212 matches
-
flexionar - văzute de tradiție ca apariții zonale spontane și înlocuirea acestei viziuni cu evoluția, oriunde posibilă, de la un sistem la altul în urma comunicării între grupări etnolingvistice diferite. Se știe, în această privință, că latina s a dezvoltat ca limb ă indoeuropeană în urma suprapunerii civilizației grecești pe cultura gentilică prin care spațiul italic se integra în contin uita tea traco-celtică a Europei și în vechiul peisaj uman preindoeuropean al vastei zone euro-afro-asiatice. Consolidată militar, administrativ și cultural într-o formulă lingvistică elevată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rupe de existența sa reală în procesul de comunicare unde limba evoluează de la o generație la alta, ajungând peste o perioadă de timp să nu mai semene cu cea care a fost; 2. Conferirea substratului tracic a statutului de limbă indoeuropeană, ceea ce reduce până la anulare valoarea și conținutul contactului cu latina; 3. Cufundarea lingvistică a albanezilor de du pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
indoeuropeană, ceea ce reduce până la anulare valoarea și conținutul contactului cu latina; 3. Cufundarea lingvistică a albanezilor de du pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană, atestată în secolul al V-lea î.Hr. și pentru aprecierea ei drept singură continuato are a substratului tracic la care ne mai putem raporta în cercetarea etimologică românească: 4. Lichidarea substratului tracic din afara zonei iliro albaneze și umplerea golului în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la insularizarea romanității orientale, mai cu seamă în zonele periferice ale fostului imperiu tracic. Pe spațiul acestuia au rezultat, la ieșirea din evul mediu, pe lângă limba română, albaneza, limbă puternic romanizată, dar rămasă limbă aparte, slava, ca grupare de limbi indoeuropene, și maghiara care, puternic europenizată, păstrează unele trăsături aglutinante, întreținute de valurile de imigrări ale unor pop ulații de factură etnolingvistică apropiată. În acest complex d e li mbi, româna se distinge ca limbă tributară doar bazei sale t raco
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
singur plan narativ, cu o acțiune convențională. În studiul Estetica basmului, G. Călinescu definește această creație - populară sau cultă - ca un „gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, obser vare morală etc.“. Basmului i se atribuie origine indoeuropeană și surse mitice, legen dare. Tema generală a basmului - biruința binelui asupra forțelor malefice - determină natura conflictului (conflict moral exterior). Lumea basmului ființează întrun spațiu și o durată indeterminate. Cele două categorii ale existenței sunt modelate în matricea fabulosului, exprimând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
următorul: "Papalugă, suie-te în cer / Și-ți deschide porțile, / Și trimite ploile, / Ca să crească grânele, / Grânele, / Secările, / Și meiul / Și mălaiul!""384 "Masca verde", ca "spirit antropomorf al vegetației", amintește de "Regele ploii" (prezent și în India), de origine indoeuropeană, având denumiri asemănătoare: Pirpiruna, la greci și la aromâni; Peperuda și Peperuga, la bulgari; Peperona, la albanezi, iar în mitologia slavă exista un cult al zeului vegetației și al ploilor, Perun. Rituri de ploaie asemănătoare au fost răspândite și la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se rostogoleau roți de car în flăcări, înfășurate în paie. La terminarea scenariului ritualic, se luau tăciuni aprinși și se aruncau pe pășuni, în grădini și livezi, pentru a avea rod bogat în noul an.102 La daci, ritul incinerării (indoeuropean, de fapt) simboliza "ritul Marii Treceri în Lumea cealaltă prin purificare cu focul sacru asemenea focului solar."103 La români, cel mai complex și mai semnificativ rit care ține de cultul solar este hora, omniprezentă în filosofia populară. Originea horei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este Traian Diaconescu Demetrio Marin este un filolog clasic de origine română cu renume european, fost profesor universitar, timp de peste trei decenii, la Universitatea din Bari - Italia, laureat cu numeroase premii și distincții internaționale. Are o formație științifică interdisciplinară filologie indoeuropeană, filologie romanică, filologie sanscrită, greacă și latină, română și a scris o operă impresionantă care a intrat în circuit european. Publicarea cărților sale în limba română, inițiată de editura Institutul European (Eminescu și cultura indiană, 2004 și India și Occidentul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
172. 201 Tac., Ann., II, 66; Vell., II, 129. 202 Ex Ponto, IV, IX, 81 și urm. 203 Ibid., v. 85. 204 Ibid., 89. 205 Ibid., 101-104. 206 Ibid., 98. 207 Ex Ponto, IV, XIII, 19. 208 Și alte popoare indoeuropene aveau obiceiuri asemănătoare, cfr. S. LAMBRINO, Tomis, cité gréco-gète, chez Ovide, în Ovidiana, Recherches sur Ovide, publicate cu ocazia bimilenarului de la nașterea poetului de către N.I. HERESCU, Paris, "Les Belles Lettres", 1958, p. 386 și urm. Poate întrunirile întregului popor roman
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Transilvania la rezistența împotriva atacurilor armatei ungare (1918). După încetarea conflagrației și-a continuat studiile, absolvind în 1919 secția clasică și modernă. Ajutat de fratele său, Ion Nandriș, urmează, la Universitatea din Viena, cursuri de specializare în filologie slavă și indoeuropeană (cu profesorii V. Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St. We˛dkiewicz. Își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
prin legitimitate dinastică și nu pe baza suveranității populare. Însă, în ciuda specializării sale profesionale, Renan se lasă cucerit de teoriile antisemite și de prejudecata superiorității ariene. În Histoire générale des langues sémitiques, apărută în 1855, el susține că "în comparație cu rasa indoeuropeană, rasa semitică reprezintă într-adevăr o combinație inferioară a rasei umane"231, iar în 1862, în discursul de deschidere de la catedra Colegiului francez forțează nota deplîngînd "în-spăimîntătoarea simplitate a spiritului semitic care îngustează creierul uman refuzîndu-l oricărei idei mai subtile
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe cercetările unor specialiști în materie 23. Putem porni de la constatarea lui Ariton Vraciu, după care, de obicei, în denumirea râurilor se ascunde un apelativ cu sensul de "apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în denumirea râurilor se ascunde un apelativ cu sensul de "apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom vedea mai departe. Este de observat că unii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
întocmit de Marin Popescu-Spineni24. Iar lingviștii, începînd cu Hașdeu și continuând cu I. I. Russu, C. Poghirc, A. Vraciu, Lucia Wald și Dan Slușanschi au căutat în hidronimele consemnate de aceste vechi scrieri, ca și în limba vorbită astăzi, rădăcinile indoeuropene și sensurile lor primare. Pornind în ordinea numerotării bazinelor hidrografice din cadastrul apelor României (vezi cap. II), vom reține pentru fiecare din importantele cursuri de apă, unele dintre acestea afluenți direcți ai Dunării, mențiunile antice și medievale semnificative și apoi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apare și el la Herodot ca Tibisis, la Ptolemeu ca Tibiscos, la Priscus Panites, în secolul V e.n., ca Tipnisas, în Tabula Peutingeriană (sec. II sau III e.n.) Tibiscus, iar la Constantin Porfirogenetul, secolul X, Timeses, aproape de numele actual. Rădăcina indoeuropeană este, după I. I. Russu, tibh, înseamnă mlaștină, preluat mult mai târziu de limba română din slavă sub forma "tină". Este cunoscut faptul că în câmpia comună a Begăi, Timișului și Bîrzavei au existat până în secolul XVIII imensele mlaștini ale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este snap, după I. I. Russu. Referințele vechi, antice sau medievale, cu privire la acest râu sunt extrem de sărace, probabil și pentru faptul că străbătea în marea parte a cursului său o regiune nepopulată, fără așezări stabile din cauza aridității sale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
De Ptolemeu este numit Hierasus (Îndreptar Geografic, III.10.8), iar la istoricul Ammianus Marcellinus, Gerasus, pentru ca în Evul mediu, în secolul IX, să-l regăsim la istoricul Constantin Porfirogenetul, într-o formă foarte apropiată de cea actuală, Seretos. Rădăcina indoeuropeană pare a fi și în acest caz ser sau sru = a curge. Este interesant de notat o vale cu pârâu ce coboară din Podișul Covurluiului paralel cu Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă de astăzi). În secolul IV e.n., Ammianus Marcellinus îl numește Danastium, pentru ca în Evul mediu, Antonio Bonfini (sec. XV) să-i reia numirea antică. I. I. Russu face legătura între numele său și indoeuropeanul teu = a se umfla, rădăcină ce ar descrie caracterul apelor mari, adică viiturile periodice de pe acest important curs de apă. Și, în fine, între corpurile mari de apă să menționăm, în sudul Deltei, marele lac Razelm, cunoscut sub numele de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și apoi la Polybiu (IV.41), care explică și mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
era încă suficient de puternic pentru a oferi o apărare naturală unor fortificații de pe înălțimile malului drept. În același timp, în acest punct de trecere de la cursul inferior cu pantă mică, adâncimi și lățimi mai mari și luncă mlăștinoasă (rădăcina indoeuropeană peled = umed, după I. I. Russu), la cursul mijlociu, cu adâncimi mai mici și albie mai îngustă datorită pantei mai accentuate și cursului mai rapid, se aflau și condiții mai lesnicioase pentru o trecere prin vad vara, sau pentru edificarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în cauză este un curs de apă important, care nu-și poate pierde numele originar, geto-dac, decât prin traducere, există două soluții posibile pentru a explica evoluția numelui său; se poate considera Rabon ca nume geto-dac originar, pornind de la rădăcina indoeuropeană rebh, cu înțelesul "a se mișca", după I. I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565 e.n., în "De Magistratibus", III.32), însemnînd "cel ce dă nori". Și într-adevăr, do = dă și nebh = nori sunt două cuvinte din substratul indoeuropean, care se regăsesc mai clar în Danubius (lat. do = a da și nubes = nor) și apoi chiar în românescul Dunăre (rom. vechi nuăr). Este sensul pe care îl admite și Hasdeu 53 precum și A. Papadopol-Calimach, în 188454 într-o comunicare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]