2,126 matches
-
așa-zisei elite. e de părere că principiile revoluției franceze izvorâte din sloganul “libertate, egalitate, fraternitate” nu și-au pierdut din actualitate. nu e incompatibilă cu după cum fraternitatea (ce poartă acum numele de ) este cimentul social al lumii moderne. deoarece individualismul preconizat ca valoare fundamentală a spiritului liberal, trebuie permanent corectat prin Iar apărarea principiului egalității, pe lângă că reprezintă un apanaj esențial al drepturilor omului, neagă ierarhizarea naturală a oamenilor în societate, în care crede cu sfințenie omul de dreapta. Intelectualul
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se lovește continuu cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază și disperare. Individualismul și autonomismul nu fac decât să ne introducă în izolarea tragediei personale. Dar prin Iisus Hristos și de la Iisus Hristos primim și noi puterea și capacitatea de a învinge toate dezamăgirile pe care ni le aduc înainte. El nu a
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
pe linia morfologiei culturii-o consider un sistem de relații între diversele sale caracteristici, a căror ultimă motivare constă într-un nucleu central sau o intuiție radicală, responsabilă de întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernistă se caracterizează de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de acut: subiectivismul, iraționalismul. Altfel spus, poetul postmodernist se dezinteresează de asemănarea fizică imediat recognoscibilă de către rațiune pentru a spori în schimb asemănarea emoțională, care fiind mai îndepărtată nu ajunge să devină conștientă la lectură
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
ori responsabilitate etică față de semeni, față de Dumnezeu. Important este că noi, fiecare în felul său, „să ne simțim bine”, „să ne descurcăm”, „să fim fericiți”, chiar și dacă nu am fi totodată și binecuvântați pentru conduita noastra de pronia divină. Individualismul egoistic post-creștin nu este atât politic cât este ontologic, sincretic, reprezintă în genere redescoperirea „sinelui” ca însăși centrul universului, individul creindu-l pe Dumnezeu și nu Dumnezeu individul. Jertfa de sine, ascetismul moral și spiritual cultivate și propăvăduite de textul sacru
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor mulți, a speciei umane dintotdeauna și pentru totdeauna, iar democrația capitalistă și liberală cu individualismul ei, abaterea circumstanțială și trecătoare de la trend-ul etern? Îți aduc aminte că democrația, În toate formele pe care le-a cunoscut, de la Pericle, revoluția franceză și până la Bush jr, acoperă cam cinci sute de ani din cei două mii cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum trebuie acționat asupra lui. Nu-i un lucru imposibil: Istoria respectă niște legi care, odată cunoscute, ne permit s-o prevedem și s-o orientăm. Situația e limpede: forțele pieței au luat planeta în stăpânire. Ultima expresie a triumfului individualismului, acest marș victorios al banului explică esența celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluție va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Sargon cuceresc Samaria și exilează poporul evreu în Asiria, înainte ca ei înșiși să fie izgoniți, în 630, de pe pământurile lor de către mezi, care îi retrimit pe evrei în țara lor. Următoarele două secole sunt de-a dreptul amețitoare: principiile individualismului se precizează în ritmul unor evenimente cu consecințe pe termen lung. în 594 î.e.n., Solon impune atenienilor prima Constituție democratică din Istorie; în 586 î.e.n., regele babilonian Nabucodonosor distruge Ierusalismul și-i deportează din nou pe evrei, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-și pregătească mântuirea. Creștinismul câștigă în epocă un număr crescând de adepți în Imperiul Roman prin forța unică a filosofiei sale. în acel moment, el ar fi putut provoca un regres al Ordinii economice, al idealului de libertate și al individualismului în profitul fraternității, al egalității, al non-violenței, cumpătării și umilinței; numai că nu se va întâmpla așa ceva. O lecție pentru viitor: o doctrină religioasă, oricât de influentă ar fi, nu reușește să încetinească mersul înainte al ideii de libertate individuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aproape nul. Nu va fi și ultima. Cartea devine primul obiect nomad produs în serie. Nici acesta nu va fi ultimul. Succesul tiparului este fulgerător, într-atât au nevoie noile clase conducătoare de ceea ce el favorizează: libertatea de expresie, progresul individualismului și al rațiunii, difuzarea idealului iudeo-grec. Pe la 1490, la numai patruzeci de ani de la introducerea tiparului în Europa, funcționează prese în 110 orașe de pe continent. Excelează mai întâi Veneția; apoi Anvers joacă și el un rol-cheie, cu atelierele lui Christophe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să evite o reevaluare masivă a monedei sale, să creeze mobilitate în rândurile muncitorilor, să îmbunătățească productivitatea serviciilor și a muncii „gulerelor sale albe”. Și, mai ales, nu a atras pe terenul ei elitele din lumea întreagă, nu a promovat individualismul atât de necesar „inimii” și nici nu a ieșit de pe orbita învingătorului său american. Acesta este momentul în care, în California, apare un nou val tehnologic, ce face posibilă automatizarea masivă a activităților administrative în marile întreprinderi, adică exact ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai înguste, cu parteneri sexuali și afectivi tot mai efemeri. Frica de legături prea durabile, fuga de atașări mai profunde și indiferența aparentă vor deveni își deja au devenit) forme de seducție. Apologia individului, a corpului, a autonomiei și a individualismului vor face din ego, din sine, valori absolute. Erotismul va deveni o știință revendicată în mod deschis. Vor fi tolerate cele mai diverse forme de sexualitate, cu excepția incestului, a pedofiliei și a zoofiliei. Ubicuitatea nomadă și comunitățile virtuale vor crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
eșuat comunismul, nici o utopie nu mai pare disponibilă pentru înlocuirea pieței și a democrației, în afară, poate, de unii care vor propune revenirea la teocrație. Mânia credincioșilor Dacă, în conformitate cu idealul iudeo-grecesc, Ordinea economică reprezintă triumful bine-venit al progresului și al individualismului, pentru alți credincioși ea constituie cel mai mare dușman; și asta pentru că libertatea omului este situată mai presus de cuvântul lui Dumnezeu și, mai ales, pentru că repune în discuție stabilitatea familiei, de care depinde transmiterea credinței de la o generație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dau dreptate, l-a Întrerupt Tom. Oamenii n-au mai fost plasați În poziții atât de egoiste de la... de la Revoluția Franceză. Amory a negat violent. - Greșești considerând vremurile noastre, În care orice zărghit e un individualist, drept o epocă a individualismului. Wilson n-a fost puternic decât atunci când i-a reprezentat pe alții. De atunci a trebuit să facă mereu compromisuri. De cum vor adopta o poziție clară și consecventă, Troțki și Lenin vor deveni figuri cu valabilitate de două minute, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau cum o cheamă pe fetiță. Și nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. -5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ele și, la nevoie, în ciuda lor, demnitatea oamenilor impune o obligație etică radicală: existență mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antice n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
locuințe, a unei persoane protectoare sau chiar a atracției fizice. În felul acesta, problema “spinoasă” a divorțului dispare cu totul. Din cele de mai sus, se observă că locul familiei creștine (tradițională la noi) - comuniune de iubire - este luat de individualismul egocentric. Structura și funcțiile familiei în raport cu importanța sa socială sunt diminuate, total schimbate sau chiar pervertite. Toate aceste modificări s-au produs și se produc cu aportul major a ceea ce numim informație. Pentru că a pierdut exercițiul dialogului, accident care a
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
perspectiva moralei creștine " Noua libertate" - contextul social și moral al ultimelor două decenii Autonomia umanului și relativizarea valorilor De la Fără morală! la morala fără... Morală fără divinitate Morală fără religie Morală fără credință 2. Tendințe postmoderne în morală 2.1. Individualism, independență ambiguitate Morală autopermisivă Individualizarea comportamentului moral Libertinajul moral Permisivitatea acțiunii morale Comoditatea comportamentului moral Relativizarea datoriei morale Ambiguitatea morală 2.2. Tendințe de relativizare a valorilor religios-morale Relativizarea trăirii în Dumnezeu Relativizarea relației cu aproapele Relativizarea raporturilor cu creația
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
al instituirii unei societăți juste și cauzatoare de fericire (p. 40). Riscul este cu atât mai mare cu cât individul getoizat va începe să-și trăiască propria-i dramă. O dramă a însingurării. Astăzi suntem puși în fața unor realități ca individualismul și autonomia prin care divinitatea este împinsă în sferele cerești îndepărtate sau este chiar uitată (p. 65), un soi de neo-deism. Forurile sociale, paralele Bisericii (chiar dacă nu o spun direct), încearcă să impună o morală lipsită de norme. Acest tip
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
morală lipsită de norme. Acest tip de abordare este numită de autor morala independentă (p. 69). Omul trebuie să-și determine faptele și doar el, iar scopul vieții rămâne tot omul. Or, în aceste condiții omul este izolat într-un individualism camuflat de moralitate. Individul face casă bună cu libertinajul, care reprezintă efectul negativist al supremației voinței subiective (p. 73). Odată consumate acestea - să le spunem etape (individualizare și libertinaj) - omul accede spre permisivitatea acțiunii morale (p. 75), care este în
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
de a fi spațiu de recapitulare și îndumnezeire a Cosmosului, în sensul de a fi spațiul de comuniune al persoanei. De pe aceste poziții trebuie înțeleasă încercarea Bisericii - evident prin metodele ei specifice - de a limita atomizarea societății umane prin promovarea individualismului absolut, căci ideologizarea drepturilor omului atrage după sine această atomizare în sensul că nu se mai urmărește sănătatea întregului, nu se mai vede pădurea din cauza copacilor, ci se promovează autodeterminarea individului, autonomia lui în raport cu orice realitate exterioară. În consecință, responsabilizarea
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
rugăciunile sunt rostite numai de către preot, întrucât acestea sunt ale întregii comunități, sau pentru întreaga comunitate. Forma, felul dialogic între una și mai multe voci exprimă integralitata și inclusivitatea unității Bisericii, diversitatea adunată în comuniune, evitând atât uniformitatea, cât și individualismul, această comuniune fiind caracterizată prin dialog, dăruire reciprocă și fraternitate armonioasă. Ortodoxia, ca fiind moșteniotoarea tradiției patristice ce este pătrunsă de marile taine ale dogmelor trinitare și hristologice, are o structură spirituală proprie, preocupată fiind indeosebi, de realitățile vieții duhovnicești
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
perioada examinată. A doua schemă este cea influențată de școala lui Harnack, care susținea antiteza dintre idealism și universalism care reprezenta o altă formă între individualitate și totalitate, spunând că întreaga evoluție a unității Bisericii a trecut mai întâi prin individualism și apoi localism pentru a putea ajunge la organizare mondială, având Roma drept centru. Teologul și Mitropolitul Ioannis Zizioulas vede o eclesiologie hristologică având în centru Euharistia, care formează centrul întregii vieți în Biserică. Primul capitol al lucrării teologului grec
IOANNIS ZIZIOULAS, MITROPOLIT AL PERGAMULUI, EUHARISTIE, EPISCOP, BISERICĂ: UNITATEA BISERICII ÎN DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ŞI EPISCOP, ÎN PRIMELE TREI SECOLE CREŞTINE, EDITURA BASILICA, de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/364246_a_365575]