411 matches
-
fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
28. Regăsim această senzație trăită a relativității existenței și a sentimentului tragic al existenței pe care îl induce în relativismul moral contemporan. Celebrarea tragicului. Care în același timp nu mai crede în sensul Istoriei finaliste, și nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de solidaritate în prezentul trăit cu o intensitate turbată. Acestea sunt paradoxurile legăturii sociale postmoderne. Căci, cu riscul de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mâine. Pe scurt, oboseala futurismului ce a marcat întreaga tradiție occidentală. Prin urmare, reîntoarcere la sensibil, la prezenteism, la ceea ce e imanent. Fericirea momentului prezent, asta este instinctul animal. Nu servește la nimic să ne revoltăm contra a ceea ce este ineluctabil. Desigur, o putem regreta, dar spiritul de corp (triburi), spiritul corpului (hedonism) tind să predomine. Toate marcând sfârșitul unei concepții morale și/sau politice despre lume. Sau, mai degrabă, împotriva "idolilor teleologici" pe care morala i-a înălțat se afirmă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
această alunecare de la supunere la alegere care constituie forța acestui amor fati care, de la stoici la Nietzsche, face ca demnitatea umană să se sprijine pe o acordare la necesitate. Poate că aici este adevăratul umanism, acela care ia în considerare ineluctabilul, constrângerile pentru a face din ele, stricto sensu, "date predilecte". Într-un astfel de umanism ce se trăiește de pe o zi pe alta este în curs de realizare o transmutare, care nu s-ar mai sprijini pe ideea de universalitate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că există uimitoare reminiscențe, și chiar reveniri ale lucrurilor arhaice, pe care simpaticul optimism occidental credea că le-a depășit. Mitul unui progres sigur de el însuși, spri-jinindu-se pe un evoluționism pe care nimic nu-l poate zădărnici și care, ineluctabil, va "depăși" toate relicvele unui obscurantism retrograd nu mai suscită o adeziune fără rezerve. Raționalismul, moștenitor al marii filosofii a Luminilor, este din ce în ce mai mult temperat, relativizat de alte viziuni asupra lumii. Și putem chiar să ne întrebăm dacă, în forma
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
liricii confesive, poezia lui Paul Aretzu pune, încă din primul poem - fără titlu, ca și celelalte din volum -, cititorul în relație cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și, totuși, mâine este un cuvânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Domnul să vină. Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurile / ca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.), dar amputat odată cu pierderea inocenței, cu deosebire prin contactul cu lepra ideologică. Pe acest fundal, un fior al finalului ineluctabil, se strecoară îndeosebi la amintirea mamei, invocată cu o infinită duioșie: Stau de vorbă cu gâzele care ies din pământ. / Și cu suratele furnici. / Nimeni nu știe mai nimic despre tine, mamă (... Stau și aștept până ce așteptarea țese pod între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din 2006, în care fiecare imagine a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de dinainte de accident. Pe măsură ce devenea mai rezonabil, ea nu se putea abține să nu încerce să-l convingă. Strecura detalii banale, lucruri pe care doar un Schluter le putea ști. Avea să-i înfrângă rezistența prin raționament sănătos, prin logică ineluctabilă. Într-o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
potrivit aceluiași mod de calcul). Această fărîmițare a densității în Paris este produsul selecției financiare, care, împingîndu-i pe cei mai puțin solvabili dincolo de limitele orașului, tinde să reducă un amestec social care a fost mult mai marcat. Este o evoluție ineluctabilă într-o logică a pieței. Cei care vor să trăiască la Paris trebuie să plătească prețul, sau, dacă nu, să se resemneze cu periferia și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
șef de secție ar fi avut nevoie de săptămâni întregi. El. Grosvenor, putea cel mult să le ofere concluzia finală, pe care nu îndrăznise s-o formuleze nici în graficul lui, nici în discuția avută cu căpitanul Leeth. - Faptele sunt ineluctabile, urmă el, precipitat. Monstrul nu are nimic de- a face cu constructorii acelui oraș. Atât el cât și cei din neamul lui erau animalele de experiență ale constructorilor. Ce s-a întâmplat cu constructorii? Putem doar încerca să ghicim. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bolnavul singur!“. Mi se Întîmpla adesea, cînd formam un număr de telefon, să mă gîndesc că o să mor și că persoana pe care o sunam va fi ultima care mă va fi auzit. Moartea mea trebuia să survină În mod ineluctabil În timpul conversației, ceea ce avea meritul că mă scutea de cuvinte nesemnificative. Prietenii pe care i-am sunat În acele momente de neliniște Își mai amintesc oare de neobișnuita concizie latină a fiecăreia din frazele mele? În cursul celor patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de una, esențială: avea să moară curând. Cancerul lui nu era operabil, continua să producă metastaze, ineluctabil. Cei mai mulți doctori recomandau o agonie calmă și, cu ajutorul unor medicamente, scutită până la capăt de suferințe fizice; În fapt, până acum nu simțea decât o mare oboseală generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
libertate și de iertare, viziunea lui despre lume dobândea ceva mecanic și implacabil. Condițiile inițiale fiind date, se gândea el, și, fiind stabiliți parametrii rețelei de interacțiuni inițiale, evenimentele se desfășoară Într-un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor morale În cursul anilor 60, 70, 80 apoi 90 era un proces logic și ineluctabil. Era normal ca indivizii eliberați de constrângerile morale curente, după ce au epuizat plăcerile sexuale, să se Îndrepte spre plăcerile mai vaste ale cruzimii; cu două secole Înaintea lor, Sade urmase un traseu analog. În acest sens, abominabilii serial killers din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pare un paradis. De altfel, ni se Întâmplă uneori să ne dăm noi Înșine - pe un ton ușor ironic, ce-i drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
desfășoară atât nașterea cât și moartea, creația ca și distrugerea, fără ca în acest complex să se evidențieze o convergență înspre vreun plan transcendent. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabilă împotriva tendințelor noastre cele mai intime. A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că timpul nu va face altceva decât să actualizeze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Gândul renunțării este atât de amar, încît este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă. Cine n-a simțit în momentele de amărăciune și de tristețe un fior rece prin tot corpul, o senzație de părăsire și de ineluctabil, de moarte cosmică și de neant individual, de vid subiectiv și neliniște inexplicabilă, acela nu cunoaște preliminariile groaznice ale renunțării, rezultate ale unei îndelungi dureri. Dar cum să renunți? Unde să te duci, pentru a nu renunța deodată, deși numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în fața ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esențial ceea ce este în putința lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenței și eternității mizeriei, al caracterului ei ineluctabil și fatal, acolo unde există viață omenească. Deși știi că oamenii ar putea înlătura mizeria, îți dai totuși seama de veșnicia ei, dând astfel naștere la un sentiment neobișnuit de neliniște amară, la o stare sufletească paradoxală și tulbure, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și axioma alegerii, a condus la apariția unor antinomii imposibil de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a figurii cercului hermeneutic, devenit o fatalitate în exercițiile deductive ale matematicii axiomatice. Numeroasele paradoxuri și antinomii logico-matematice descoperite în prima jumătate a secolului XX au pus în evidență ireductibilitatea sistemelor formale matematice la o structură logică unică (așa cum spera
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor noastre nu avem practic nici o influență, limbajul nu e un mijloc sigur de comunicare, inconștientul e rivalul, de nu și dominatorul rațiunii, mecanica lui Newton
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în politicile economică, socială, ecologică, industrială și a investițiilor. Politica economică. Punerea în valoare economică a unei resurse naturale înseamnă: - obținerea de avantaje economice maxime cu minimum de efecte negative pentru mediul înconjurător și pentru generațiile umane viitoare; - acumularea entropică ineluctabilă impune cheltuieli pentru gestiunea acesteia pe toată durata ciclului de viață; - prin toate mijloacele posibile, să fie stimulată generarea de negentropie cu valoare comercială și varianta de substituție valorică a resurselor naturale critice (acces, preț, stoc etc.), supuse valorificării; - timpul
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
momentul respectiv poate determina o schimbare atitudinală a cadrului didactic). Decizia în acest caz devine un purtător de inovație prin: - fundamentarea sa informațională; - coeficientul de noutate realizat; - efectele specifice așteptate a fi antrenate în decursul aplicării acesteia. Schimbarea, ca trăsătură ineluctabilă a demersurilor manageriale ale cadrului didactic, presupune un set de corective aduse mereu acțiunii educaționale. Practica școlară nu poate fi privită la infinit ca un factor pasiv, datoria acesteia fiind de a reacționa cu receptivitate maximă la întreprinderi inovatoare. Șansele
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
asupra tranziției către capitalism. Acestea din urmă își luau ca obiect interogarea naturii capitalismului, a modurilor de expansiune și a contradicțiilor care ar fi putut conduce la subminarea lui; pentru primele, dimpotrivă, economia de piață apare ca termenul apodictic și ineluctabil al unei adaptări care monopolizează atenția. Problematicile, sărăcind într-atât încât nu mai pot păstra în câmpul observației decât formele de compatibilitate (sau, ceea ce este același lucru, de rezistență) cu instituțiile capitalismului liberal, se înscriu într-o filozofie a istoriei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]