229 matches
-
Îl onorează, tradiția zoroastriană Îi atribuie deschis un sentiment ostil față de religia profetului, exprimat, desigur, În termeni anacronici (cf. Nyberg, 1993). Au avut contribuții importante la studierea motivelor mitologice și epico-legendare ale Iranului antic și la relativa aprofundare a comparației indo-iraniene, pe baza puținelor date din Avesta, precum și a literaturii zoroastriene În general, și, de asemenea, a tradiției epice a Evului Mediu persan: E. Benveniste și L. Renou În lucrarea comună despre V•tra și Verethraghnaxe "Verethraghna" (cf. mai sus), F.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cenzurându-i și adaptându-i motivele și figurile importante. Informația lui Herodot despre religia persanilor furnizează un detaliu prețios, care leagă ceea ce s-a spus despre cult de tema concepțiilor cosmologice iraniene, care țin, la rândul lor, de fondul comun indo-iranian al ideilor și credințelor religioase din aria cosmografiei. De fapt, conform lui Herodot (I, 131), persanii din vremea sa nu obișnuiau să ridice statui sau să construiască temple și altare, considerându-i nebuni pe cei care, precum grecii, credeau că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gnoli, 1982b). Nu este fără importanță faptul că În calendarul zoroastrian cea de-a douăzecea zi a lunii este dedicată Pământului, munților și lui Khavarenah (Sșh-roz³g, II, 28). De altfel, ideea unui munte cosmic, ca Axis Mundi, este o moștenire indo-iraniană comună (Boyce, 1975a, p. 134; Scwartz, 1985b, p. 644). Iranienii legau de centrul lumii vârful marelui lanț muntos Har³ (Har³ Berezaitș, de unde oronimul modern Alborz); iar indienii vedeau centrul lumii pe muntele Meru (Sumeru din cosmografia budistă: Kirfel, 1920), vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
circulare (karșvar, În Iran, și dvșpa, În India) În care este Împărțit pământul (cf. Yașt 10, 15). Chiar și numai aceste date (deși mai pot fi adăugate multe altele, printre care povestea unui arbore miraculos la sud de muntele cosmic indo-iranian) demonstrează destul de clar existența unei moșteniri ariene comune În concepțiile cosmologice și cosmografice. Faptul că acestea au existat În Iran Înaintea lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu se deduce doar dintr-un studiu comparativ cu concepțiile indiene, ci și din aluzia la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pământului Împărțit În șapte, idee conținută Într-un fragment din G³th³ (Yasna 32, 3). De asemenea, credințele legate de ceea ce se Întâmplă după moarte și practicile funerare prezintă unele asemănări certe (dar și caracteristici specifice evidente), pe care comparația indo-iraniană nu face decât să le pună În lumină. La un moment dat, obiceiurile funerare au Început să se diferențieze, astfel Încât În India cadavrele sunt incinerate, În timp ce În Iran acestea sunt expuse (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.5), Îngropându
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
probabil, scopul de facilita o desprindere rapidă a spiritului defunctului de trup, dându-i posibilitatea de a se ridica la cer (Boyce, 1975a, p. 113). Ideea, cel puțin Într-un stadiu inițial, a unei existențe paradisiace nu era străină mentalității indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori propriu-zis morale. O existență fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dețin Adevărul și care sunt, din acest motiv, așavan sau •t³van, le este garantată beatitudinea În lumea de dincolo. Tocmai concepția despre Adevărxe "Adevăr" (așa, În avestică, arta, În persana străveche, și •ta În vedică) dă o valoare aparte comparației indo-iraniene. Așavan și art³van, În Iran, la fel ca •t³van, În India, erau cei care intrau În posesia Adevărului, conformându-se cerințelor ritualurilor și comportându-se după regulile care Îi dădeau substanță (despre Așaxe "Așa" cf. mai jos, subcapitolul 2.4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și va folosi limbajul tipic tradiției religioase În care fusese format ca expert În arta sacerdotală (cf. mai jos, subcapitolul 2.3). Ideea unui gen de inițiere Împlinită În urma dobândirii supremului bine al așa sau •ta este deci de origine indo-iraniană. Aceasta se găsește la baza unui „misticism arian” (Kuiper, 1964), marcat de experiența luminii interioare și a veghii Împlinite de „ochiul sufletului” sau de o iluminare care consta În pătrunderea celor mai ascunse mistere ale existenței (Gnoli, 1979b, 1987a). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altă parte, a unor structuri gramaticale și sintactice care pot fi interpretate În diferite feluri, a unor expresii tehnice care nu sunt clarificate de traducerile ulterioare În versiunile și comentariile din persana medie - limba pahlavi a cărților zoroastriene. Comparația lingvistică indo-iraniană, În special cea gathico-vedică, a permis progrese importante, mai ales În ultimele decenii (K. Hoffmann, H. Humbach, S. Insler, J. Kellens), deși, În unele cazuri destul de importante, au ajuns să obscureze semnificația specifică și inovatoare a gândirii și experienței spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bactriana, Khorasan, Margiana, Sistan. O teză formulată recent (M. Boyce) se diferențiază de celelalte și propune, cu argumente slabe și nu foarte verosimile, un Zoroastru care ar fi trăit pe un teritoriu central-asiatic, Într-o antichitate relativ Îndepărtată, pe când popoarele indo-iraniene nu se Îndreptaseră Încă spre platou. Cât despre epocă, cele mai acceptabile teorii sunt cele care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În prima jumătate a mileniului I Î. Hr: În secolele VII-VI Î.Hr. sau În secolele X-IX Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la o moarte violentă, pe care unii cercetători o consideră atestată doar Într-o tradiție, fără fundament istoric (Boyce, 1992, pp. 14-16). Fiind format la o școala ritualistă, În tradiția poeziei sacre, care Își avea rădăcinile În Îndepărtata moștenire culturală indo-iraniană, Zoroastruxe "Zoroastru" este autorul uneia dintre cele mai mari revoluții religioase din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei răului. Învățătura sa, transmisă esențialmente În G³th³, este un monument al demnității umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viziunea gathică dualistă. În același timp, aceste versuri - precum și multe altele - demonstrează destul de clar că dezacordul cu clerul tradițional era puternic Înrădăcinat În refuzul practicii sacrificiale, care Îmbina uciderea animalelor cu folosirea băuturilor Îmbătătoare și halucinogene, cum ar fi *sauma indo-iraniană (haoma, În Iran; soma, În India), condamnată de Zoroastru care o considera „urina” unui drog toxic (Yasna 48, 10). 4. Inovațiatc "4. Inovația" Trăsătura caracteristică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este constituită deci dintr-un accentuat antiritualism. Se poate crede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
liturgic. Această inserare, desigur relativ târzie, și faptul că ele au fost scrise Într-o limbă ale cărei legături cu Vedele au fost adesea subliniate, a dus, În repetate rânduri la supraevaluarea elementelor de contiguitate și continuitate ale unui ritualism indo-iranian comun și, În același timp, la subevaluarea elementelor cu o tentă inovatoare puternică și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția indo-iraniană, dându-le noi semnificații vădit abstracte. De altfel, multe dintre elementele de bază ale limbajului gathic au, În mod firesc, o preistorie indo-iraniană, atestată cel mai bine În Vede. Este grăitor cazul termenului Adevărxe "Adevăr", așa, În Avesta, arta, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția indo-iraniană, dându-le noi semnificații vădit abstracte. De altfel, multe dintre elementele de bază ale limbajului gathic au, În mod firesc, o preistorie indo-iraniană, atestată cel mai bine În Vede. Este grăitor cazul termenului Adevărxe "Adevăr", așa, În Avesta, arta, În inscripțiile ahemenide, și •ta, În Vede (cf. mai sus, subcapitolul 1.2): deși o comparație atentă gathico-vedică pune În lumină diferite relații, sintagme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea indo-iraniană, o evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput ca actualizare a escatologiei individuale și colective (cf., mai jos, subcapitolul 2.8). Apariția inovației reprezentate de G³th³ nu numai că nu poate fi obscurată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput ca actualizare a escatologiei individuale și colective (cf., mai jos, subcapitolul 2.8). Apariția inovației reprezentate de G³th³ nu numai că nu poate fi obscurată de comparația indo-iraniană, ci, din contră, este pusă de această Într-o lumină nouă, cu condiția să nu se ia În considerație doar analogiile gathico-vedice (poate Într-o perspectivă care să nu fie exclusiv lingvistică), ci și evoluția gândirii religioase și filozofice În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății care marchează existența pământeană, analoagă În privința premiselor, deși diferită În privința rezultatelor doctrinare și a perspectivelor, cu ceea ce l-a propulsat pe Buddhaxe "Buddha" spre iluminarea eliberatoare. În realitate, ceea ce face dificilă comparația indo-iraniană, pe acest teren, este natura aparte a documentației disponibile: pentru Iran, nu deținem aproape nici un element care să provină direct din faza prezoroastriană, fără să fie nevoie ca o analiză critică și istorică să Îndepărteze de pe puținele noastre texte patina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și eronată, rămâne valabilă, de fapt, ideea valorii inovatoare a Învățăturii lui Zoroastru. 5. Cele două existențetc "5. Cele două existențe" Una dintre doctrinele fundamentale ale zoroastrismului este cea care postulează două feluri diferite de a fi (ahu; cf. termenului indo-iranian asu) care pot fi traduse aproximativ cu „spiritual” și „material”. În Yasna Haptanh³iti se vorbește despre „cele două existențe”, uba ahu (Narten, 1986, pp. 290 sqq.), dar ideea se găsește deja În G³th³. Implicațiile sale sunt multiple și esențiale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a pricepe atât concepția particulară despre Beneficiile Nemuritoare, cât și natura specifică a dualismului iranian (cf. mai jos). Această idee este o constantă fundamentală a zoroastrismului de-a lungul Întregii sale istorii și Își are rădăcinile Într-o concepție comună indo-iraniană. Ahu, În G³th³, poate fi legat fie de manah („gând, minte”) sau mainyu („spirit”), fie de ceea ce este prevăzut cu oase (astvant) și care, prin urmare, are un trup (tanu). Într-o manieră analoagă, gândirea vedică a văzut În manas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe care concepția dualistă iraniană caracteristică le-a elaborat de-a lungul dezvoltării sale istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au, după cum am arătat, un fond indo-iranian dar reflectă, În același timp, o dezvoltare tipic iraniană, care i se datorează lui Zoroastruxe "Zoroastru" Însuși și care a fost determinată de concepția dualistă marcată de ideea răspândită peste tot a conflictului dintre Bine și Rău. Opoziția iraniană așa-druj
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bun i se va opune Spiritul Rău, care se va opune direct chiar Domnului Înțelept, În urma unei dezvoltări aparte a concepției dualiste iraniene (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.2). Unele personaje demoniace nu sunt altceva decât divinități antice indo-iraniene, cum ar fi: Indra, Saurva (În India: Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq.) 8. De la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de clară fondul etico-social al unui mesaj religios. Meillet a observat, pe bună dreptate, că, dacă se confruntă G³th³ cu Vedele, se obține o răsturnare clară a perspectivei: În timp ce Vedele sunt un monument al religiei ritualiste a marii aristocrații indo-iraniene, G³th³ sunt mărturia explicită a unei revoluții religioase și etice care s-a ridicat din altă pătură socială, cea a „agricultorilor și, mai ales, a păstorilor” (ibidem, p. 66), care trăiește din pământ și din roadele acestuia. Diferențele modului de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru cei dintâi, le va conduce sufletele În paradis; Îngust pentru cei din a doua categorie, va deveni asemenea unei lame, făcând așa Încât sufletele acestora să se prăbușească În abisul infernal. Motivul da¶n³xe "dae>na>", legat inițial de concepțiile indo-iraniene despre viziunea mentală (Gonda, 1963, pp. 259 sqq.), despre vederea prin ceea ce s-ar putea defini ca ochi al sufletului, prezent pe larg În G³th³, pare să exprime conceptul de „eu interior”, de care sufletul devine conștient. Da¶n³ este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Method and Theory, Leiden, pp. 15-31. Boyce, M. (1992), Zoroastrianism: Its Antiquity and Constant Vigour, Costa Mesa, California, New York. Burrow, Th. (1973), „The Proto-Indoaryans”, În Journal of the Royal Asiatic Society, pp. 123-140. Cameron, G.G. (1968), „Zoroaster the Herdsman”, În Indo-Iranian Journal, nr. 10, pp. 264-281. Christensen, A. (1928), Etudes sur le zoroastrisme de la Perse antique, Copenhaga. Christensen, A. (1932), Les Kayanides, Copenhagen. Christensen, A. (1917; 1934), Les types du premier homme et du premier roi dans l’histoire légendaire des
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]