195 matches
-
viața Înconjurătoare.” (Lucian Blaga) Psihopatul este, de fapt, un „caracteropat”, deoarece lumea valorilor lui este cu totul alta, decît cea a comunității În care trăiește, de unde și structurarea atitudinilor sale față de semeni și față de existență Într-un sens strict egoist/individualist. Dacă astăzi conduita psihopatică este atît de răspîndită În lumea umană, această situație se datorează faptului că acum concurența acerbă suprasolicită tendințele egoiste din om. * „O celulă autonomă Într-un organism este un Început de cancer.” (Lucian Blaga) La fel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aflați în fața aceleași fundamentale dileme și cruciale opțiuni, consideră că între elementele esențiale ale vieții noastre sunt relațiile umane, comunitatea cu cei asemeni nouă. Ele ne dau consistență, noblețe și forță de a trăi. Privit din punctul acestora de vedere, individualistul luminat "trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria sa gândire l-a distrus" (Scruton, 2011, p. 44). Totodată, o comunitate se poate prăbuși în "praful și pulberea individualității
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceilalți nu sunt decât niște pioni care îi ajută sau le fac rău. Sunt foarte dificili. Egoiștii sunt ușor de recunoscut datorită lipsei lor crase de generozitate. Adună totul numai pentru ei, nu se gândesc decât la propriul interes, sunt individualiști, creându-și convingerea că în viață nu putem trăi altfel decât în acest fel. Fiecare trage pentru sine, iar cel care face altfel, ori este naiv, ori este neputincios. k. "Avocații diavolului"(sau cei care pun totul la îndoială). Aceștia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competitorii: orientați înspre maximizarea beneficiului propriu în raport cu acela al partenerului, urmărind să fie mai bun cu orice preț. Mai departe, aprofundând analiza relației dintre cele trei tipuri de personalitate, W. B. G. Liebrand (1986, apud idem) a descoperit faptul că individualiștii îi interpretează pe ceilalți în termeni de putere, în vreme ce cooperanții îi interpretează în termeni morali. Desigur că o anumită strategie dintre cele invocate anterior se practică și în funcție de natura activității, de gradul de responsabilitate, dar și de orientarea axiologică individuală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fără conștiință politică. Fenomen evident de subdezvoltare, mult mai răspândit decât s-ar crede. Există, pe de altă parte, și destui indiferenți. Unii sunt sinceri prin temperament sau din dezinteres organic față de treburile publice, alții doar calculați din prudență, timorare, individualiști ireductibili. Sunt în special cei reduși la tăcere de dictatură, teroare, ceaușism și care și-au făcut din conformism un stil de viață și de gândire. Un mod de apărare și de supraviețuire. Când îi strângi cu ușa să și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Crick sau cea a lui Damasio, L'erreur de Descartes (Greșeala lui Descartes), sau cea a lui Edelman despre la Biologie de la conscience (Biologia conștiinței) m-au interesat profund, iar ăsta e efectul Grupului celor Zece. Totuși, fiind anarho-liberali și individualiști, Jack și cu mine eram mai mult sau mai puțin percepuți ca dizidenți ai Grupului celor Zece. Trebuie amintit faptul că am avut un mare proiect comun cu Jack Baillet, "vînătoarea de alibi". Jack Baillet avusese ideea de a publica
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mai inteligibilă și că oamenii învățau să vorbească în public. Un francmason îmi spunea acum cîtva timp: "Acum nu ne mai aflăm aici pentru a vinde știință. Vindem psihoterapie de grup", în vreme ce în Grupul celor Zece, membrii erau suficient de individualiști pentru a nu funcționa după un model grupal. A.L. În Grupul celor Zece, tendința generală era anti-individualistă pe plan ideologic, însă, în atitudine, fiecare era individualist. E un alt paradox al grupului. J.B. Jacques Robin credea că puteam face
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! Nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și retractez cu toată inima
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să facă plinul furnizorilor care se retrag întotdeauna satisfăcuți. Nu se zice oare că dacă aurul este rotund, este pentru a rula!. Ariste a adoptat un plan de viață diferit. Dacă nu este un egoist, el este cel puțin un individualist, căci își drămuiește cheltuielile, nu caută decât bucurii moderate și rezonabile, se gândește la viitorul copiilor săi și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mingea sau să o conducă conform cerințelor. Din punct de vedere tactic, jocul individual, stă la baza acțiunilor colective, aceasta nu înseamnă că jucătorii trebuie să-l privească ca un scop în sine, concepție ce ar duce la un joc „individualist" defavorabil echipei și contrar spiritului colectiv. Diversitatea și corectitudinea însușirii deprinderilor tehnice ale jucătorilor favorizează varietatea formelor de tactică individuală. Nu este suficient ca sportivul să știe să conducă corect mingea, să o paseze, să o prindă, ci din punct
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
istoric al antichității și arheolog, emulând cu Renan, e mai substanțial. Concepția lui istorică, spiritualistă, e justă, în ciuda unui bombasticism stilistic care l-a făcut pe P. Zarifopol să-l deteste ca pe o fantomă supărătoare. Propriu-zis Pîrvan era un individualist, cultivator al Eroilor, un nietzschean, un carlylian, tinerii au văzut în el dimpotrivă un mistic, un preot al iraționalului și deci al colectivului, cu toate că istoricul disprețuia amar spiritul "de duzină", "de sută" și "de turmă". Definiția a fost sugerată de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acolo și trecute în revistă de K. MARÓT (L'esilio di Ovidio, în "Acta Antiqua Acad. Scient. Hungariae", 3, 1955, p. 233 și urm.; cf. S. D'ELIA, op. cit., p. 148), Ovidiu apare ca un reprezentant incorigibil a acelui "tip individualist" care "era însăși întruchiparea opoziției împotriva oricărei idei statale sau a oricărui realism politic". 51 Partea care tratează despre carmen a fost publicată (cu unele modificări) și în volumul comemorativ cu ocazia a două mii de ani de la nașterea lui Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
considerat un reprezentant tipic al literaturii "bolnave", decadente 129. Într-un spirit similar judecând lucrurile, Gherea vedea în Eminescu un poet mai "subiectiv", adică mai puțin reprezentativ decât Vlahuță, de pildă, pe motiv că autorul Luceafărului ar fi fost un "individualist" care "a exprimat aproape numai iubirea sa proprie"130. Drept urmare, erotismul eminescian va fi perceput ca o trăire subiectivă, plenitudinar estetică, deși "fondul prim și intim" al poeziei lui Eminescu se vădește a fi unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
erau rela? iile lui Iorga cu el �n timpul r? zboiului ? i c? , la cererea Reginei Maria, Iorga chiar a scris o carte că s?? l disculpe pe Carol de nelegiuirile sale. Dar mai important (pentru o fiin?? uman? at�ț de individualist? că Iorga) era faptul c? Iorga �l �ndr? gea pe Carol. A fost �ntotdeauna �mpotriva exil? rîi acestuia ? i �n egal? m?sur? �mpotriva regen? ei. Iorga a men? inut leg? turi mult mai str�nse cu Prin? ul Carol �n timpul exilului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rom�n? , consider�nd? o drept un exemplu, care �i primea cu bra? ele deschise. A condamnat �ntotdeauna violen? a �mpotriva evreilor, ca ? i orice alt? form? de manifestare a violen? ei. Putea oare cineva care avea o pozi? ie at�ț de individualist? s? aib? c�? tig de cauz? �n asemenea vremuri? Spunem adesea �da, dar... �, �ns? acesta este ? ablonul la care recurg civiliza? iile occidentale. Pentru Iorga nu există �ns? nici un �dar� �n atitudinea adoptat? de el �mpotriva lui Hitler sau a lui Stalin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sau satisfacerea dorințelor), ci unei bun]st]ri materiale, obiective. Perspectiva lui Mo Tzi în materie de etic] este mai puțin individualist] decât abord]rile tipic occidentale sub multe aspecte. Viziunea să asupra percepției socratice este mai degrab] social] decât individualist]. În timp ce Socrate se întreab] dac] ar trebui sau nu s] se supun] codurilor recunoscute la nivelul întregii societ]ți, Mo Tzi pune problema în sens invers, întrebându-se dac] societatea ar trebui s] accepte său s] modifice propriile sale coduri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respinge individualismul atomizat. El recunoaște locul oamenilor în organizație ca fiind structura fundamental] a lumii afacerilor. Modelul îmbr]țișeaz] ideea de etic] în mod deschis și recunoaște c] valorile comune mențin o anumit] cultur]. Exist], inc], loc și pentru „antreprenorul” individualist, dar el este important numai în m]sura în care joac] un rol semnificativ pentru excentricitate și inovație. Dar problema cu aceast] metafor] a „culturii” este c] și ea tinde s]-si formeze un circuit închis. O corporație nu seam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elevilor participanți la "experiment", care și-a exprimat dorința de a completa chestionarul. Exemplele aparțin nivelului standard (par câteodată pretențioase) și conțin uneori aluzii culturale: o cadră de fată, o zgâtie de fată, o Iudă de băiat ("lingușitor"), un submediocru/individualist/nepriceput de băiat, un model/nimic de profesor, un deliciu de înghețată, o zoaie de ciorbă, o minunăție/un dezastru de spectacol. 3.2.5. Sensuri dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
mai modern gust, unde decadenții formează o majoritate zdrobitoare (Solohub, Remisov, Blok) rămâne un mister impenetrabil. Niciun decadent, cred, n-a trecut pe lângă ușa camerei lui Berdiaev, și chiar mai mult, prin fața sălii "sociocraților". Decadentul ignoră în mod nediferențiat pe individualiști și "sociocrați" și chiar pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie verde cu chiparoși în gustul lui Böcklin, cu nimfe și centauri și în loc de asta se trezește într-o cameră mobilată! În concluzie, îi e indiferent!"482
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În clasamente.” În acord cu cele expuse mai sus, Gilles Lipovetsky susține ideea apariției „copilului hiperconsumator” (2007, p. 101-102): „Societatea de hiperconsum nu e doar martora dezintegrării culturilor de clasă, ci e contemporană și cu promovarea aceluiași model consumerist emoțional individualist În toate tranșele de vârstă. Pe de o parte, modurile de consum sunt tot mai marcate de diferențele de vârstă; pe de alta, nu există nicio categorie de vârstă fie chiar și prima copilărie care să nu participe integral la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]