955 matches
-
facultatea de judecare transcendentală are la Kant mai degrabă funcția de a integra într-un sistem legi empirice particulare, deja formulate, decât aceea de a da socoteală de faptul că ele sunt legi, adică necesare corelații, în opoziție cu generalizările inductive. Considerațiile asupra facultății de judecare transcendentală, formulate în cele două „Introduceri” la Cpj, pot fi citite din această perspectivă. Kant pune în relație această facultate cu un concept al finalității naturii. „Finalitatea naturii” se exprimă în conceperea experienței ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și de legile geometriei euclidiene - n.m. M.F.), legea gravitației se bucură totuși de un anumit gen de necesitate «empiricăă sau «materialăă în virtutea căreia ea este mult mai ferm stabilită și asigurată în raport cu ceea ce este dat a posteriori decât orice generalizare inductivă sau orice ipoteză.” (M. Friedman, Kant and the Exact Sciences, Harvard Unievrsity Press, Cambridge Mass., 1992, p. 167.) Iată și formulările, desigur nu atât de explicite, ale lui Kant: „Cum nici o existență a obiectelor simțurilor nu poate fi cunoscută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
metodelor acestora 60. Angajarea față de asemenea reprezentări nu-l individualiza pe Motru; mai degrabă îl integra într-o mișcare de idei influentă la sfârșitul secolului trecut în gândirea europeană, al cărei concept al filosofiei a fost fixat prin expresia metafizică inductivă. Bine cunoscutul Wilhelm Wundt, maestrul lui Motru, va determina conceptul filosofiei într-o lucrare mult citită pe atunci, Introducere în filosofie, a cărei primă ediție apare în 1901, în felul următor: „Filosofia este știința generală care unifică într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este știința generală care unifică într-un sistem necontradictoriu cunoștințele mijlocite de științele particulare și reduce metodele și presupozițiile generale ale cunoașterii folosite în știință la principiile ei.”61 Ambiția lui Motru de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți ale vremii, filosoful român situa acea cunoaștere pe care o oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu analizele și concluziile Criticii rațiunii pure. Motru suspendă pur și simplu interdicțiile kantiene. Aparent, el își sprijină construcția metafizică pe filosofia kantiană, așa cum sugerează chiar titlul cărții sale. În realitate, proiectul său metafizic, ca și orice proiect de metafizică inductivă, nu se poate legitima decât printr-o ruptură cu filosofia critică a cunoașterii. Voi încerca să susțin această concluzie printr-o reconstituire foarte sumară a demersului care îl conduce pe Motru la conturarea problemei cărții sale. Punctul de plecare îl
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și evoluției” într-o filosofie de orientare transcendentală este una explicită. Motru credea că progresele pe care le-a făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării problemei identității conștiinței pe baza datelor cunoașterii pozitive. Sistemul său de metafizică inductivă este elaborat cu intenția declarată de a oferi o nouă explicație a identității conștiinței și, prin aceasta, o bază pentru rezolvarea problemei lui Kant66. La capătul acestei încercări de a pune în evidență problema cărții lui Motru se poate conchide
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
kantiană”, așa cum se afirmă în „Prefața” ediției definitive din 1928. Sistemul metafizic pe care îl schițează nu a fost construit pe fundamentele filosofiei critice, ci, dimpotrivă, printr-o desprindere clară de principiile și concluziile esențiale ale filosofiei kantiene. Proiectul metafizicii inductive nu poate fi asumat fără a ieși din cadrele criticismului. Demersul lui Motru este mai degrabă exemplar pentru o anumită modalitate și motivație a ieșirii din cercul filosofiei transcendentale. Iată de ce pretenția că cititorului i se oferă o scriere de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pure. Nu poate fi vorba, prin urmare, de o „completare”, în sensul curent al acestei expresii. Cu greu s-ar putea tăgădui că în acea ambianță intelectuală, în care s-au înfiripat încercările constructive ale lui Motru, ideea unei metafizici inductive exercita o mare putere de atracție. Iar prelungirea cunoașterii pozitive într-o viziune asupra totalității rămâne până astăzi o experiență incitantă. Toți cei care cred că sentința pronunțată de Kant împotriva oricărei pretenții de cunoaștere a absolutului nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a ucide. Psihanaliștii din școala lui Freud ar putea descoperi aici un perfect exemplu de „relație sadomasochistă interiorizată sub forma tensiunii dintre eu și un supraeu extrem de crud” (cf. Laplanche și Pontalis, Vocabulaire de la psychanalyse, PUF, Paris, 1990). Urmând logica inductivă - de la cunoscut spre necunoscut -, primul drum al lui Marlowe duce la clinica doctorului Bonsentir. Evident, fără nici un rezultat, decât acela că detectivul își face o imagine asupra adversarului. Încercarea de a-l intimida eșuează: replica lui Bonsentir spune totul despre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
procedee „naturale” Rezultate ale unei asimilări cu puține elemente conștiente datorate unor procedee care implică o practică ghidată Rezultate ale unei practici intensive, sistematice, repetitive, vizând fixarea în comportament a limbajului Explicite Deductive: formule de cunoaștere, explicații prealabile, practici ulterioare Inductive: descoperirea funcțiilor limbajului Demersuri pentru predarea/învățarea lexicului Repetitiv, memorizator Prin punerea în situații practice creative Instaurarea raporturilor active, reflexive, responsabile, motivante, prin luarea pe cont propriu formării de către elev Grad de coerență în acord cu principiile psiholingvistice 10. Evaluare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Contactul nemijlocit, senzorial cu realitatea stă pe baza unei cunoașteri științifice hotărâtoare pentru formația fiecărui individ. În această situație, se recurge la reprezentarea cu mai multă sau mai puțină fidelitate a realității. În acest sens demonstrația provoacă o percepție activ-concret-senzorială, inductivă. Esența demonstrării constă în aceea că face posibilă conlucrarea celor două sisteme de semnalizare: a imaginilor și a cuvintelor în această situație, rolul principal revenind imaginilor. Din toate formele de demonstrație posibilă demonstrația audiovizuală asigură și fixare mai bună în
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
și istorice. În contrast cu prospectiva bazată pe extrapolare, care folosește presupoziții despre repetiția istoriei pentru a face predicții, metodele teoretice se bazează pe presupoziții despre cauză și efect, postulate În diverse teorii. În timp ce logica metodelor bazate pe extrapolare este, În esență, inductivă, logica metodelor teoretice este, În principal, deductivă. Există o serie de metode care-i ajută pe analiști În realizarea prospectivei teoretice: modelarea teoretică, modelarea cauzală, analiza regresiei și corelația. Modelele cauzale sunt reprezentări simplificate ale teoriilor, care Încearcă să explice
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
parte, această tehnică poate fi utilizată cu succes atunci când punctul de pornire al cercetării este reprezentat de una sau mai multe situații analizate, astfel încât se dorește sistematizarea gradată a informațiilor, ceea ce permite, în funcție de context, formularea sau reformularea unei teorii (abordare inductivă). Această funcție este deosebit de importantă și își dovedește eficiența mai ales la începutul cercetării deoarece oferă posibilitatea alcătuirii unei baze de date, de informații. Pe de altă parte, studiul de caz poate fi utilizat în acele cercetări în care este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
didactice cu gradul I și cadrele didactice cu gradul ÎI [MD =1.93, p = 0.014], în sensul că cele cu gradul didactic ÎI tind să adopte stilul deductiv comparativ cu cele având gradul I care tind să adopte stilul inductiv (Anexă 19). Rezultatul este ilustrat și în graficul de mai jos. Ipoteza 3 Există diferențe în funcție de variabilă studii în ceea ce privește implicarea emoțională, stilurile de muncă și satisfacția la locul de muncă a cadrelor didactice. Pentru a verifica această ipoteză am aplicat
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
cele având definitivatul sau gradul I, care tind să adopte stilul de muncă algoritmic • Cadrele didactice având gradul didactic ÎI tind să adopte stilul de muncă deductiv comparativ cu cele având gradul I, care tind să adopte stilul de muncă inductiv. 85Observăm astfel o preferință a cadrelor didactice având gradul ÎI pentru stilul inovativ, flexibil, imprudent, intuitiv, euristic și deductic. Astfel, acestea pentru a rezolva o sarcina caută sau le vin în minte noi modalități de realizare, adaptează regulile existente și
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
în fața unei probleme profesionale complexe pierd mult timp căutând o procedură sau un algoritm de rezolvare, căutând informații suplimentare sau definind reguli și proceduri. De asemenea, cadrele didactice cu gradul I tind să adopte stilurile planificat, prudent, analitic, algoritmic și inductiv, își organizează timpul dianinte și respectă cu strictețe cele planificate, preferă sarcinile precise, ordonate, standardizate, previzibile, preferă un program de lucru bine știut și cărora le place să știe dinainte ce au de făcut, înainte de a lua o decizie importantă
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
rezultatele cercetărilor anterioare, include concepte care au semnificații practice și manageriale și urmărește armonizarea perspectivelor centrate pe individ cu cele centrate pe influența mediului. Fig. 10. Ciclul înaltei performanțe (după Latham, 2007, p. 81) Schema logică este una de tip inductiv și integrează relațiile cauzale confirmate prin cercetări care valorifică mai multe teorii ale motivației (teoria expectanței, teoria social-cognitivă, teoria controlului, teoria echității, teoria întăririi). Obiectivele specifice și dificile la care se adaugă eficacitatea personală sunt dimensiunile necesare pentru realizarea înaltei
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de sportul pe care l-au practicat, antrenori sau arbitri, ori bodigarzi etc. În acest registru trebuie interpretate și afirmațiile despre competențele sportivilor și ale publicului : -aptitudini creative (publicul cere anumite probe și sportivii le practică: bungee jumping), -logica deductivă, inductivă (publicul vede anumite probe și antrenorii și organizatorii le adoptă: tie break), -abilități de comunicare: -fluența discursivă a impactului cu publicului (televiziunea) -abilități în consultanță (organizatorii) și -consiliere la nivel: -urban, -rural, -comunitare/regionale, -educative -familial, -mass-media, -al opiniei publice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
modalitate de încurajare a dezvoltării inteligenței conceptuale, de suscitare a motivației intrinseci, favorizarea învățării prin metode euristice și memorarea pe termen lung a informației primite. Hartinger (2001) identifică numeroase forme de învățare prin descoperire, forme operabile în spațiul muzeal: metodele inductive, investigarea, învățarea prin exemple, învățarea activă, prin întrebări și răspunsuri, experimentul și exercițiul joc, învățarea prin problematizare 21. Spre deosebire de majoritatea suporturilor de învățare utilizate în școli, obiectul muzeal "viu" posedă acea aură de autenticitate care impresionează și motivează. Hofstein și
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
cu dificultate în interiorul unui context unitar. Ne întrebăm, atunci, ce însemnătate are în acest context moral? P. Valori propune câteva accepții ale termenului: experiența ca o obișnuință prelungită de a împlini cu ușurință anumite lucrări (medic, muncitor); experiența ca sinteză inductivă a realității empirice - sensul folosit de științele naturale; experiența ca intuiție ezoterică a unei realități inefabile și supraumane (experiența ocultă, mistică); experiența harului, de ordin supranatural, cognoscibilă doar pentru credința ca o experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în cadrul reflecției morale nu este formulată în mod clar, dar ni se oferă niște indicații care pot fi considerate drept piste pentru reflecția morală. S. Privitera propune patru formule în care întrevede referința conciliară la tema experienței: experiența ca „cercetare inductivă a normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
drept piste pentru reflecția morală. S. Privitera propune patru formule în care întrevede referința conciliară la tema experienței: experiența ca „cercetare inductivă a normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea faptului trăit, de la nivelul personal sau social. În urma analizei etice se relevă sensul normativ al valorii, însă evidențierea valorii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
experiența ca „cercetare inductivă a normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea faptului trăit, de la nivelul personal sau social. În urma analizei etice se relevă sensul normativ al valorii, însă evidențierea valorii nu înseamnă că a fost formulată o normă. Valoarea pretinde să fie în mod normativ formulată. În cadrul experienței
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea ca pe o „confirmare pe care o poate primi o preconcepție”1. Situat în aceeași perspectivă, M. Polanyi adaugă radicalei sentințe gadameriene (es gibt hier keine „Objectivität”) următoarea afirmație: „procesul descoperirii inductive este, de fapt, o oscilație între mișcarea analizei și a integrării, în balanța cărora predomină integrarea”2. Cunoașterea tacitătc "Cunoașterea tacită" Elementul nespecificabil al cunoașterii aparține dimensiunii tacite a înțelegerii. De aici provine și creditul oferit de M. Polanyi istoricității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că este nevoie de a ajusta ideile omului despre adevăr în raport cu experiența. Mai precis, se subliniază rolul alegerii, deliberării, judecății și interpretării realității sociale de către comunitățile științifice, singurele capabile să ofere un tip de convingere rațională prin modele deductive și inductive. Thomas Kuhn (1970), pragmatist al filosofiei științei, a jucat un rol important în dezvoltarea acestei concepții constructiviste. Apoi Karl Popper (1982) a subliniat rolul așteptărilor în dezvoltarea teoriilor științifice, contribuind la progresul constructivismului în relațiile internaționale. Dar să vedem cum
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]