205 matches
-
înseamnă a construi un model de aplicare, a urma o tehnică de ajustare a comportamentului, o tehnică de a acționa. Arta exercitării pragmatice constă tocmai în convertirea individualizantă a acestui precept general, în găsirea unei maniere personale de a practica individuația principiului sau de a aplica prescripția. Hannah Arendt afirma că: "faptul că omul este capabil de acțiune înseamnă că surprinzătorul poate fi așteptat de la el, că el este capabil să îndeplinească ceea ce este infinit improbabil. Și aceasta este, din nou
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o multiplicitate armonică de căi destinale. În timp ce organizarea coerentă a acestei multiplicități este opera conștiinței de sine colective, pe filonul reflexiv individual se fundamentează permanenta regenerare a disponibilității actante care face din personalitatea angajată un izvor nesecat de participație existențială. Individuația unui principiu presupune o "aspirare" integrativă a schemei generale și o replicare fenomenologică a ei în pluralitatea coezivă a elementelor unei activități, adică preluarea sâmburelui de semnificație universală în angrenajul inedit menit să confirme și să dovedească această universalitate. De
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
decurgerii automate și lasă loc raționalității de tip conștient să împânzească registrul explicativ al actului. Clarificările acestui tip de științe pun în evidență care este drumul invers de legare a absolutului de teritoriul ontic, realizat uneori pe calea aspră a individuației, iar alteori, mai direct, pe calea lipsită de metamorfoze interioare a transpunerilor operate de inteligență. Ambele situații deschid posibilitatea intrării în scenă a unui spirit de finețe hermeneutic ale cărui tehnici de abordare a faptului real se delimitează de simbolismul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atinge, în măsura în care se exprimă, o condiție superioară a încarnării principiului normativ și parcurge progresiv distanța care îl desparte de un portret al umanității ce tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
subiecții în cîmpul diversității izvorîte, organizate, insuflate de Unu. îngerii apar ca una dintre variantele cele mai convingătoare ale universalului nu numai datorită calității lor de contemplatori și mesageri ai Unului, ci și pentru că diversitatea lor nu e grevată de individuația separativă al cărei simbol este corpul fizic. Deși le considerăm în mod curent categorii universale, natura, societatea, istoria țin de domeniul individual-generalului și ne mențin în el. Ca ființă naturală și ca ființă socială, omul rămîne individ, om parțial și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vraja estetică și dat fiind acest caracter al sublimului, se înțelege de ce el a chemat atenția cercetătorilor încă din antichitate și de ce ne interesează îndeosebi în raport cu extazul religios. Arthur Schopenhauer, pentru care răul existenței ar sta în voința oarbă a individuației, atribuie artei și în special muzicii puteri care mântuie de această voință. Sublimul, pe care îl deosebește de frumos în felul schițat mai sus, e învestit de el cu forța de a nimici voința individuală și de a ridica subiectul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subiecții în cîmpul diversității izvorîte, organizate, insuflate de Unu. îngerii apar ca una dintre variantele cele mai convingătoare ale universalului nu numai datorită calității lor de contemplatori și mesageri ai Unului, ci și pentru că diversitatea lor nu e grevată de individuația separativă al cărei simbol este corpul fizic. Deși le considerăm în mod curent categorii universale, natura, societatea, istoria țin de domeniul individual-generalului și ne mențin în el. Ca ființă naturală și ca ființă socială, omul rămîne individ, om parțial și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Lucian Vasiliu, Vasile Spiridon, George Vulturescu, Antonio Patras, Dan Coman, Ioan Radu Văcărescu, Angela Baciu, a redactorilor Bucovinei literare, a lui Nicolae Tzone, Claudiu Komartin, Rita Chirian, Radu Andriescu, Ștefan Baghiu, Radu Vancu (i-am citit cu plăcere cartea alertă, "Individuație și poezie"', în trenul de întoarcere) dintre oaspeți, deci nume care vorbesc de la sine despre desfășurarea de forțe literare de la Botoșani, Vorona sau Ipotești. A.B.Vă propun să ne întoarcem puțin în timp, în perioada debutului (1964, Revista "Steaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
persoanei, deasupra banului, sau a necesității artei și literelor împotriva chiar a necesităților pieței și a presiunilor globalizării, primordialitatea persoanei, a individului și a felului tipic, inconfundabil, specific de a gândi al acestuia, a Individului aflat în puternic proces de individuație, deci de „luare în posesie a sinelui”, a diferențierii nete de natură și natural, de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuvinte în care tot ce a fost viu se cuprinde...” Chiar scriitorul are revelația propriei identități prin reflectarea în ceilalți :,, (...) hotărât să știu totul despre el, ajung să aflu o mulțime de lucruri despre mine.” Că arhetip, isi cunoaște nucleul individuației asemeni unei succesiuni de existente: ,, Cum doi sau mai mulți stau în aceeași ființă.” Dualitatea baroca a personajului Antipa -omul domestic și omul infernal corespunzătoare celor două părți ale românului, se manifestă și la nivelul imaginației. Povestea în care intră
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ale imaginarului ne apropie de miturile de origine sau de fondare (în general, a comunităților, a orașelor, a popoarelor sau chiar a națiunilor - precum în cazul Romei și al Constantinopolului). Pe aceeași linie de analiză, problematica puterii întâlnește miturile de individuație identitară, care au ca figură esențială eroul (sau tipuri asemănătoare de actanți); schema narativă, absolut necesară, este cea a unei inițieri încununate de glorie. Procesul de individuație constă în explicarea statutului politic, a legii, a structurii sociale particulare − cazul cetății
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și al Constantinopolului). Pe aceeași linie de analiză, problematica puterii întâlnește miturile de individuație identitară, care au ca figură esențială eroul (sau tipuri asemănătoare de actanți); schema narativă, absolut necesară, este cea a unei inițieri încununate de glorie. Procesul de individuație constă în explicarea statutului politic, a legii, a structurii sociale particulare − cazul cetății eterne a Romei, al fondatorului și al populației sale (vom reveni asupra lui). Alte structuri narative matriciale, care se regăsesc și în miturile identității, sunt cele de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Aristotel, formele și materia intră într-un ansamblu nedivizibil, care se numește substanță, oūsìa) se situează între filosofii materiei și cei ai "esenței", printre care îl regăsim pe Platon. Substanțialiștii nu privesc materia ca fiind primordială, ci doar ca pe individuația concretă a unei forme imanente. Se deschide asupra acestui aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din care voi numi aici doar o componentă care va fi integrată de cercetarea arheologică a imaginarului: memoria. În cazul obiectelor care imitau un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Lalande (1962Ă. Termenul de individ nu are nici o specificitate umană, el fiind utilizat pentru a desemna orice unitate fizică, biologică sau abstractă. În personologie e folosit pentru a indica o unitate umană în cadrul unei experiențe trăite de subiect. Conceptul de individuație care a avut o mare importanță în logica medievală (Toma d’Aquinoă a fost folosit de Jung pentru a desemna adâncirea în specificitate și originalitate a omului adult ce se construiește tot mai mult pe sine ca ființa unică și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihismului individual (secondat de „umbra” orientată spre interioră. El acordă, de asemenea, o mare importanță dezvoltării omului la vârsta adultă, când subiectul se autodetermină tot mai mult în specificitatea sa - dar și în echilibru și armonie -, în mijlocul lumii sale, prin „individuație”, sub cupola integratoare a sinelui ideal. Jung inaugurează astfel tema generică a ciclurilor vieții unei persoane, dezvoltată ulterior de Erikson și Levinson. Adler, celălalt mare opozițional psihanalizei clasice, a pus accentul pe dinamismul condiționat de complexele de inferioritate și pe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trebuie înțeles mai degrabă ca o căutare a obiectului securizant și gratificant. Plăcerea e găsită și anxietatea redusă prin calitatea relațiilor (interne sau externeă ego-obiect mai mult decât prin descărcarea energiei libidinale. Maher propune o teorie a dezvoltării copilului mic, „individuația”, adică separarea psihismului său de o relație duală indistinctă. Sandler (1962Ă dezvoltă teoria unei lumi reprezentaționale în care, în contextul relației duale, apar la copil reprezentări care vizează sinele în relație reciprocă cu obiectul. Reprezentările sinelui și obiectului în relația
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
întregului psihism. În plus, din arhetipuri ar face parte, pe lângă anima, animus, persona și umbra sa, și un concept al „sinelui perfect”. Acesta e simbolizabil prin figura mandalei, ce reunește ordinea, unitatea, totalitatea. Realizarea de sine a persoanei, pe calea individuației, are în vedere acest ideal a unui sine ce tinde spre echilibru și împlinire, dintr-o direcție interioară și valoric spirituală. Sinele este centrul personalității, nucleul ei de identitate și, în același timp, totalitatea personalității ce se metamorfozează în permanență
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ce relevă diverse fațete ale psihismului persoanei, fără o teorie interpretativă dominantă. Această viziune se află în legătură cu doctrina ciclurilor vieții, inițiată de Erikson și continuată, în cazul adulților, de școala lui Levinson, în continuarea ideilor originale ale lui Jung asupra individuației. Ca aspecte caracteristice pentru psihopatologia developmentală pot fi considerate următoarele: perspectiva interdisciplinară; Studierea concomitentă și în paralel a dezvoltării normale și a celei deviant-patologice a psihismului, inclusiv zonele de tranziție dintre acestea; studiile orientate pozitivist, privitoare la aspecte precise ale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate dependente. Aceasta, spre deosebire de tulburarea de personalitate evitantă - care doar le dorește -, inițiază relații interpersonale, dar nu le poate întreține sau continua. Faptul se explică, în sens psihodinamic, prin substimularea în prima copilărie, care întârzie procesul de separare și de individuație. Pacienții descriu faptul că „se simt răsfățați de atitudinea celor din jur, ei suferind, obligați să nu facă nimic pentru ei înșiși”. Faptul poate avantaja sau nu relația terapeutică. Raportarea la tulburarea de personalitate schizoidă confirmă că în cazul acesteia
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt influențate de afilierile sale la diverse microgrupuri. În raport cu diverse situații și persoane subiectul se poate manifesta variat dar se consideră că în mod normal, pe măsura maturizării, crește și consistența sinelui „nuclear”, care integrează multiplicitatea sine-urilor circumstanțiale. Teoria „individuației” a lui JUNG susține că la vârsta adultă persoana poate progresa spre o adâncire a caracteristicilor sale proprii, a unicității sale, spre o crescută cunoaștere și conștiință de sine, spre câștigarea unui crescut echilibru interior. Tradițional se afirmă că la
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
echilibrat. De asemenea nu reușesc să învețe din experiențele de viață proprii datorită unei deficiențe primare de a trăi în profunzime semnificația evenimentelor. Astfel, de-a lungul vieții nu s-ar petrece îmbogățirea în conținut a personalității, metamorfoza sa diferențiatoare „individuația”, „înțelepciunea”. Persistă în manieră rigidă un mod de a fi - de a resimți, acționa și reacționa - mai puțin diferențiat, distorsionat. Din acest punct de vedere rigiditatea tulburărilor de personalitate ar consta în faptul de a nu se schimba suficient de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
curentele sahajya practicate în Bengal (India). Din punct de vedere științific tehnica Sahaja Yoga are cele mai mari afinități cu abordarea psihanalitică a lui Carl Gustav Jung în ceea ce privește procesul de dezvoltare a ființei umane, existînd puternice similitudini teoretice cu metoda individuației dezvoltată de Jung. Metoda mai are conexiuni cu medicina holistică, aplicații practice în psihologie, agricultură etc. dar reușitele trebuie supuse în continuare experimentului științific.
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
să cauzeze fiindul ca mod de a fi comun mai multor indivizi, nu pentru fiecare individ în parte (căci astfel esența ar fi individuală și nu specifică). Sau, invers, avem nevoie să înțelegem materia astfel încât ea să rămână principiu de individuație numai pentru fiind, nu și pentru esența fiindului. Va trebui să asumăm două perspective asupra materiei. În primul rând, materia stă ca principiu de individualizare pentru fiind, iar în acest sens vorbim despre materie ca ceva ce desemnăm prin atribute
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
sensibile actuale. În acest sens, materia individualizează, „maschează” forma (nesensibilă) sub înfățișarea vizibilă a unui individ și o numim, astfel, materie desemnată (lat.: „signata”). Va trebui să știm, avertizează Toma, că „nu materia luată într-un sens comun este principiul individuației, ci numai materia desemnată” . Aceasta nu este materia așa cum fusese definită de Aristotel, ca „potență pură”, ci mai degrabă materia în sensul de material concret, al unei substanțe anumite (să zicem „Socrate”), „luată în considerare sub dimensiuni determinate”. De bună
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
în sensul de material concret, al unei substanțe anumite (să zicem „Socrate”), „luată în considerare sub dimensiuni determinate”. De bună seamă că, înțeleasă astfel, materia nu poate fi cuprinsă în definiție, prin urmare nu poate funcționa nici ca principiu de individuație al esenței. Cel mult, cu ajutorul ei l-am putea „defini” pe „individul cutare” (de pildă pe Socrate), deși este absurd să gândim că individualul ar putea fi definit. Am avea mai degrabă o descriere de genul: „Socrate este acest om
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]