561 matches
-
la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pătrundea. Cu orice secundă petrecută în aceste locuri contaminarea se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele unui șort de piele unsuros. ă Nu-i nicio problemă, stai liniștit, Keșa, spuse acesta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Totul e din vina mea. Dacă nu ne-am fi oprit... ă Nu aveai de unde să ști, spuse Salitov neconvingător. ă Cine a făcut asta? privirea bolnavă a lui Porfiri aștepta un răspuns din partea lui Salitov. Expresia polițistului era aproape indolentă. Își ținea spatele și gâtul foarte drepte. ă Vino-ți în fire, Porfiri Petrovici, rosti Salitov repede, ca și cum și-ar aproba propriile cuvinte. Apoi brusc păru pierdut. Porfiri se trase de la ușă și se îndrepta ca băut înspre Salitov. Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că vrea să se elibereze de sine însuși, izbindu-se însă tot timpul de propriul lui trup, ajunse pe înălțimea unde furgoneta îl aștepta cu ginerele și fiica. Cerul, înainte, păruse liniștit, dar acum începuse să cadă o ploaie nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și Marçal simțea că i se contractă stomacul de îngrijorare. Cipriano Algor urcă în furgonetă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mirosul Romei. Din curtea școlii se auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete asemenea altora În cacofonia țipătoare a lumii. Erau indiferenți la orice lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câștigă. — Cum să sune? Întrebă Maja imaginându-și imediat cum nevasta lui Buonocore susura În receptor cuvinte deochiate pentru a excita cine știe ce maniac sexual. Era chiar o meserie potrivită pentru o femeie ca ea. Preț de o clipă - capricioasă și indolentă - o invidie. Discursurile oficiale pe care ea trebuia să le traducă erau atât de banale. Lipsa lor de consistență, ariditatea și inutilitatea lor o deprimau profund și uneori Îi era teamă că se contaminase și ea, pierzându-și orice capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei părăginite, până și lumina era palidă, Încât părea lipită pe ele de zeci de secole. Un oraș copleșitor, care nu știe să păstreze distanțele, ca o femeie prea exuberantă. Și apoi, indolentă, leneșă, Roma era un oraș fără port și fără fabrici. Ce făceau oamenii la Roma? Din ce trăiau? La terminarea stagiului militar, Antonio voia să se Întoarcă acasă și să se transfere la Reggio Calabria sau la Messina, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se conformase. E chiar adevărat ce spune bunica, unii mor tineri și alții se nasc bătrâni. Iar ea probabil că se născuse bătrână - nu Întârzia niciodată pentru a nu-și Îngrijora mama, Însă mama Îi permisese lui Kevin să devină indolent și tiran. Părinții n-ar trebui să aibă preferințe - dar le au, sunt ca profesorii. Valentina ar fi vrut să-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Uită de grabă. Azi, timpul meu se măsoară în ore. O oră pentru zăbovit în baie și pentru îmbrăcat. O oră pentru luat micul dejun în tihnă. O oră pentru citit ziarul, din scoarță-n scoarță. O să am cea mai indolentă, cea mai lenevită, cea mai plăcută dimineață din viața mea de adult. În clipa în care intru în baie, simt că mă dor toți mușchii. Mușchi pe care n-am știut niciodată că-i am. Nu știu de ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ani și era măritată cu aromânul tembel Costa Garofil din localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi, Doamne, de-i greșit acest raționament) oameni care au murit cu zile, atunci printre ei se află sigur această soră a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din hrana consumată de ei depindea de polenizarea agricolă efectuată de albine ? Și că acestea, albinele, albinuțele, harnicele albine, dispăreau cu milioanele, uneori în mod misterios, dar cu siguranță din cauza perturbărilor provocate de om în natură ? nu, omul stupid și indolent nu știa acest lucru, ceea ce îl revoltă imediat pe domnul Busbib și-l făcut să sublinieze de două ori punctul șaisprezece. ȘaPtesPreZeCe : extinderea deșerturilor. Domnul Busbib simți cum începe să-l doară capul gîndindu-se cu cîte pericole era confruntată umanitatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI. REPARAȚII PENTRU AUR" își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă de pâclă și suspensii acide își plimba contururile indolente, pe axa Nord-Sud, pe deasupra orașului, închizînd în partea ei de jos șantierele Centrului Civic și pe cele ale Casei Poporului. Pătrunseseră în cea mai generoasă zonă de demolări a Europei. - Îți place?... Rămâi atașat cauzei? se împurpură din spate Ispititorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcuse studii la Conservator și chiar cântase la Operă, bustul îi era excepțional de atletic, cu sâni ca de piatră și spărgând bluza, fără a se revărsa. Aci părea focoasă și tăcut spirituală, aci somnolentă. Din această cauză era poreclită "Indolenta". Într-un anume moment, Ioana căzu între două atacuri vizuale concentrice din partea lui Pomponescu și a lui Ioanide. În vreme ce acesta din urmă dărăbănaia cu degetele, Pomponescu tăia felioare subțiri de măr și cu o scobitoare le introducea în paharul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anume moment, Ioana căzu între două atacuri vizuale concentrice din partea lui Pomponescu și a lui Ioanide. În vreme ce acesta din urmă dărăbănaia cu degetele, Pomponescu tăia felioare subțiri de măr și cu o scobitoare le introducea în paharul de vin al Indolentei, asigurînd-o că mărul dă o aromă deosebită băuturii. Aceasta, ținând trandafirul sub nas, privea felin din ochii ei mari, păstrând Bietul Ioanide o neutralitate echivocă. Delicat și obiectiv, Pomponescu distribui felii de măr și în paharul doamnei Farfara și al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că va fi vreun scandal. Nudul nu va avea nici cap, nici mâini, ca și Venera romană, va fi pur și simplu portretul unui trup splendid ("al unui "animal" semizeiesc", complini Ioanide mental, foarte conștient de valoarea limitată a frumuseții Indolentei). - Și, dădu Ioana fumul de țigară pe nas, evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu templul? - La ce slujesc templele? se întrebă ca și un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa cu temperament la viață. Ochii săi erau profunzi și inteligenți. În total, însă, impresia era de așa natură încît porecla Indolenta se motiva deplin. Ioana solicita atenția bărbaților, nu făcea nimic spre a-i capta, juca pasiunea ca o actriță pe scenă, care știe că nu-i cazul a descinde în sală. După cele mai vibrante colocvii, Ioana se depărta cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu spuse decât atît: - De altfel, nu mă interesează.Și nu mai scoase nici un cuvânt. Curând după aceea ieși zvonul că Ioanide a fugit cu Ioana. Suflețel juca chiar înaintea cunoscuților scena în care arhitectul ar fi cucerit violent pe Indolenta: - I-a pus mâna în păr, uite-așa ( Suflețel apuca aerul cu mâna dreaptă, crispată ca o gheară), a tras-o ca pe o victimă docilă. Faun cu ochi care fascinează! - Ha-ha-ha! râse Gaittany ascultând acest raport jucat. XI Bonifaciu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
număr de lucrări de lichidat urgent și transportase o planșă lungă, pe care o așezase pe două picioare portative. Venind la madam Farfara acasă, Ioanide contemplă de sus până jos pe Ioana și se simți cuprins de o decizie inevitabilă. Indolenta era molatică, însă foarte profundă în priviri și ochirile ei părură lui Ioanide din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și e de înțeles că vreo vocație deosebită pentru ceremoniosul profesor de beton-armat Indolenta nu avea. De aceea, când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cuprins de o decizie inevitabilă. Indolenta era molatică, însă foarte profundă în priviri și ochirile ei părură lui Ioanide din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și e de înțeles că vreo vocație deosebită pentru ceremoniosul profesor de beton-armat Indolenta nu avea. De aceea, când Ioanide, devenit deodată straniu de imperios și mineral în ochii-i albaștri, o săgetă cu privirea, Ioana primi chemarea secretă și acceptă invitația arhitectului de a vizita imobilul construit în apropiere. Ioanide intui repede, din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De aceea, când Ioanide, devenit deodată straniu de imperios și mineral în ochii-i albaștri, o săgetă cu privirea, Ioana primi chemarea secretă și acceptă invitația arhitectului de a vizita imobilul construit în apropiere. Ioanide intui repede, din felul cum Indolenta lăsa capul în jos, dintr-un sentiment de subjecțiune, ea care în mod normal arăta deplină stăpânire de sine, că fructul era copt, și agresiunea se petrecu aproape exact așa cum o povestea Suflețel, violentă și liniștită totdeodată, ca un proces
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proces normal, însă nu atunci când picară Hagienuș și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]