237 matches
-
fi sesizate atât „starea” proiectului scenic, cât și efectele sale asupra publicului: supravegherea de parcurs le vizează pe amândouă. Născută în același timp cu punerea în scenă, supravegherea de parcurs este, ca și aceasta, de dată recentă. Cele două sunt indisociabile. Relație organică, relație ombilicală. Regizorul trece de la produsul finit la supravegherea infinită: ea nu se oprește decât odată cu încetarea reprezentațiilor - cele două „finaluri” coincid. Oglinzi și transparențătc "Oglinzi și transparență" Supravegherea a cunoscut o tratare diferită din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la ceea ce eu numesc "tehnologiile spiritului", care sînt în miezul practicilor comunicative de astăzi. Nimic despre inteligența artificială, nimic despre știința cognitivă, nimic despre progresele biologiei, nimic despre psihoterapiile individuale sau de masă; nimic despre schimbările de paradigmă în științe, indisociabile de teoriile comunicării, nimic sau doar generalități despre lingvistică. A trata comunicarea fără a face loc acestor domenii, fără a le insera într-un aparat critic, nu înseamnă că tratezi despre comunicare. Și a crede că prin critica făcută comunicării
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fie luat în seamă de către noua generație de calculatoare, care poate să înțeleagă orice. Totul este clar. Nu este nici un secret: totul poate fi pus în lumină (p. 63). Freud este, din fericire, departe în urma noastră. Omul nou va fi indisociabil de mașină. El nu mai este unicul stăpîn și rege al universului. Rămîne atunci de definit noua poziție a umanului. În La science des systèmes, science de l'artificiel 35, Simon insistă pe unitatea sistemelor naturale și artificiale (p. 11
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea cîmpului de preocupări către disciplinele cele mai variate. Înglobînd astfel problema obiectului și subiectului într-o disoluție progresivă. Contextul ocupă un loc primordial, întrucît apare indisociabil de receptor. De acum încolo, receptorul-context primește-creează sensurile mesajelor care vin. Sîntem aici la ultima rotire a elicei. Comunicarea organizează corpul receptorului și îl structurează ca subiect secund al unei realități secunde. Nu mai este subiectul clasic, este un suport
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu 7 ani) cînd vor să sfideze ordinatorul și să-l învingă; vîrsta identității (începînd cu 15 ani), unde practica ordinatică antrenează la o reflecție asupra sinelui, unde construcția identității trece prin practica ordinatică. Aceste trei vîrste le regăsim adesea indisociabile în cultura inteligenței artificiale. Conexiunea între specialiștii inteligenței artificiale și cei ai "ordinatorului metafizic" este evidentă, deoarece acești specialiști studiază spiritul uman pentru a construi programe și folosesc programe pentru a gîndi spiritul. Totul depinde de faptul că oamenii tind
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
conflict perpetuu de jurisdicție", care a făcut imposibilă orice "politică bună" în societatea noastră. Nu s-a știut niciodată, scrie Rousseau, cărui stăpîn sau cărui preot trebuie să i te supui". Această situație se referă la "un drept mixt și indisociabil, care n-are nume": ținînd de două legislații, practic de două patrii diferite, membrii unei aceleiași comunități politice sînt supuși unor obligații contradictorii, sînt în imposibilitatea de a fi în același timp "cetățeni și credincioși..." întrucît "toate instituțiile care pun
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
medievale, arată și unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
calea pentru teoria neoclasică a noilor consumatori. În teoria lui Lancaster, care datează din anii 1960, se consideră că: "Loisir-urile sunt servicii pe care consumatorul și le face sieși, în sensul că satisfacția pe care i-o aduc este indisociabilă de faptul că el însuși este producătorul lor. Ca loisir-uri, aceste activități își pierd sensul dacă sunt delegate. Loisir-urile sunt activități nedelegabile". Nicolas Herpin și Daniel Verger, 2000, vol. 2, p. 58. În acest sens, efectele unei delegări
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dreptul să concureze; pune, de asemenea, problema deschiderii concursului către neprofesioniști. Și aici, ca și în cazul comisiei, concursul este dirijat de stat, care lansează comanda, reglementează și controlează. Dar cum se desfășoară aceste concursuri? Răspunsul la această întrebare este indisociabil de cel referitor la justificările aplicate. Referirea la "cetăți", care permit justificarea alegerilor participanților prin raportarea la lumi precum cea a eficacității sau lumea civică (Boltanski și Thévenot, 1991), confirmă poziția lui Friedberg, care, în Le Pouvoir et la Règle
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de semnificație împărtășite de membrii unei comunități culturale. Marea descoperire a structuralismului este sistemul substitut al subiectului uman și dotat cu toate atributele individului tradițional: autonomie, autoreglare, unitate. Dacă pentru cercetătorii englezi și americani semiotica și structuralismul sînt noțiuni corelate indisociabil sau chiar interșanjabile, pentru tradiția franceză și canadiană structuralismul și semiotica se aseamănă, dar nu se confundă, cea din urmă provenind din cel dintîi. "Structuralismul desemnează logica organizațională a tuturor fenomenelor sociale și umane, orice disciplină putînd să se bazeze
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
îl juca faptul în epistema secolului al XIX-lea. Între două forme politice opuse: totalitarismul și integrismele (creștin, islamic, hindi), democrația, bazată pe proiectul individului și societății și cunoașterea-recunoașterea celuilalt își continuă traseul, nu rareori sinuos și dificil: "Ea este indisociabil legată de mișcarea centripetă ce apropie de noi tot ceea ce raționaliștii, expulzaseră, refulaseră: sexualitate și folie, inconștient și univers colonizat, muncă proletară și experiență feminină" (A.Touraine, 1994:201). Este o reconfigurare a lumii, marcată de întoarcerea a tot ceea ce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
faptul că o persoană este nevăzătoare, fotografia în locul persoanei înaintea unui interviu de angajare). Unirea formei sensibile (semnificant, expresie) cu un conținut inteligibil (semnificat, conținut) generează semnul lingvistic. SEMNIFICANT Latura materială a semnului lingvistic. SEMNIFICAT Latura non sensibilă a semnului, indisociabil legată de semificant, conform reglementărilor codului. SIMBOL 1. În semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu este nici analogică (ca în cazul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
excitare endogenă prea puternică ne poate trezi, fenomen ce dovedește că sistemul conștient nu este total absent sau adormit; - este strâns legat de vise. Descoperirile științifice postfreudiene au permis acreditarea atât a universalității visului (toată lumea visează), cât și a legăturii indisociabile cu somnul (visăm în fiecare noapte). Astfel, afirmația lui Freud: „Visul este ocrotitorul somnului” definește una dintre primele funcții ale activității onirice. Totuși, la prima vedere, un asemenea postulat poate părea absurd. Am fi mai degrabă înclinați să credem că
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Don Juan, Marchievici din Amfitrion, Jiquide din Ziua și noaptea), el însuși o lume, polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a putinței de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
bine mesajul. Însă metoda "din ușă în ușă", reuniunile de cartier sau utilizarea chestionarelor produc un "efect" suplimentar, care constă în mobilizarea forței proprii, în manifestarea capacității sale de mobilizare. Cele două aspecte privind conținutul informativ și relația socială sînt indisociabile, tot așa cum militantismul și comunicarea sînt resursele majore pentru activarea campaniei. Evoluția încadrării juridice a activităților politice, în Franța, înregistrează transformarea practicilor de comunicare. Chiar legea din 19 iulie 1977 interzicea publicarea sondajelor în ultimele zile ale campaniilor. Mai recent
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la rându-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă asiduu în literatura didactică - cu atât mai zelos evidențiată de către facțiunea fanatică a naționalismului. Constatarea că manualele școlare colportează clișee auto-gratulatorii care îi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al neatârnării" (o replică istorică profetică a Războiului de independență națională din 1878), istoriografia comunistă îl reinterpretează ca "războiul feudal" al lui Basarab I (Roller, 1952, p. 79). Atunci când se pune problema independenței naționale, începând cu istoria modernă, aceasta este indisociabil legată de Rusia, depictată ca singura susținătoare a cauzei românești. Secolele XVIII-XIX ale existenței istorice românești se desfășoară într-o lume maniheistă, în care Țările Române sunt plasate în mijlocul scenei de înfruntare a forțelor binelui (reprezentate de Rusia) și forțele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării și explicitatea cu care s-a făcut acest lucru. Legislația comunistă a definit școala ca instituție ideologică. Mai mult, însăși funcția instructiv-educațională a devenit indisociabilă de funcția ideologică a școlii. În acest sens, legea din 1978 stipulează ubicuitatea educației ideologice. Articolul 12 prevede că "prin întregul său conținut, procesul instructiv-educativ din învățămîntul de toate gradele trebuie să asigure", pe lângă o înaltă pregătire profesională și o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine indisociabil de aventura mișcării muncitorești și socialiste, a cărei intrare în arena socială este oficializată în 1893 prin înființarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Partidul comunist își îmbogățea astfel genealogia politică prin plasarea sa în filiație directă cu rădăcinile mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecerea timpului (i.e., deprecierea condițiilor de viață) prin mijloace ritualice. "Ritualul cortegiilor și al comemorărilor oprește timpul într-o perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională (ziua Unirii Principatelor din 1859, ziua declarării independenței de stat din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder - care a introdus potenta noțiune de Volkgeist ("spiritul poporului") - și J.G. Fichte - cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană - naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
picturilor de nisip face parte dintr-un proces care mai conține cîntece, rugăciuni, dansuri. În lumea lor, sănătate, însănătoșire, frumusețe, armonie, echilibru, ordine, bine reprezintă o singură idee. Pentru indienii Navajo nu există artă, medicină, religie, morală. Aceste noțiuni sunt indisociabile, realitatea lor nu există. În datele acestei lumi, arta este un imposibil. E o experiență care denunță cu claritate una din caracteristicile esențiale ale viziunii moderne asupra lumii. În acest sens, demersul filosofului André Comte-Sponville42 e grăitor. Voind să ajute
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibil ca nevoile materiale să evolueaze (să nu fie constante și de neschimbat); imposibil să nu fii satisfăcut de condițiile de viață existente. Ipoteza noastră (sprijinită pe lucrările lui Pierre Clastres și Marshall Sahlins) este că aceste diferite aspecte sunt indisociabile, se sprijină și se întăresc unele pe altele. Cele șase imposibile structurează, în bloc, lumea. Dacă Guayakii, boșimanii sau aborigenii australieni se organizează pentru a nu munci, o fac pentru a împiedica divizarea societății, inegalitatea. A munci, a produce dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lume "aneconomică", reacțiile ironice și agresive pe care le provoacă vorbesc despre forța pe care o deține acest imposibil al omului modern. Să rezumăm. Există lumi acefale și "aneconomice". Absența șefilor (a raportului conducător/ condus) și absența "realității econo-mice" sunt indisociabile. Aceste lumi au fost primele, și din păcate poate ultimele, fără sărăcie. Lumi de abundență și timp liber. Pe punctul de a părăsi aceste lumi, poate că e util să reamintim că nu suntem în căutarea unei lumi mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe milionari deopotrivă)? Pentru a dori să cumperi și să consumi trebuie să fii "insatisfăcut", pentru a putea cumpăra trebuie să muncești: cercul s-a închis. Lumea modernă este organizată pentru a produce mărfuri și insatisfacție, cele două aspecte sunt indisociabile. Dacă întreprinderile n-ar mai reuși să "insatisfacă", lumea noastră s-ar opri de la sine precum o mașină fără benzină. Justificînd și stimulînd insatisfacția materială generală, partidele politice și sindicatele nu lucrează, oare, în folosul întreprinderii, nu legitimează mersul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]