323 matches
-
căii vegetative. Aceștia din urmă se articulează extranevraxial fie în ganglionii latero- sau prevertebrali, fie în plexurile ganglionare situate la diferite distanțe de organele efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care, comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat, este inervată de fibrele preganglionare ale splanhnicului. Articulația sinaptică extranevraxială, caracteristică sistemului nervos eferent are loc în apropierea măduvei spinării, la distanță de organele efectoare în cazul neuronilor simpatici și în apropierea acestora (para visceral) când este vorba de filetele parasimpatice. Acest
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi și se articulează sinaptic cu cel de-al doilea neuron în ganglionii situați în apropierea sau la nivelul structurii efectoare. Excepție face doar glanda medulosuprarenală care comportându-se ca un ganglion simpatic mai dezvoltat este inervată de un singur neuron reprezentat de fibrele preganglionare ale splanhnicului (fig. 4). Fibrele preganglionare simpatice își au originea în coloana intermediolaterală a măduvei spinării toraco-lombare și se articulează sinaptic cu cel de al doilea neuron al căii la nivelul celor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptic. Fibrele preganglionare plecate de la nivelul nucleului mezencefalic Edinger-Westfall pe traiectul nervului cranian III se articulează sinaptic în ganglionul ciliar cu neuronul postganglionar asigurând inervația orbitei. La rândul lor, fibrele parasimpatice ale nervului VII (facial) formează nervul coarda timpanului care inervează glandele submaxilare și sublinguale, iar cele ale nervului IX (glosofaringian) asigură prin intermediul ganglionului otic, inervația mușchiului constrictor al irisului. În cazul nervului cranian X (vag), fibrele preganglionare lungi plecate de la nivelul nucleului bulbar dorsal al vagului se articulează cu neuronul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ramuri comunicante albe (mielinice) pentru a se articula cu cel de al doilea neuron simpatic la nivelul ganglionilor laterovertebrali sau a merge mai departe, fără releu sinaptic, până la ganglionii prevertebrali. Excepție fac doar fibrele simpatice de pe traiectul marelui splanhnic, care inervează medulosuprarenala și care, deși sunt preganglionare, merg direct la glandă. Primii doi ganglioni cervicali și ultimii ganglioni lombosacrați, neavând ramuri comunicante albe proprii, primesc fibre preganglionare de la centrii vegetativi medulari prin cordonul intermediar al simpaticului laterovertebral din regiunea respectivă. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pancreas, iar plexul frenic oferă filete diafragmului, esofagului, venei cave inferioare și plexului adrenal. La rândul lor, plexurile coronarostomahic și gastric stâng asigură împreună cu filetele vagale inervația vegetativă a stomacului. În timp ce vagul stâng emite ramuri gastrice anterioare, vagul drept inervează fața posterioară a stomacului. Plexul pancreatic se găsește în jurul capului și corpului pancreasului, prezentând anastomoze cu plexurile aortic, hepatic și duodenal, derivat din mezentericul superior. În sfârșit, plexul splenic emite filete pentru splină, stomac și coada pancreasului. Ganglionii mezenterici superiori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la un organ la altul. Spre deosebire de simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2.10. Neuronii motori Sunt localizați mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos superficial din esofag, stomac, colecist, intestinul subțire și gros. Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori, excitatori și inhibitori. Morfologic aceștia aparțin tipului Dogiel I, și electrofiziologic tipului „S”, dar sunt diferiți neurochimic. Neuronii motori excitatori sunt predominant Ach-ergici, iar cei inhibitori NO, VIP sau purinergici, dar se diferențiază regional și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în plexul submucos, iar cei ACh / 5-HT-ergici sunt implicați în reflexele secretomotorii. În plexul submucos interneuronii sunt puțin numeroși, majoritar VIP-ergici dar și NO-ergici iar axonii lor, oligoramificați, se proiectează în plexul mienteric. Enteroneuronii aferenți senzitivi. Tractul digestiv toraco-abdominal este inervat de două tipuri de neuroni aferenți, extrinseci ai căror axoni conectează receptorii din pereții tubului digestiv cu restul sistemului nervos autonom și intrinseci ale căror prelungiri nu părăsesc pereții intestinali. Neuroni aferenți extrinseci pot fi extra-parietointestinali și intra-parietointestinali. Din punct
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dependentă de comunicarea realizată între terminațiile nervoase și țintă. Mecanismul formării și menținerii conexiunilor sinaptice centrale și periferice constituie obiectul unui mare număr de cercetări experimentale. S-a precizat printre altele că supraviețuirea neuronilor motori medulari depinde de activitatea mușchilor inervați de către neuronii respectivi și că supraviețuirea altor tipuri de neuroni (senzitivi, vegetativi, corticali, reticulari etc.) este dependentă de prezența factorilor de creștere, ca NGF (Levi-Montalcini, 1972), neutrofinei, factorilor neurotrofici NGF-like, factorului neurotrofic derivat de creier și factorului neurotrofic ciliar (Barde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a fost urmată de identificarea acesteia ca mediator chimic la nivelul plăcii neuro-musculare, fibrelor vegetative simpatico-parasimpatice preganglionare și parasimpatice postganglionare, denumite generic colinergice. Prezența acetilcolinei a fost constatată ulterior și la nivelul unor terminații simpatice postganglionare, cum sunt cele care inervează glandele sudoripare și vasele musculaturii striate, precum și cele de la nivel cerebro-spinal. În sistemul nervos central, acetilcolina este fie difuz distribuită la nivel cortico-subcortico-spinal, fie sub formă de nuclei cu structură și funcții distincte (nucleii bazali, cuneiform, ai septului, nucleul bazal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. În contrast cu sistemul nervos simpatic care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Ca exemplu poate fi dat parasimpaticul sacrat, care inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factorii intestinali locali și de plexurile nervoase enterice, rolul nervilor autonomi fiind mult mai redus la acest nivel. Activitatea secretorie a glandelor sudoripare este, de asemenea, intensificată prin stimulare simpatică, parasimpaticul fiind inactiv. La rândul lor, fibrele simpatice colinergice care inervează majoritatea glandelor sudoripare sunt adrenergice, excepție făcând doar filetele distribuite la nivel palmar și plantar. Glandele sudoripare fiind stimulate în principal de centrii hipotalamici parasimpatici, sudorația este considerată funcție parasimpatică deși este controlată de fibre nervoase ce aparțin anatomic sistemului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la capitolele consacrate reglărilor neuro-umorale ale marilor funcții. II.1.9. TONUSUL VEGETATIV În condiții normale, cele două componente ale sistemului nervos vegetativ prezintă o stare de tonus bazal specific care determină creșterea sau reducerea activității organului pe care îl inervează. Tonusul simpatic, de exemplu, întreține un oarecare grad de constricție bazală a arteriolelor prin care acestea au aproximativ jumătate din diametrul lor maxim. În cazul tonusului bazal parasimpatic de la nivelul tractusului gastrointestinal, îndepărtarea chirurgicală a acestuia determină atonie și constipație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În anumite teritorii (piele, mușchi, rinichi, inimă), eferențele simpatice acționează în sens dilatator prin intermediul acetilcolinei (simpaticul colinergic). Simpaticul cervical, de exemplu, trimite impulsuri vasodilatatoare atât la vasele coronare, cât și la mucoasa bucală și narine. Glandele sudoripare sunt, de asemenea, inervate de fibre simpatice colinergice, a căror stimulare duce la formare de bradikinină, puternic vasodilatatoare. După rezerpină sau guanetidină, eliberatoare de catecolamine, excitarea simpaticului constrictor determină vasodilatație, potențată de ezerină și inhibată de atropină. Intricarea morfochimică și funcțională dintre structurile simpatico-adrenergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bronhomotricității se realizează atât direct, cât și reflex, cu punct de plecare la nivelul receptorilor din mucoasa căilor aeriene, prin intermediul fibrelor eferente simpatice, parasimpatice, purinergice și peptidergice. Rolul principal în reglarea tonusului muscular bronșiolar revine inervației parasimpatice. Fibrele postganglionare simpatice inervează mai mult vasele pulmonare și glandele submucoase decât musculatura netedă bronșiolară propriu-zisă. Deși ponderea inervației simpatice a musculaturii bronșice la om nu este deplin stabilită, excitarea acesteia determină efecte bronhodilatatoare, cu participarea noradrenalinei ca substanță mediatoare. Aceasta stimulează atât receptorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Iritația căilor respiratorii provocată de diverși poluanți determină reflexul de tuse și bronhoconstricție printr-un astfel de mecanism, eliberator de acetilcolină de la nivelul fibrelor eferente vagale. La realizarea reflexului de tuse participă și receptorii J juxtacapilari de la nivelul interstițiului alveolar inervat de fibrele nervoase vagale amielinice de tip C. b) Reglarea umorală a bronhomotricității Reglarea umorală a bronhomotricității este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc amigdalele (țesut limfoid), cu rol în reținerea bacteriilor și toxinelor. Esofagul, situat în torace, reprezintă un segment tubular, lung de 25-30 cm la individul adult, ce realizează legătura dintre faringe și stomac. Musculatura esofagului este striată și netedă, inervată de fibre somatice și vegetative, ambele de origine vagală. În porțiunile inițială și finală ale esofagului se găsesc două sfinctere, respectiv sfincterul esofagian superior (faringo-esofagian), format din mușchiul cricofaringian striat și constrictorul faringian neted, care previn intrarea aerului în esofag
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
coarda timpanului, care, în apropierea cavității bucale, se unește cu nervul lingual. Fibrele părăsesc nervul lingual în planșeul bucal și fac sinapsa în mai mulți ganglioni mici, situați în hilul glandei submaxilare, sau în ganglionul sublingual, în cazul celor care inervează glanda sublinguală; b) fibrele simpatice, ce ies din măduvă prin rădăcinile anterioare ale segmentelor D1-D6, urmează calea simpatică a ramurilor comunicante albe și ajung în lanțul ganglionar simpatic, făcând sinapsa în ganglionul cervical superior, de unde pătrund în glandă odată cu ramificațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1955). În coborârea mandibulei, intervin pântecele anterior al digastricului, milohioidianul și geniohioidianul. Pentru ca aceștia să poată acționa, este necesar ca osul hioid, mobil, să fie mai întâi fixat. Această imobilizare o realizează prin contracție mușchii subhioidieni (omohioidianul, tirohioidianul și sternohioidianul), inervați de ramura descendentă a hipoglosului. Închiderea gurii și menținerea ei închisă, cu dinții apropiați, dar nearticulați unii pe alții, se face fără activitate musculară tetanică evidentă. Mușcătura însă determină o activitate intensă la nivelul celor trei părți ale temporalului (anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori de noradrenalină. Aceștia sunt denși și prezintă varicozități la suprafața musculaturii netede renale extinzându-se până la nivelul arterelor interlobare, arcuate și interlobulare, inclusiv teritoriul arteriolar juxtaglomerular eliberator de renină. Dintre structurile tubulare inervate de filetele simpatice postganglionare fac parte celulele epiteliale ale tubilor proximali, ramura ascendentă a ansei Henle și ductele colectoare (Jackson, 2004). Sub influența diverselor impulsuri centrale sau periferice, căile eferente simpatice își intensifică secreția bazală continuă de noradrenalină și neuropeptid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică ca un sistem al reținerii urinei și umplerii vezicale, în timp ce inervația parasimpatică este responsabilă de evacuarea rezervorului vezical în timpul micțiunii. Dar, în afara acestei inervații, căile urinare prezintă și o inervație somatică, mai ales pentru uretra posterioară. Sfincterul extern este inervat de fibrele nervului rușinos intern, care are rolul de a crește tonusul acestuia, așa încât face posibilă rezistența la presiunea intravezicală de până la 70 cm3 apă (fig. 131). Deci, aparatul musculos vezico-sfincterian, controlat de inervația vegetativă, face din actul micțiunii un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ei antimicrobiano-fungică, mantaua acido-cutanată este reprezentată de aciditatea mediului de la suprafață. Factorii care realizează aciditatea cutanată sunt produși ai secreției sudorale și sebacee. II.6.2. FUNCȚIILE DE SECREȚIE ȘI EXCREȚIE A PIELII sunt asigurate de glandele sebacee și sudoripare inervate de simpaticul colinergic eliberator de acetilcolină. - Secreția glandelor sebacee de tip holocrin realizată de glandele acinoase atașate foliculilor piloși dispuși în anumite zone cutanate. La om, sebumul (amestec de lipide) îndeplinește rol de barieră de protecție a absorbției percutanate apoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Bergman (1898), cercetările privind implicațiile funcționale ale SRA atât de origine renală, cât și extrarenală, reprezintă în continuare una din „zonele fierbinți” ale studiilor experimentale și clinice de fiziologie, patologie și farmacologie. Ca produs de secreție a aparatului juxtaglomerular renal inervat de sistemul nervos simpatic (fig. 150), renina declanșează fenomenul enzimatic în cascadă de formare a angiotensinei II active prevăzută cu multiple acțiuni fizio-farmacologice. Având în vedere că SRA de origine renală a fost expus deja, va fi prezentat doar succint
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mioza) în cazul luminii puternice se datorește contracției fibrelor circulare ale musculaturii iriene, în timp ce dilatarea pupilei (midriaza) se realizează prin contracția fibrelor musculare radiare din iris. Spre deosebire de fibrele circulare ale irisului care sunt sub controlul inervației parasimpatice, cele radiare sunt inervate de filetele simpatice ale ochiului (fig. 158). Timpul de excitație normală a retinei pentru vederea scotopică nu depășește 0,1 sec, în timp ce pentru scăderea fotopică este mai scurt - de 0,33 sec. În cazul acomodării la lumină are loc fie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cristalinului de a-și modifica raza de curbură asigură acomodarea și adaptarea la distanță pentru a realiza imaginea clară pe retină când se deplasează între punctul proxim și remotum. Mușchiul ciliar format dintr-o porțiune cu dispoziție circulară (sfincter ciliar) inervat de parasimpatic și o altă porțiune cu orientare radiară inervată de simpatic. Fibrele circulare au rol în acomodația proximală, iar fibrele radiale intervin în acomodația distală. Acomodația fiind act reflex, calea sa aferentă este reprezentată de nervul optic, bandeletele optice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]