439 matches
-
de revocare, este, prin chiar aceasta, lovit de nulitate. Bruno evoca În detaliu și cu plăcere vara lui 1974; În schimb, se arăta mai puțin locvace În ce privește anul școlar următor, care, la drept vorbind, nu-i lăsa decât amintirea unei indispoziții crescânde. Un segment temporal incert, dar cu o notă cam lugubră. Se Întâlnea la fel de des cu Annabelle și cu Michel, În principiu erau foarte apropiați; totuși, urma bacul, iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Rosamund. Rosamund care‑și făcea reproșuri că mă ademenise În această Încântătoare vacanță - Încă nu știam că mă puteam Încrede În ea că o să facă exact ce trebuie. Aveam o stare foarte ciudată, dar Îmi spuneam că asta‑i indispoziția cu care venisem din nord - un soi de tulburare sau de confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta și mi-am uitat ochelarii acasă. M-a rugat dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă de câteva zile. O indispoziție severă la bilă. Era cumnat cu domnul Dememe, mortul din tren. Ați auzit, chestia cu aceia, cu popa. Madam Panaghia, nevasta lu’ dom Faliboga, era sora mortului din tren. A trecut în neființă... Pardon, s-a dus acuma trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de gâdilitură. În fine, Otilia G. Călinescu descoperi în fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fură confiscate, spre ciuda lui moș Costache, care totuși nu obiectă nimic și se puse să mănânce mai vârtos. Masa se sfârși înfr-o indispoziție generală, și Felix găsi nimerit să se strecoare tăcut în odaia lui, unde se așeză să termine lectura romanului lui Ed. About. Mai târziu, cu o altă carte în mână, coborî în grădină și se așeză să citească în chioșc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parale ai, chemîndu-te să preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, îi pierzi, dacă însă îi aduci, atunci ești obligat să împrumuți statul cu atât, contra titluri. - Ești deștept dumneata! Cine a inventat legea asta? zise moș Costache cu o indispoziție abia acoperită. Stănică deveni elocvent: - Asta e o metodă clasică de a pune mâna pe paralele particularului. Numai un război să vină, cum se aude, și nu te-ntreabă nimeni dacă-ți convine ori nu. Dar dacă m-ai întreba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la parte, căruia ea putea să-i destăinuie toate dorințele ei, oricât de lacome. Pe care avocat ar fi putut să-l întrebe cum să facă spre a moșteni un frate, care nu vrea să-i lase averea? Stănică mirosi indispoziția Aglaei și se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o căsătorie săracă îl strânse de gât acum, și, cu o demnitate foarte distinsă, începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moș Costache. Stănică simțea amărăciunile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta. - Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-o provocăm se va întoarce, sau nu, în interesul dumitale. - Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fără nici o ezitare! Să nu tulburăm cu vreo asprime necugetată de limbaj pe neprețuitul nostru invitat. Tu singură ai spus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
orice trădare. Mârșavă... Nimeni nu va ști niciodată de câte ori i-au pisat creierul... Robin Pink Floyd avea un creier foarte greu de pisat. Domnul Urban, într-un acces de căință, închide ochii, brusc, după numai un an, în urma unor regretabile indispoziții stomacale... - Domnul Urban? Aborigenul? Cel cu un stomac atât de robust? - Nimeni nu a putut înțelege. Se pare că ciupercile otrăvitoare fac mai mult rău decât bine chiar și celor mai robuste stomacuri. Și nici Patricia nu e vreo proastă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferinței? Cine ar putea preciza că vecinul meu suferă mai mult decât mine sau că Isus a suferit mai mult decât toți? Nu există măsură obiectivă, deoarece ea nu se măsoară după excitația exterioară sau indispoziția locală a organismului, ci după modul în care suferința este simțită și reflectată în conștiință. Or, din acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibilă. Fiecare om rămâne cu suferința lui, pe care o crede absolută și nelimitată. Și dacă ne-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atunci își dădu seama : Drace, spuse, tu n-ai cum să dai sticla peste cap... Un pai... spuse flăcăul. Îmi trebuie un pai... — Băiete, strigă Ologu, un pai pentru domnu’, nu vezi că nu poate să bea direct, are o indispoziție ? Apoi se întoarse spre flăcău : Și cum ziceai ? — Eu văd lumea întreagă, spuse Coltuc, aproape cu gura închisă și cu buzele nemișcate, de parcă o altă voce vorbea prin el. Văd părțile tăiate ale copacilor. Dacă rădăcina mai e în pământ
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alimentară controversa. Dintre toți, numai Ioanide rămăsese complet absent și, ciugulind din migdale, din smochine, din tot ce era pe masă, surâdea ca pentru sine. Pomponescu fu încredințat că arhitectul îl persifla pe el și se simți invadat de o indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răsuci ușurat cheia, simțindu-se combătut de două senzații contrare: una de rușinea de a fi profanat spațiul său casnic, alta de voluptate. Indignat împotriva lui însuși, merse hotărât să caute pe Elvira spre a-i mărturisi leal accidentul, vindecîn-du-i indispoziția morală pe care i-o autoriza. Dar Elvira plecase de acasă și nu știa deci nimic, și singurul martor al întîmplării putea să fie Tudorel. Ioanide își luă pălăria, să iasă în oraș spre a-și risipi ciuda. În poartă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celor care îl însoțise, în frunte cu Gulimănescu. Acesta din urmă îl întovărășise până acasă, și pe drum, din maliție gratuită, asigurase pe Pomponescu că Suflețel e un mare admirator al lui Ioanide. Pomponescu învinse o mică convulsie a feței. Indispoziția, cu totul obscură, ar fi rămas ineficientă dacă Hagienuș, din servilitate, n-ar fi făcut a doua zi o vizită lui Pomponescu, într-un fel de prezentare înainte de evenimentul oficial. În biroul lui Pomponescu, rezemat de un raft de cărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe cine să numească director de pinacotecă, încunoștiințîndu-l că are în vedere pe Panait Suflețel, dar că din păcate ridică pretenții și Aslan. Pomponescu avea totdeauna prezentă în minte soluția cea mai elegantă, și când era invadat de amarele lui indispoziții evita să se pronunțe clar împotriva cuiva, lăsând să opereze sugestia. La auzul numelui lui Suflețel, cu imaginea lui Ioanide înainte, Pomponescu aprobă din cap, ca fiind un candidat din cei mai serioși. - În general însă, adăugă, ca și fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ascendentul asupra lui Pomponescu, slab prin educație. Readucerea în discuție a numelui lui Ioanide afectă în chipul cel mai profund pe Pomponescu și-l dispuse la una din acele antipatii secrete, obstinate, de care era capabil când se simțea umilit. Indispoziția nu venea decât superficial din cauza articolului și reproducerii lui în Universul. Cu o zi înainte, Pomponescu fusese în vizită la madam Valsamaky-Farfara, care avea pretenția de a oferi un ceai, în realitate spre a vedea pe Ioana. Acolo, în salonul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Trecerea în grup intriga lumea, câte unul recunoștea pe ministeriabil și spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează indispoziția sa morală și caută să-l răsplătească printr-o sporită deferență. Mâhnirea lui Pomponescu era în fond foarte adâncă, contribuind la ea elemente multiple. Întâi de toate intra surpriza că o femeie poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clătinături din cap și tăceri suspecte. Madam Ioanide însăși, care avea privirea francă și consolantă în cele mai atroce situații, evita convorbirea, în intenția lăudabilă de a respecta liniștea arhitectului. O altă mizerie se adăugă deodată, pricinuind iui Ioanide o indispoziție mai profundă. Casa în care locuia îi fusese cedată de proprietar pentru câțiva ani, termenul împlinindu-se în primăvară, deși posesorul, având alte imobile, nu se arăta grăbit să intre în casă. Scopul său fusese a-și plasa banii în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot servi? Gaittany nu pomeni decât de posibilitatea din partea părinților de a vizita pe condamnați, mărturisind că voiește această grație și pentru Hangerliu și pentru madam Ioanide (elimină deocamdată pe arhitect). Îndată ce era pus pe terenul umanității, Pomponescu își reprima indispoziția, avea amorul propriu de a fi elegant. Cu toată înverșunarea lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui! - Un nenorocit! Îl trădă Gaittany verbal, ca să cîștigesubstanța. Intercesiunea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea mereu indispus. M-așsimți vinovată. Existența este imposibilă cu un om, oricât de delicat, care nutrește sentimentul că și-a stricat cariera din cauza femeii. Am cunoscut o tânără doamnă care-și iubea foarte mult soțul, însă a divorțat, neputând suporta indispoziția secretă a acestuia din cauza criticilor rudelor, care-i reproșau că a luat o femeie de condiție socială inferioară. . - Păcat! observă Erminia. . G. Călinescu . - Bărbații au multe necazuri pe care noi le ignorăm dincauză că ei sunt tăcuți. La început l-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gonzalv începu așadar să vină cu copiii de mână în casa Conțescu și să aibă întrevederi cu nepoata acestuia. Nepoata nu părea să aibă repulsie pentru copii, dimpotrivă, îi mângâia, era exuberantă cu ei. Totul părea a fi în regulă. Indispoziția mergea în altă parte. Fata nu gusta conversațiile în timp ce Gonzalv era căsătorit. . - Dumneata, zise ea, vrei să te căsătorești. Prea bine! Căai mai fost căsătorit nu prezintă atâta importanță. Sunt cazuri dese de nepotrivire. Însă dumneata n-ai divorțat încă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își continuase opera nestingherit, cu concursul solidului primar. Executarea lui Tudorel atrăsese atenția asupra cazului său de tată nenorocos și făcuse să fie uitat arhitectul. Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui Ioanide într-o împrejurare așa de atroce, cu toate că indispoziția lui nu scăzuse, și astfel, prin efectul labilității părerilor și sentimentelor, chestiunea bisericii fu complet abandonată. Îi fu cu neputință doamnei Pomponescu să stârnească un cât de mic comentar în această direcție, deoarece asistența nu remarca deloc încercarea, nebănuind că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
forță de culise, un soi de comisar al guvernului, sugeră ideea să se glorifice jertfa lui Tudorel dîndu-se așezământului Boldescu-Kapri denumirea Casa de Artă "Tudor Ioanide". Un observator atent ar fi prins sub zâmbetul de capitulare al lui Gaittany o indispoziție secretă, înăbușită cu hohote de râs și o exuberanță suspectă. Găittăneștii aveau, ca și Hangerliii, un egoism familial rezistent, și donația nu fusese propusă decât spre a evita ieșirea imobilului din sfera familiei Boldescu-Kapri, înrudită cu Gaittany. Ioanide prezenta pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
localizat, mai ales datorită tendinței de a iradia în vecinătate. Toate tipurile de durere somatică au o componentă afectivă reactivă și una vegetativă. Durerea superficială tardivă, dar mai ales durerea profundă se însoțesc de alterarea stării afective (de la cenestopatie la indispoziție, agitație) și de reflexele vegetative importante: greață, transpirații profuze, modificări ale TA, ce s-ar datora stimulării unor fibre eferente aparținând SNV. Durerea inițială este însoțită de reflexe de efuziune, de retragere rapidă a segmentului de corp afectat. VII.3
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
acțiunea, inclusiv comunicarea). a. Prima componentă constă în modul în care înțelegem și în care percepem relațiile conflictuale. Într-o măsură sau alta, părțile observă semnele conflictului (ale instalării situației conflictuale): pe de o parte, observă la sine starea de indispoziție, de încordare, pe de altă parte, la celălalt (atunci când ia act de exteriorizarea acestuia), observă starea de nervozitate, de nemulțumire, de dezorientare. În relația interpersonală, individul nu mai răspunde la salut, este pus să critice la orice cuvânt, afișează indiferența
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]