3,598 matches
-
fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dincolo, că nu voi dispărea de tot, că trebuie să fi avut cineva „un plan” cu noi, cu sufletele noastre. Dar ...NU reușesc sub nicio formă. Nu pot gândi metafizic În astfel de situații, când am Înaintea mea un trup inert. Un fir de praf. Adică... nimic! Asta denotă, după unii (Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trecut repede în revistă toate evenimentele din ziua precedentă și nimic nu-mi atrase atenția. Eram sigur că adormisem întreg și perfect sănătos. M-am îmbrăcat în grabă, dar nu știam ce să fac cu bucata de pantalon ce atârna inertă în locul piciorului dispărut, așa că până la urmă am prins-o cu ace de siguranță. Arătam ca un veteran de război ce se pregătea să meargă în piața publică la vreo ceremonie de comemorare. Eram funcționar la Banca Centrală de paisprezece ani
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu. Eram profund, indisolubil unit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai În apa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost și subiectul unui reality-show. Producția, intitulată cu multă imaginație „The Gustav Show“, a implicat cheltuieli fantastice, fiind filmată cu douăzeci și șapte de camere de luat vederi. E drept, Gustav nu făcea, ca de obicei, absolut nimic, doar privea inert spre nicăieri cu ochii lui ca două butoniere goale, dar audiența a fost incredibilă, milioane de oameni dorind să vadă, din douăzeci și șapte de unghiuri diferite, Marea Stană făcând acest lucru. Apoi, povestea vieții sale a fost ecranizată la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai importantă călătorie a vieții mele, o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privință, filozofii scriu cu aceeași rutină cu care un șofer de basculantă aruncă pietrișul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală și în fine, deasupra de tot, lespezile inerte ale cimentului ferm. Rezultatul e cel pe care îl știm cu toții: un text compact de o inerție cadaverică, în fața căruia mintea cititorului reacționează prin singura forma firească de protest intelectual: plictiseala. De acest lucru îți dai seama nu atît contemplînd
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Iată cum arată în viziunea ei, cotidianul dezolant al unei căsnicii: " O chinuia pe soția lui cu lipsa de iubire. Un egoist. Nevastă-sa își pierdea capul din ce în ce mai mult. Curajul de a trăi. Îl iubea. Cu trecerea timpului, deveni aproape inertă. Surdă și oarbă în fața realității. Clătinându-se în sine. El știa, și asta-i cel mai rău. Făcea totul cu luciditate. Torționar în acea închisoare care-i era și casă. În tot acest timp visa la o femeie ireală, femeia
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
John! — Călătoream de la Tripoli la Oran, cu un avion charter de douăzeci de locuri. În Libia conferințele mele nu avuseseră mare succes, din cauza oamenilor lui Kaddafi, care umpleau sălile nelăsînd pe nimeni altcineva să intre, și tăceau tot timpul, complet inerți la cuvintele mele. Avionul a decolat seara pe la ora șapte, urma să ajungă pe malul Atlanticului după cinci ore. Dar, În plin deșert, din motive necunoscute, a Început să piardă din Înălțime. Preveniți de echipaj, ne am pus centurile și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
păcate, titlul cărții nu putea fi citit, căci coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe picioare. Cealaltă mînă atîrna inertă pe lîngă fotoliu, În timp ce capul rămăsese Întors nefiresc pe o parte, sprijinit de speteaza fotoliului și cu coafura aproape intactă. Erau chestionați apoi vecinii, niște oameni cu fețe cenușii și privirea excitată, care habar nu aveau ce și cum se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină, nu reușește să-și revină Petrică după șocul primit și, deblocîndu-și ușa, sare primul din mașină încordat ca un arc. — Haideți să coborîm cu toții, zice domnul Președinte, gîndindu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dreapta în mandibulă fără nici un avertisment, acuma n-o să-ți mai umble gura, îi strigă urmărindu-l cum se prăbușește la pămînt cu ochii dați peste cap înghițindu-și limba. L-ai omorît, se sperie Gulie primul, privind la masa inertă, în timp ce Dendé, păstrîndu-și sîngele rece, se apleacă deasupra lui întorcîndu-l pe o parte, a dat rău cu capul le strigă privind la firișorul de sînge care îi țîșnește din țeastă, dați-mi ceva ascuțit, le strigă, și cu degetele începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să-i termine muribundului povestea, acum o scrie și, cu siguranță, demonul ficțiunii nu va ține cont numai de adevăr, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este Georgie, nu numai pentru că părul tuns cu sălbăticie o făcea greu de recunoscut; trăsăturile ei, în toropeala inconștienței, își pierduseră identitatea, deveniseră anonime. Parcă părăsise deja această lume. M-am aplecat asupra ei și am strigat-o. Era complet inertă și mi-am dat seama că în starea în care era nici nu se punea problema să mă audă. Avea fața buhăită și vineție și respira horcăit cu gura deschisă. N-am stat mult pe gânduri. Am luat cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrebat dacă ar fi bine să mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu mă ostenisem să le aflu. Stoicismul lui Georgie mă ajutase să devin o brută. Mă cruțase de suferință cu atâta dibăcie. Mă bucurasem de tot și nu plătisem pentru nimic. Totuși, cineva trebuia să plătească. Privindu-i trupul zvelt inert mi-am amintit de coșmarul sarcinii ei și de felul cum se terminase în îmbrățișări, șampanie și un sentiment de ușurare. Dacă avea să moară, va însemna că eu am omorât-o. Mi-a trecut prin cap acest lucru dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt. O dată, când un membru al guvernului britanic locuia la hotel, domnul Kalebgian Îl surprinse pe un vizitator meticulos de la Ambasada Britanică: „Excelența sa este la toaletă. Dar nu va rămâne mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]