366 matches
-
putea să spun tot/ până la sufocare". Revenind la concepția poetică a lui Răzvan Țupa, ea este pândită de mari riscuri. Neajunsul poeziei nu este discursivitatea care îngreunează uneori inutil lectura, ci calculul, luciditatea care se ghicește, deseori, ușor în spatele acestei indeterminări construite. Jucându-mă puțin cu cuvintele, voi spune că Răzvan Țupa e un poet foarte bun, dar un scriitor care plusează prea mult pe cartea controlului riguros, tehnicist asupra enunțului poetic. Desigur, putem recurge la teorii deconstructiviste sau la filosofia
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
întocmai a principiilor de desfășurare a lecturii silabice și trăirea la maximă concentrare a simbolului întrupat. Deci o implicare semantică a celor care cântă, personală, directă, nemijlocită. Observăm întrucât nivelul de adâncime al formarii discursului muzical devine direct operant, odată cu indeterminarea nivelului superficial, într-o altă zonă a comunicării prin care sensul adânc spiritual al textului biblic prinde corp în sunet (Nivel de Realitate). Într-o astfel de lume a simbolului întrupat în gest se poate afirma în mod exemplar creativitatea
Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
-
al unei nobilimi dispărute în beciurile comuniste (personaj al cărui model ar fi Zacharias Lichter), precum și personajul-inspector care transformă căutarea adevărului într-o investigație pâcloasă, personaj arhiprezent în toată proza anilor ’60 care a supralicitat atât strategiile confuziei și ale indeterminării. Ar mai putea fi trecute la motive recurente manuscrisul fabulos de sertar și așa-zisul cerc al inițiaților cu rol de martori-propovăduitori. Rețin însă o semnificație profundă, și anume că, așa cum nici înainte de ’89 adevărul istoric nu putea fi rostit
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
datorează confuziei cu alți termeni, ci doar folosirii metaforice și chiar improprii a unor cuvinte: preluînd sensul contextului, acestea par a-și pierde pentru unii vorbitori sensul specific. Un stil oratoric excesiv de colorat preia termenul, folosindu-l cu o curioasă indeterminare semantică; în context, acesta pare a fi devenit sinonimul lui spirit: Aceste producții, stimați frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpățânat și cu multă dragoste față de țară și pământurile ei� (CD 30.09
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
discurs susținut, alternează cu versuri curate, liniare, încărcate de nostalgia și candoarea unei fetițe întoarse măcar pe jumătate spre gesturile familiale din copilărie. Poate fi un defect de construcție sau, pur și simplu, ignorarea cronologiei poemelor, cert e că această indeterminare conferă volumului un nesperat mister și îl încarcă cu o nebănuită senzualitate. Feminitatea scriiturii Iuliei Balcanaș, atâta cât este, se datorează acestui permanent joc (involuntar sau nu) al variației de perspective, al seducției cu măștile inocenței și fragilității fetei sau
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
unicitate. N-aveam cum să scap din vedere o «semanaliză» a prezenței, un posibil discurs despre spectacol constituit în afara artelor spectacolului. Apoi ar fi urmat, la rând, repetiția, multiplicitatea, virtualitatea, alteritatea, comunicarea instantanee, atingerea, fantasma, surogatul, corpul, absența, voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de trecere bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, conceptul de postmodernism e încă alunecos. Notele fenomenului, propuse de Ihab Hassan: anarhie, absență, polimorfism, indeterminare, se răsfrîng în metadiscursul său, care e departe, bunăoară, de precizia poliedrică a limbajului structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
poți să fii. Vei auzi cuvintele pe care nu le spui. Degeaba tot încerci să te smulgi de pe loc, să pornești. Ești drum și drumurile sunt fixe. Îmbracă-te cu ce ai." (Spaima și respectul de a fi, în totala indeterminare a poemului sau brusca, paradoxala afazie: Cuvintele nu cuvântează. Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare, ele sunt vehiculele neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
un re-cititor inveterat, și � ...) textele ce conțin regularități � regularități care să merite a fi descoperite) și posibilități strategice invizibile pentru ochiul cititorului naiv sînt texte recitibile, scrie Matei Călinescu ( fusese vorba, anterior, despre "scheletul fix și golurile de indeterminare ale operei literare din teoria lui Roman Ingarden, un partizan, de altfel, al "primei lecturi, însă Călinescu e cu mult mai subtil în concepția sa de lectură ca "înfruntare hermeneutică între ( re)cititor și autor). Dar oare nu poate cădea
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre America, sau să se întoarcă în Rusia. Așteptarea, ca stare fecundă de reflecție și indeterminare, este corolarul pierderii, o pierdere care nu e irevocabilă, ci temporară. Însă în limitele acestei temporalități asumate sau reprimate se desfășoară o existență care nu seamănă deloc cu existența celor care nu au cunoscut dezrădăcinarea, într-o formă sau alta
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
stilizate), a preluat, discriminatoriu și discreționar, cortegiul de forme și genuri ticluit de zbenguiala gamelor și arpegiilor. Dar poate că absența unor genuri și forme tipice vine și din eludarea acelui soi de bipolaritate (coincidentia oppositorum) ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
altă grație decît aceea de a sfîrși" ( la început a fost usura), o contrariază totuși prin înfățișările mustind de concretețe sarcastică pe care le atribuie morții, de o vitalitate a imaginarului care, de facto, o suspendă într-un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua locul dispariției, ba chiar a o ironiza: "fermecătorul nostru domn și-a distrus toate țintele/ și acum își taie unghiile pe care le
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză avea drept pecete un sfinx (leu cu față umană feminină) și că el însuși se deghiza uneori noaptea în femeie. (Profitînd de libertatea citititorului de a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
și exterioară la care dă loc povestirea sa, dar asupra cărora atrage mereu atenția, ca pentru a-l asigura pe cititor de luciditatea lui. Și totuși devine deodată, în final, în ultimul paragraf - după ce în numele "tainei fără sfîrșit" lasă nerezolvată indeterminarea centrală a informației în jurul căruia s-a desfășurat narațiunea - la fel de necreditabil cum ar fi un martor care ar declara că a distrus - voit sau din greșeală, n-are importanță, singura dovadă că mărturia sa nu e o pură invenție. Regula
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de elevi. Cel de-al doilea caz constă în montările contemporane care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor. Trebuie
Particularit??i ale teatrului liric by Raluca Pa?cal?u () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
viabilă. Epica suportă periodic injecții de viață, de realitate nouă, adaptându-și formele și registrele la scheme succesive, diferite, de configurare socio-culturală. Lirica (fie ea și aceea ironică și biografistă a "optzeciștilor") are un grad mai mare de autonomie și indeterminare. Ea evoluează în răspăr și chiar în afara modelelor oficiale, creându-și propriile culoare și sisteme auto-centrate. Prozatorii veritabili pot coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându-i alături în antologii de grup, constatăm cât de slabă e
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși cristalin ironic, solemn și totuși proaspăt, liric și totuși "răutăcios" (în sensul bun al cuvîntului) care e cel al unui scriitor pe deplin matur în momentul debutului virtual, căci debutul lui real, cu
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
unui singur mare și unic poem al acestei intervârste suspendate, definită printr-o anxioasă așteptare ("tinerețea mea a fost făcută pentru așteptare/ tot ce știu e din cărți/ câteodată am impresia că nici nu exist"). Inconsistența existențială determină și o indeterminare a limbajului și, implicit, a mesajului. Juventus pare o scrisoare de adio & de bun venit plină de necunoscute, un e-mail modular trimis undisclosure recipients la toți și la oricine, inclusiv ție. Dar aceste disproporții de identificare și de verbalizare creează
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
a conceput aproape niciodată un volum de versuri sub formă definitivă. Chiar dacă volumul apăruse și fusese receptat ca atare, autorul scotea mereu unele poezii, adăuga altele, anulînd arhitectura inițială a culegerii. Mai ales după momentul de vîrf al anilor 1923-l927 indeterminarea s-a accentuat. Caietul verde, editat în 1933 și cuprinzînd poezii scrise pînă în 1932, va include la reeditare piese compuse pînă în 1936. Țărm pierdut, apărut la Fundația Regală în 1937, cuprinde la reeditare poezii de pînă în 1941
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
ale volumului nu sunt toate inedite. Be Cool Honey-Bunny și Iugoslavia, mon amour (acum cu titlul ușor schimbat) sunt reluate din antologia Respiro. Cu minime variații, prozele sunt scrise în același stil al interferențelor narative unde alternanța discursurilor înseamnă fractură, indeterminare, fragmentarism la nivelul scenelor, dar un secvențialism, de data aceasta, din fericire, mult mai bine controlat. Epicul rămâne în continuare doar un pretext narativ, e banal sau te lasă mai degrabă indiferent. În general, discursul confesiv al naratorului e declanșat
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
cele critice (de tipul "comedie umană" și "comedie livrescă", sintagme care s-au aplicat și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
individ diferențiat în mod negativ ("De ce nu sînt și eu ca alții"), absent din locurile cele mai firești, revers frapant al prezenței ("De ce lipsesc din atîtea locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare: "Sînt un om tăcut, nu aparțin nimănui./ Spuneți-mi asta femei/ ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
secolului al XVIII-lea românesc." Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, text ambigu, obscur, ocult, cu limbaj criptic, reprezintă vocația euristică. Ca și în cazul Psaltirii în versuri, analiza Istoriei... (cea mai substanțială din carte) reia ideile din Expresivitatea involuntară, indeterminarea și indecizia stilistică a operei fiind astăzi punctele de maxim interes: "Limbajul a vrut să schimbe codul fără să reușească în intregime (...) Formulând hermetic, dovedind din mers, ca pentru a-și testa abilitatea și în acest domeniu gingaș, că poate
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]