266 matches
-
operă. Așadar, literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire", o "machetă", de aceea apare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
decât esențialul experienței concentraționare pierderea de sine, care nu ține de competența ei. Astfel, în inima evenimentului însuși, din cauză că o parte din ceea ce se întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a) A crea un loc literar care ar putea primi absența înseamnă a sfida istoria, scriitura sa care nu admite decât imanența faptului întâmplat. Totuși, istoria este unul dintre polii spre care tinde literatura lagărelor, de vreme ce textul poartă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ascundea un al doilea nivel (semnificatul) moartea unui om pe care mulți îl considerau trădător. Acestui eveniment i-a urmat o manifestare colectivă de indignare, eveniment anodin, la prima vedere. Numeroase asociații și mulți cititori au pro-testat, demonstrând, astfel, caracterul indicibil al morții unui na-zist convins. Valorile lui DJR se opuneau unor valori ca decența, fidelitatea (față de alte morți cele ale soldaților din 1940 și ale membrilor Rezistenței) sau democrația, în timp ce alte valori eventuale, ca respectul pentru dorința morților, au fost
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
precar. Mulți dintre modernii de ieri sau de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să vâslească liber în apele timpului pur. Poetului îi stau în preajmă, consiliindu-l, Rimbaud, un voyant (un vizionar), nu un voyeur (privitor), Mallarmé, Paul Valéry, T.S. Eliot și alții, înaintași veghindu-i reprezentările, încurajându-l în mirajul monocentric al indicibilului. Ochiul său acționează eminescian, receptând "din afară înăuntru"; în Omul-fantă, alte dezvăluiri: "Nu se știe cine îl vede pe cine"; apoi, în Criză de timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în tăcerea veșnică. Ne putem aștepta la puține noutăți conceptuale, mai totul s-a spus sau se tace, sau curge. Căci aici este problema, de a regăsi fluiditatea gîndirii, curgerea elementelor, într-o dinamică, într-un ritm de o sacralitate indicibilă. Oricum, viitorul ne va aduce alte mijloace de comunicare, cîtă vreme instrumentele acesteia au început să se hrănească din conținut. Bergson cîntă noul, cînd tot ce este va fi pentru că a mai fost. Ceea ce cred că trebuie luat de la el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este să trăiești în veșnicie. Dar pentru asta trebuie să revenim la fluiditatea experienței interioare, în contact direct cu adevărata realitate, la curgerea pietrei, la investiția în perenitate, spre un continuu început al vieții spiritului în lume, într-o sacralitate indicibilă. Oricum, doar înțelepții pleacă fără să lase urme... în timp ce eu rămîn și scrijelesc aceste cuvinte-semn. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momen tul nașterii, cunoașterea dinaintea cunoașterii și puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viața suflă originar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
accesibil grație organicei expresii artistice de superioară viziune. (Ștefan Oprea) Recenta premieră a filmului Ana al lui Alexa Visarion mi-a adus o nesperată bucurie. Îl așteptam de ceva vreme, cu emoția celui care a pus umărul într-o măsură indicibilă la proiectarea construcției unei ambarcațiuni, a cărei formă finală și destinație i-au ieșit de mult din câmpul științei. Acum vreo doi ani și ceva, maestrul Alexa Visarion m-a abordat în chestiunea unui proiect care îl preocupa de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
negreșite schimbări de ritm în fluidul evenimentelor, acest "cititor" în cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de nul service pour nous, et où même les plus usuelles sont refoulées par des souvenirs d'ordre différent et qui excluent toute simultanéité avec elles dans la conscience." Ceea ce, știm deja, prilejuiește momentul de fericire vie sau de tristețe indicibilă, inexplicabile în primele clipe, este repetarea condițiilor senzoriale, oarbe la înțelesul lucrurilor, ale scenei trecute. Dacă acest "cadru al senzațiilor" este, prin întîmplare, recreat, pot țîșni la suprafața trăirii, aruncînd în stare de vibrație conștiința suspendată, însă febril căutătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Mondadori, Milano, 1969, pp. 365-369. Bolelli, Tristano, "Leopardi e le lingue antiche", în Leopardi e îl mondo antico, atti del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp. 11-29. Borello, Rosalma Salina, "Oltre l'arco chiuso. Dicibilità dell'indicibile în Salvatore Quasimodo", în Salvatore Quasimodo. La poesia nel mito e oltre, a cură di Gilberto Finzi, Laterza, Bari, 1986, pp. 217-244. Bosco, Umberto, "Leopardi, Thovez e i Crepusculari", în Realismo romantico, Sciascia, Caltanissetta Romă, 1959, pp. 263-277. Campailla, Sergio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uniscono lo spirito alla natură, nella brama di un infinito che superi ogn'ora / nel tempo che parve eternă, d'uno spazio che d'angeli morți sorride, d'un paradiso che attende îl suo dio d'anima e di pietra. Indicibile sentimento, forse îl solo fecondo nella lirica contemporanea. S'ha da chiamarlo soltanto romanticismo? în Eugenio Montale, op. cît., p. 112. 228 Poezia lui Salvatore Quasimodo este nelle părți più notevoli, una poesia che tende ad alzarsi con la leggerezza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Stefanile, Quasimodo, Edam, Padova,1943. 267 Versurile îi aparțin lui Étienne Mallarmé: "Un coup de dés jamais n'abolira le hasard", Oeuvres complètes, Bibliothèque de la Pléiade, Paris, 1970, p. 475 iar observația Rosalmei Borello "Oltre l'arco chiuso, dicibilità dell'indicibile", Salvatore Quasimodo, la poesia nel mito e oltre, cît., p. 237. 268 Salvatore Pugliatti, 1974, op. cît., p. 111. 269 Gli ardiri rispetto a cerți modi epiteti frasi metafore, tanto commendati în poesia e anche nel resto della letteratura e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a spune lucrurilor pe nume, fără teama de a fi sancționat de vocea majoritară a tribului. De ce iubim femeile (carte comercială, supraevaluată) e executată sec: "Titlul cărții lui Cărtărescu angajează cuvântul "iubire", dar acoperă amintiri total lipsite de miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui. Pândit de pericolul grafomaniei, ca mulți alți publiciști, Cărtărescu face abuz de favoarea tiparului, publicând tot ce-i iese de sub condei." Într-un alt loc, pălmuța se duce înspre o celebritate literară ieșeană, transformată de fosta conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ai săi". Ipoteza e mai mult decât plauzibilă, știut fiind că inconștientul joacă un rol însemnat, niciodată pe deplin deslușit, în mecanismul creației literare. Aprecierea literaturii contemporane în funcție de calitatea ei de "poveste" și de capacitatea de a sugera "miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui" (zice Elvira Sorohan), denotă o viziune părtinitoare, specifică judecății de gust, subiectivă în esență, și nu celei de valoare. Dar la fel de părtinitor a fost și gustul literar al celor mai importanți critici români, de la Maiorescu (care respingea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bizară, care îi ia ca punct de plecare, îi include și îi alungă în același timp. Căci excluderea literaturii "franceze" din cîmpul literaturii "franco fone" o va lăsa pe aceasta din urmă cu un centru de gravitație absent, sau măcar indicibil, deși este o referință constantă, chiar dacă discretă uneori. Iată-ne deci în fața unui nou paradox: într-un fel, tocmai absența obsesivă a acestui centru îl va institui ca atare. Trimiterea la modelul literaturii franceze, fie pentru a se reclama de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot atîtea grade de înțelegere a limbajului lévinasian, pe care autoarea le parcurge cu admirabil curaj. Acolo unde limbajul rațional și intelectul devotat logicii binare nu mai pătrund, pătrunde în schimb terțul tainic ascuns, ce leagă armonic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al traversării vicisitudinilor războiului și ale vieții familiale de către doi (?) copii isteți și descurcăreți, care se mișcă cu dezarmantă dezinvoltură morală într-o lume feroce, denaturată. Dar mai mult decît stilul abrupt și conținutul scandalos derutează narațiunea asumată de o indicibilă voce auctorială, cu bruște schimbări de focalizare (nu știi niciodată cine vorbește, unul din cei doi gemeni, celălalt, un narator omniscient? cînd crezi că ai prins un fir, descoperi că era o pistă falsă și tot așa pînă la surpriza
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plan care spiritualizează prin sugestie această întâlnire este cel al gesticulației hieratice. Femeia se află într-o atitudine de devot, ea intră în cadru din stânga, bărbatul, Iisus, ține mâna întinsă, ca pentru o chemare, întâmpinare. Ceea ce sporește misterul acestei întâlniri indicibile este această siluetă feminină, suficient de aproape pentru a-i vedea chipul, un chip care însă nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot ceea ce este omenesc, natura sa ne tulbură pentru că ea este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este un simbol al replierii spre propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este intens spiritualizat, separat de forțele instinctului, atras de o forță ipsatorie. Petre Oprea sugera destul de riscat chiar o apropiere de David al lui Michelangelo, sesizând la rândul său semnificația simbolică a mâinii transformată în ghiară. Este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp. O bună parte din tratări sunt centrate pe eșecul gestionării elementului feminin inoculat subversiv tinerilor dandy, pe latențele problematice pe care feminitatea le conține, pe indicibilul unor posturi și expresii încifrate la nivel somatic. Studiile de specialitate identifică un profil isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard și Nicolae Grant, Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dialog, spre reflecție și meditație, a ideilor esențiale care au animat și dinamizat lumea noastră. Un proiect bine fi-nalizat în acest op, din care urmează să se înfrupte nenumărate cohorte de cititori care nu au avut posibilitatea participării efective la indicibilele prelecțiuni junimiste. Lucian VASILIU "Onorat auditor..." "Prelecțiuni populare", o sintagmă pe cât de sonoră, pe atât de paradoxală în structura ei de sens și semnificație. Pe de o parte, pretențiosul termen "prelecțiune", care duce imediat gândul spre aerul rarefiat și oficial
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]