212 matches
-
Marius, L'unité des langues romanes, București, 1996. Sală, Marius (coordonator), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1988. Serbat, Guy, Linguistique latine et linguistique générale, Peeters, Louvain, 1988. Simenschy, Theofil; Ivănescu, Gheorghe, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii latine, Editura Viața Românească, București, 1924. Solodow, Joseph B., Latin Alive. The Survival of Latin în English and the Românce Languages, Cambridge University Press, Cambridge, 2010. Tagliavini, Carlo, Originile limbilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
observa că termenii arian, indo-german(ic) sau indo-european sînt folosiți în varieție liberă, cu referire atît la popor, rasa și națiune, cît și la familia de limbi. 237 Ibidem, p. 19. 238 Th. Simenschy; Gh. Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981, p. 18. 239 N.S. Trubetzkoy, "Gedanken über das Indogermanenproblem", în rev. Acta Linguistica, nr. 2, 1939, E. Munksgaard, Copenhagen, pp. 81-89. 240 N.I. Marr, Jafetičeskaja teorija, Moscova, 1924. În esență, teoria iafetică, reluată astăzi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
können die romanischen Sprachen typologisch charakterisiert werden? ", în Vox Romanica, nr. 48, 1989, p. 2. 258 Cf. Werner König, Atlas zur deutschen Sprache, Libri, München, 1974, p. 53. 259 Cf. Lucia Wald, Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indoeuropene, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987, p. 43. 260 Că un compromis, Sorin Paliga utilizează sintagma limba sîrbă-croată în loc de sîrbo-croată, pentru a ține seama de realitățile lingviste și nu politice ale acestui areal (v. vol. Introducere în studiul comparativ al
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gramaticalizare a topicii și de gramaticalizare a unor cuvinte, care și-au pierdut trăsăturile semantice inițiale și au devenit instrumente gramaticale sau au primit și un astfel de statut pe lîngă cel inițial. În aceste condiții, flexiunea complicată de sorginte indoeuropeană a fost părăsită de multe ori fără inconveniente, fiind înlocuită de procedee mai simple, dar mai relevante. Această evoluție a făcut ca limbile corespunzătoare focarelor culturale europene din epoca modernă (adică limbile romanice vestice și limbile germanice) să se deosebească
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbi-lor indoeuropene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977 Tănase, Alexandru, Cultură și civilizație, Editura Politică, București, 1977 Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților naționale în Euro-pa. Secolele XVIII-XX, Polirom, Iași, 2000 Tomescu Baciu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale unui fenomen literar. Era genul de universitar care cerea limpezime a punctului de vedere. Apoi, este vorba despre Theofil Simenschy, care, la cursurile de indoeuropenistică, ne ducea departe, la rădăcinile unui cuvânt și, implicit, la evoluția mentalităților, a culturilor indoeuropene. N. I Popa m-a învățat să caut a fi mereu informat despre evoluția curentelor europene de teorie literară, împrumutându-mi, nu de puține ori, volume de ultimă oră în materie, aduse de la congresele internaționale la care participa, împreună cu Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
imposibil a adopta acest sistem, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Acel “a alege loc curat/de arat și semănat” fixează de fapt vechimea, de prin neolitic, a obiceiului. Iar frecventa interjecție “aho” este de fapt un vechi verb indoeuropean, ca de altfel și a ara, semnificând curățarea terenului de vegetația veche. Pâinea, care la noi se face de 7 milenii, ia acum forma colacului, adică a Soarelui, și conține grâu din primul snop, adică din acela care, amestecat cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu se amestece În el. Revenind la cele două culori ale Mărțișorului, nu știu să mai apară altundeva decât, sporadic, prin Grecia și Albania, adică pe unde și-au mai lăsat urmele tracii. Culorile apar Însă la o altă extremă indoeuropeană tradițională, În India, la fel de evident ca și la noi, dar nu materializate ci transcendentalizate În cele două canale, nadis pe numele lor, caracteristice dublului energetic al corpului uman, percepute tot ca alb, respectiv roșu și la fel răsucite; adică, Ida
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
îndemnat pe Labiș să adune literatura orală din zonă. Sub supravegherea sa, școlarul bătea satele din jurul Fălticenilor, culegând creațiile locale. Extraordinar s-a dovedit a fi un basm descoperit de Labiș la Boroaia. Tema oedipiană a textului dovedește adâncile rădăcini indoeuropene ale folclorului balcanic. Cel mai însemnat rămâne faptul că Labiș a căpătat conștiința menirii sale de poet datorită, sau și datorită, lui Vasile Popa. Împreună cu Eugenia Scripcaru, profesoara de română de la liceul de fete, pentru Labiș și pentru alte talente
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
influența profesorului Gr. Silași și a mitologiștilor germani (J. Grimm, W. Schwartz, Max Müller). Un studiu amplu, Elementele literaturii populare (1900), expune explicația mitologică, cosmologică a folclorului. C. a crezut - urmând teoriile lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea de
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
suntem descendenți ai tracilor peste care romanii au așezat coloniști orientali. Eminescu nu acceptă această teză, afirmând în termeni categorici "Coborârea din traci o negăm pur și simplu"! Și apoi poetul declară ignoranța noastră în ceea ce privește istoria și limba acestui grup indoeuropean, recunoscând că elementul de substrat trebuie să fi lăsat urme în fonologia limbii române: Cine au fost dacii, care au fost limba lor nu se știe nici până astăzi. Sigur s-ar putea deduce numai un singur lucru. La popoarele
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
i, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), incepand cu 1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
atenția lumii asupra acestei civilizații, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanșase chiar o mânie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice. Limba etrusca nu făcea parte din limbile indoeuropene, si nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afară de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Din punctul de vedere al
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
o familie de iluștri savanți din Geneva. După încheierea cursurilor secundare pleacă să studieze la Leipzig, unde se găsea cea mai celebră universitate specializată în filologie din vremea să. Apoi a lucrat câțiva ani în Franța, unde a predat lingvistică indoeuropeană. Ulterior, s-a întors în Elveția. Aici a primit o catedră de lingvistică unde a predat, între altele, limba sanscrita, limba lituaniana și lingvistică generală. Este considerat drept fondatorul lingvisticii moderne. În Cursul de lingvistică generală "Cours de linguistique générale
Ferdinand de Saussure () [Corola-website/Science/299216_a_300545]
-
dacă era de tip [[satem]]. Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă, dar par să existe mai multe argumente în favoarea celui dintâi. Limbile ilirice sunt cunoscute numai prin
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
sau la fel de diferite, decizia asupra ortografiei utilizate poate fi luată de municipalități sau de către părinți în clasele primare sau de către elevi și studenți în licee, colegii și universități. Ca și alte câteva limbi scandinavice, bokmål este una din puținele limbi indoeuropene care nu conjugă verbele în funcție de persoană și număr. Substantivele pot avea trei genuri gramaticale: masculin, feminin și neutru. Ca și la alte limbi scandinavice, articolul hotărât este adăugat ca și sufix la substantiv, ca și în următoarle două exemple. Iată
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
fiind atestate existența unor populații băștinașe, anterioare sosirii coloniștilor greci, fiind denumiți ca viteloi/italoi, ausoni, sicani/siculi în Sicilia. Existau circa 40 de limbi sau dialecte grupate în graiuri ne-indoeuropene, ca cel raetic, liguric sau cel etrusc, și graiuri indoeuropene. Erau cuprinse în grupul vestic italic timpuriu, ca latina, falisca în Latium, sicula în Sicilia, veneta în nord-estul peninsulei, apoi grupul est-italic ce includea toate dialectele osco-umbrice vorbite în Umbria, Samnium, Lucania, Bruttium, Campania, Picenum, zona central-apeninică; celtica răspândită între
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
la colegiile religioase-cel al augurilor, prin "Lex Ogulnia" în 300 î.Hr. Deciziile plebeilor-plebiscitele, capătă valoare ded legi prin "lex Hortensia" din 287 î.Hr., si au devenit obligatorii fără acceptul senatului pentru patricieni. Italia era la început ocupată de populații numeroase indoeuropene, iar relațiile dintre acestea și Romă au presupus contacte militare sau stabilirea unor alianțe. Nevoia de a ocupa zone agricole, ogoare și pășuni, accesul la sare și resurse metalifere, i-a determinat să conducă campanii împotriva samniților, campanienilor, etruscilor, galilor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Rhesus a fost conform Iliadei fiul lui Eioneus, un rege legendar trac care a participat la războiul troian de partea Ilionului. Numele este derivat din denumirea tracică dată "regelui", provenită din rădăcina indoeuropeană "*reg", care se regăsește atât în sanscritul "răj-" cât și în formele latine "rex", "regis", în irlandezul "ri" sau în galicul "-rix". Numele tatălui, Eioneus, provine probabil din toponimul Eion ("Coasta"), purtat de așezământul tracic care a devenit apoi polisul
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
și georgienii. Majoritatea azerilor sunt musulmani șiiți și vorbesc o limbă turcică, destul de apropiată de limba turcă modernă, iar armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului limbilor indoeuropene. Georgienii (gruzinii), în mare parte sunt creștini ortodocși, care vorbesc o limbă aparținând grupului subcaucazian al limbilor familiei caucaziene. Existența mai multor limbi, o parte a cărora ar fi mai degrabă graiuri, vorbite de un număr foarte restrâns de oameni
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
pe un teritoriu turc). Ambele grupuri nordice, minore, cuprind multe popoare, printre cele mai mari numărându-se kabardienii, așezați de-a lungul bazinelor Guban, respectiv Terekul superior, și vainahii (cecenii, ingușii și bații), aflați în centrul Marelui Caucaz. Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
de o echipă de la Universitatea Rusă de Stat de Științe Umaniste, care stă la baza proiectului "Global Lexicostatistical Database" (Bază de date lexicostatistică globală) (GLD). Altă bază de date este "Indo-European Lexical Cognacy Database" (Bază de date de cuvinte înrudite indoeuropene) (IELex), la care lucrează o echipă de la Institutul de Psiholingvistică „Max Planck” din Nijmegen (Olanda), dezvoltând o listă de 200 de cuvinte propusă de Isidore Dyen. În ciuda obiecțiilor, se recunoaște că lista Swadesh și lexicostatistica pot fi folositoare în investigațiile
Listă Swadesh () [Corola-website/Science/306446_a_307775]
-
și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: "dens" (nominativ), "dentis" (genitiv), iar la acuzativ: "dentem", având același sens ca și în limba română. În latină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς" (odous), plural: "έδοντες" (edontes) și "όδοντος" (odontos) din greaca veche sau "tand", din limba olandeză. Dinții sunt cele mai dure formațiuni ale
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Izvoarele istorice fiind precare, este dificil de stabilit originea etnică a avarilor. Potrivit cronicilor chinezești, avarii ar fi fost o ramură a poporului vorbitor al unui idiom indoeuropean și având numele chinezești "Yüe-tschi" sau "Cücen" (柔然, 蠕蠕, 芮芮, 茹茹, 蝚蠕). Acesta a emigrat din bazinul Tarîm, care se întinde pe o suprafață de 530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]