tragem un semnal de alarmă: incultura este o realitate. Raidul anchetă. Ca în emisiunile de tip „Camera ascunsă”, ziaristul poate provoca realitatea, pentru ca, ulterior, să scrie despre ea. Este cazul raidului anchetă. Procedeul pare simplu. Deghizându-se (să zicem) în măturător, jurnalistul străbate un cartier rezidențial
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
apărare, utilizându-se ca forță de muncă tinerii elevi evrei, constituie un alt prilej să observe, să încerce explicații, să găsească regularități. Constată, de pildă, că în vremuri de criză înflorește corupția („orice se putea cumpăra și vinde”), birocrația, cultul inculturii, utilizarea sloganului în viața publică. Cât de cunoscut ne apare, de pildă, stilul propagandei timpului: „amalgamând religia, poezia, folclorul, transformând miturile într-o pârghie a puterii”. Cu toate aceste experiențe traumatizante, Moscovici n-a devenit un resentimentar. Întâlnim în cartea
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
nici fenomenul nu mai era vătămător. Relevanța actuală a rezistenței prin cultură Marius Jucan: Cenzura comunistă a avut totuși, În felul ei, dreptate, pentru că odată cu vehicularea sintagmei realism critic, s-a pierdut tot șarmul naiv al comunismului care ținea de incultură; lumea a Început să citească și să imite pe ici, pe colo spiritul critic, citindu-l pe Balzac, Dickens, iar când a ajuns la Demonii lui Dostoievski a intrat la idei. Știau bine acei comisari că dacă dai drumul la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că e ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar fi fost mai bine să tacă.”166 Femeia trebuie să depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu o poate face cu succes decât prin cuvânt, semn al inteligenței, al distincției. Pampinea devine tot mai acidă la adresa inculturii suratelor, la lipsa lor de preocupare pentru valorile autentice, la ipocrizia lor: „și încă umblă a-ți dovedi că numai nevinovăția e pricina care le face să nu știe lega o vorbă cu semenele lor sau cu bărbații cumsecade, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiind în cele din urmă refăcut și primind și recunoașterea publică. La 205 Ibidem, p. 142. 206 Ibidem, p. 292. 207 Ibidem, p. 403. 208 Ibidem, vol. II, p. 23. 209 Ibidem, p. 26. 79 polul opus, mai exact al inculturii („mai goluță ca trestia la cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a descoperit o piatră ce-l poate face invizibil. și în povestirile naratorilor masculini (Pamfilo, Filostrato, Dioneo) întâlnim portrete feminine care se disting prin educația lor sau care devin o mărturie a preocupărilor feminine ale vremii, sau, dimpotrivă, sunt victimele inculturii și ale ignoranței. Văduva, al cărei nume nu este amintit, din relatarea lui Filostrato (II, 2) este o amfitrioană desăvârșită, cunoaște foarte bine protocolul unei mese precum și pe cel al adresării curtenitoare. Filostrato apreciază, alături de tinerele povestitoare, arta elocinței: „e
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
multe despre divinitate.501 Copilul este atras de frumusețea cântecului, dorește să îl învețe, deși nu îl înțelege. La fel ni se înfățișează și stareța: ignorantă în ceea ce privește esența, substanța religiei căreia i-a aderat, preferând o inocență a necunoașterii, a inculturii, care însă nu poate fi catalogată decât negativ. Stareța pare a prelua sensul literal al cuvintelor lui Hristos 497 Ibidem, p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem, p. 143. 501 Ian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu cerceta!” Sanctificarea lui ser Ciapelletto este produsul ignoranței și al inculturii, devine un semn de atenționare în vederea prețuirii adevăratelor valori. „Prima nuvelă a Decameronului joacă rolul de avertisment: totul nu este așa cum pare.”523 „Chiar dacă nu și-a salvat sufletul, cu siguranță a salvat aparențele, dând astfel un exemplu cetățenilor săi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de senzațional a mulțimii. Deși am evidențiat pierderea moralității în spațiul eclesial, surprise de Giovanni Boccaccio sau de Geoffrey Chaucer, poate și datorită faptului că aici ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care tocmai acum, când țara sângerează, vin și cer. Ar fi rușinos din partea profesorilor să facă acest lucru. Dar atrag atenția numai: să nu loviți un corp de care țara are absolută nevoie; pentru că, cu cât va fi mai multă incultură și mai mult întuneric, cu atât vom avea rezultate mai dezastruoase decât acelea pe care le constatăm astăzi. Să nu-l puneți în imposibilitatea de a funcționa”<ref id=”5”>Petre Andrei, Discursuri parlamentare..., p. 402.</ref>. În această idee
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala naționalistă antisemită a d-lor Iorga și Cuza, care și-au propus pe afiș să perfecționeze individualitatea românească ce li se părea stricată, a contribuit cu o nouă nuanță
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]