204 matches
-
regularitățile din politica guvernamentală, în special acum când sunt peste 150 de țări în lume, comparația ne conferă posibilitatea de a obține un univers de observații substanțial, dacă nu chiar extrem de variat, și de a stabili astfel unele tendințe generale. Inevitabilitatea abordării comparative Comparația nu constituie doar un mijloc mai potrivit de a studia politica guvernamentală; de fapt, ea este încastrată chiar în maniera de a discuta despre aceasta. Așadar se poate susține pe bună dreptate că, în fond, comparația este
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
alte țări. Trebuie așadar să recunoaștem că peste tot există comparație, chiar dacă este ascunsă sau implicită. Așa stând lucrurile, este de preferat explicitarea, iar în studierea politicii guvernamentale, întreprinderea acesteia în mod deschis pe o bază comparativă. Din nou, despre inevitabilitatea abordării comparative Valoarea studiului comparativ al guvernării a fost totuși pusă la îndoială. A fost contestată pe temeiul că acesta este întreprins adesea într-un mod nesatisfăcător sau chiar superficial (Macridis, 1955: 7-12). Acest lucru era adevărat în trecut, dar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Stelarc nu face însă decât să se situeze în contextul postumanismului și demersul cyborgic vine de la sine, cu toate că acesta nu este unul pașnic și temperat, ci unul violent, dureros și extrem. Operând în mod tehnologic asupra corpului propriu, artistul extrapolează inevitabilitatea modificării trupului uman în general. Stelarc a experimentat cu propriul corp amplificarea undelor creierului, a bătăilor inimii sau a activității musculare. Astfel, a realizat „A treia mână” („Third Hand”Ă, un construct robotic atașat brațului uman care funcționează ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
silicon pentru a determina proteina și siliconul să opereze într-un singur sistem (Hayles, 1999, p. 2Ă. Autoarea contestă caracterul decorporalizat și dematerializat al cyborgului din cadrul relației postumanului cu teoria informației, în timp ce ia distanță față de textele ciberneticienilor. Această contestare a inevitabilității destrupării informației merge în paralel cu combaterea determinismului corpului uman conceput strict ca structură informațională abstractă. Cercetătoarea se exprimă împotriva descarnării și a dematerializării, procese care operează ca abstractizare a încorporării. În trecerea de la uman la postuman, materialitatea este conservată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă de eventualele distopii. De pildă, ingineria genetică este aprobată în unanimitate ca o necesitate terapeutică, ca o inevitabilitate în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată în calcul. În acest sens, transumanismul poate fi catalogat drept o orientare uniformă, cu infime diferențieri între microorientările componente
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să fure planurile invențiilor-minune (Răsună valea, Viața învinge, Brigada lui Ionuț, Alarmă în munți, Vultur 101). - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conuceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili ( Desfășurarea, Directorul nostru, O mică întâmplare). - Decadența orânduirii burghezo-moșierești, inevitabilitatea destrămării ei sub asaltul vremurilor noi (Nepoții gornistului, Ciulinii Bărăganului, Citadela sfărâmată, Bijuterii de familie). - Individualismul sortit eșecului în fața vieții și muncii în colectiv (Nufărul roșu, Pe răspunderea mea). În intervalul de relativ dezgheț de după moartea lui Stalin și strângerea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Inevitabilei Anihilări 17. Riguroasă construcție teoretică din Eureka se corelează cu această presupoziție originară, iar universul "descoperit" de autor se supune, pe deplin, acestei canon primordial. Pentru Poe, " Unitatea"18 este postulatul de bază al metafizicii sale. Din ea derivă inevitabilitatea creației, în timp și în spațiu, pentru ca, așa cum afirma chiar poetul american, procesul conține, în el însuși, rațiunea propriei dispariții 19. La originea tuturor lucrurilor, spune Edgar Poe, se află "extremă simplicitate", unitatea absolută - prin absența totală a oricărei relaționări
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
folosindu-și dominația, iar astfel aceste teme încă nu se află în centrul dezbaterii actuale. Totuși, pare să fie semnificativ că un susținător atât de fervent al teoriei stabilității hegemonice este pregătit să recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci aceasta este incertitudinea cronică omniprezentă când vrem să înțelegem lumea emergentă odată cu 1989. În cele din urmă, nici măcar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Olvido colorându-se În lumina roșie, nopțile reci și solitare de mai târziu, Într-o odaie fără geamuri de la Holiday Inn, la Sarajevo, față În față cu panorama geometriei urbane, profilată pe explozii și incendii, Îl Îndreptaseră pe Faulques, cu inevitabilitatea liniilor lor drepte și convergente, spre sala tribunalului unde, Într-o dimineață de iarnă, pe la jumătatea acelui război, un sârb bosniac pe nume Borislav Herak, vechi membru al brigăzii de purificare etnică Boica, Își relatase cu minuțioasă răceală, lăsând deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de ani în urmă, William Blake (1982:491) le amintea cititorilor săi că: Un adevăr spus cu intenție rea Întrece toate minciunile ce le poți inventa. Cîțiva scriitori au adoptat o perspectivă mai pozitivă asupra minciunii, pledînd în favoarea importanței și inevitabilității acesteia. Mai devreme ne-am referit la părerea lui Nietzsche că religia este o "minciună sacră". Această acuzație este totuși o afirmație neobișnuită pentru Nietzsche și nu se potrivește cu viziunea sa asupra minciunii în general, care e oarecum confuză
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
seama de rolul instituțiilor" (Keohane 1984: 62-3). Totuși ideile sale cu privire la rolul instrumental al instituțiilor sînt cu siguranță luate în seamă - aproape toți scriitorii clasici realiști au fost, nu trebuie uitat, specialiști în drept internațional. El prezintă realismul ca implicînd "inevitabilitatea fie a hegemoniei, fie a conflictului" (Keohane 1984: 84). Aceasta este o exagerare; așa cum am văzut în al doilea și mai ales în al treilea capitol al acestei cărți, sînt mulți scriitori realiști care cred în posibilitatea unei alternative la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și suflet a fost dereglată de căderea în păcat. Conflictul acesta a devenit fundamentul pentru efortul uman spre desăvârșire și pentru înțelegerea relației dintre har și libertatea de voință. Cassian enumeră toate urmările păcatului originar: păcătoșenia universală, dezarmonia firii umane, inevitabilitatea păcatului și universalitatea morții. Sfântul Cassian afirmă universalitatea păcatului originar, ajungând la concluzia că fiecare urmaș al lui Adam se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
activ de promovare a ideologiei romantic leniniste. Acceptarea resemnată a regimului de către societate nu echivala, pentru urmașul lui Dej, cu procesul autentic de "construire a socialismului". Nu. Populația trebuia să se convingă și să fie convinsă de măreția, echitatea și inevitabilitatea avansării spre comunism, să devină deci una cu regimul. Revin acum la întrebarea enunțată în rândurile de mai sus: în ce măsură turneul diplomatic al conducerii de la București din vara anului 1971 în statele "socialiste" asiatice a condus la transformarea leninismului romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
social și moral, și leninism, pe de cealaltă parte, ultrapolitic și amoral, fundamentat pe o ideologie proiectivă, militantă și total indiferentă la realitățile empirice. "Cu atât mai rău pentru fapte" obișnuia să afirme Lenin atunci când i se aduceau contra-argumente în privința inevitabilității revoluției globale. Dacă ar fi trăit în anii '80, Marx s-ar fi poziționat cu siguranță de partea Solidarității și împotriva PMUP. Să vedem în continuare ce alte erori a mai comis PMUP, impardonabile ideologic, de data aceasta, pentru leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Emanuel (2009e), "The "German Problem" then and now: from the threat of a German Europe to the edification of an European Germany", in Romanian Review of International Politics, nr. 2, pp. 23-62. Copilaș, Emanuel (2009f), "Confiscarea lui Dumnezeu și mecanismul inevitabilității istorice. O comparație între mitologia legionară și cea a comunismului românesc, (I)", în Sfera Politicii, nr. 135, pp. 92-103. Copilaș, Emanuel (2009g), "Confiscarea lui Dumnezeu și mecanismul inevitabilității istorice. O comparație între mitologia legionară și cea a comunismului românesc (II
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nr. 2, pp. 23-62. Copilaș, Emanuel (2009f), "Confiscarea lui Dumnezeu și mecanismul inevitabilității istorice. O comparație între mitologia legionară și cea a comunismului românesc, (I)", în Sfera Politicii, nr. 135, pp. 92-103. Copilaș, Emanuel (2009g), "Confiscarea lui Dumnezeu și mecanismul inevitabilității istorice. O comparație între mitologia legionară și cea a comunismului românesc (II)", în Sfera Politicii, nr. 39, pp. 82-93. Copilaș, Emanuel (2010a), "A crack in the geography of socialism? Poland at the hour of de-Stalinization", în Romanian Review of Political
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o duc pentru cucerirea puterii. Însuși faptul că Congresul al XX-lea a putut să-și propună și să rezolve în mod just problemele cunoscute de noi toți, dar care trebuie să fie cunoscute de întreg partidul, cum este problema inevitabilității războiului, adică problema că în condițiile de astăzi războiul poate fi evitat, cum este problema coexistenței pașnice, cum este problema că în anumite condiții este posibilă trecerea la socialism, fără război civil, în condițiile în care clasa muncitoare reușește să
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ruble ale mătușii, cu care Gaev vrea să răscumpere livada, și cele 90.000 cât dă pe ea Lopahin, în final. Lopahin a devenit, din țărănoiul revanșard și fără simț social al multor interpretări, o voce obosită a rațiunii, a inevitabilității schimbării, a lumii care-și urmează cursul. Întreg actul trei, cel al vânzării livezii și al victoriei lui Lopahin, are ca temă muzicală, reluată ad nauseam, valsul din Suita II a lui Șostakovici (cel din Eyes Wide Shut), o referință
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în favoarea opțiunii că ar fi vorba despre un proiect non-judicativ. Din punct de vedere tematic, principiul "logic" al analiticii existențiale, anume actul-de-principiu, este insuficient pentru a reconstitui fundamentele acesteia, fiindcă este activ în structura sa și un alt principiu, fenomenologic. Inevitabilitatea tematică a acestuia ține de slăbiciunea probelor privind sensul "final" judicativ sau non-judicativ al analiticii existențiale. Deocamdată însă nu avem o direcție de lucru pentru a "prinde" acest principiu fenomenologic. Totuși, el este sugerat de însuși principiul logic: este vorba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai puțin schizofrenici din acest punct de vedere și au abandonat eventual zelul religios, rămânând numai cu ideologia iluministă. și chiar și aceasta, la rândul ei, a fost mai apoi compromisă de Îndoielile lor profunde despre perfectibilitatea ființei umane și inevitabilitatea că forțele neîngrădite ale pieței vor duce În mod automat la progres material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un asemenea dezechilibru atitudinal va recurge pentru a-l elimina la una dintre cele șase soluții, fără a putea preciza care dintre ele va fi selectată. Sublinierea existenței unui repertoriu larg de soluții alternative sau substituite funcțional evită capcana postulării inevitabilității, una dintre criticile aduse schemei funcționale clasice. Un element oarecare, deși îndeplinește o funcție necesară, nu este neapărat inevitabil. Este inevitabil să fie adoptat un element din repertoriul de alternative funcționale, dar care dintre ele va fi ales depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întemeierii pe cunoaștere, poate fi prefigurată sub forma unor scenarii diferențiate prin formulele de declanșare și articulare a factorilor de influență, după cum urmează: Scenariul dezvoltării emergente este unul în care orientarea organizațiilor către cunoaștere se produce doar în virtutea propriei ei inevitabilități esențiale. Ierarhia își generează premisele limitării, uneori până la blocare, a propriei funcționalități; organizațiile tradiționale își activează spontan pluralismul configurațional și se declanșează un proces de autoorganizare informală. În replică, la ineficiența propriei structuri oficiale, ele își construiesc un dual centrat
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
altceva decât se dorise inițial... Statul politic modern, indiferent cum se înfățișează (statul lui Stalin, statul lui Hitler sau statul american postbelic) a devenit o mașină birocratizată și impersonală de strivit destine, de ucis oameni... Reformarea sa este inevitabilă, este inevitabilitatea istorică. Ideile pentru o societate progresistă și industrializată își găsesc împlinirea epistemică în Bentham și Comte. Formarea individului și societatea ca un mecanism perfect, deși sunt contrare ca esență epistemică, merg mână-în-mână cu ideologia politică și, practic, o creează în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se pot evita, aflându-se într-un regim non-intențional, fiind o parte a activității naturii și a oamenilor. Iluzia care dă credit dialecticii este inevitabilitatea acesteia, prezența ei pretutindeni în sfera acțiunii umane și a proceselor din natură. Cultura modernă occidentală i-a conferit o nouă semnificație prin atribuirea ideii de progres, astfel că orice progres uman nu se poate realiza decât prin confruntări de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost una dintre acele
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]