251 matches
-
degetul drept Însăși luna. Un haiku nu descrie, ci arată, ajută să apuci senzația direct, e o unealtă, un instrument optic sau, mai bine zis, o fereastră, care se deschide pentru o clipă doar, luminată de un fulger, spre inima inexprimabilului.” Taine și tîlcuri Cu acest text aș vrea să Încep un fel de mediere Între valorile existențiale și estetice ale culturilor care pentru unii par impermeabile. Nu vreau nici să echivalez pripit valorile a două culturi evident diferite, nici să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
susține că nu se poate exprima pe deplin nici un concept sau percepție a lui Dumnezeu prin limbaj, fie imagini metaforice, aluzii sau afirmații. Teologia apofatică permite negarea Și refuzarea oricăror afirmații catafatice, pentru că ele utilizează un instrument limitat pentru exprimarea inexprimabilului: limbajul. Pentru că limbajul, un mod creat de comunicare, este limitat, afirmațiile Și credințele cu care venim în contact prin utilizarea sa vor fi Și ele limitate. „Este important să recunoaștem limitele limbajului, pentru că ele constituie unul dintre aspectele predominante ale
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
putut de repede pe fereastra 63 de aerisire, înțesată de plase de păianjen pe care le-am sfâșiat cu capul, chinuindu-mă să trec prin gaura aceea nespus de strâmtă, care îmi sfâșia pielea brațelor și a șoldurilor. O groază inexprimabilă însoțea a-ceastă târâre, această julire, această rupere a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var. în sfârșit, m-am prăbușit în spatele clădirii, lângă un perete pe care erau desenate deformat, suprapus, grosolan, imagini de sexe și acuplări monstruoase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar înzecit. —Mulțumesc, a reușit ea să spună politicos. Mi-ai fost de mare ajutor. Nici o problemă. Apoi el a zâmbit și atmosfera s-a detașat complet, atât de mult, încât ea a început să se întrebe dacă își imaginase inexprimabilul care plutise deasupra lor. — Nu sunt căpcăun cum credeți voi. Nu, noi nu... Sunt doar un tip care are o muncă grea de făcut. —Păi, da. Acum, pe cât pariem că Trix mă va prinde când ies de aici? A durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tine însuți, a te reconstitui într-un al doilea original mediat, nu reprezintă un simplu act de traducere, ci o punere în mișcare a înseși rațiunii celei mai profunde a actului de a scrie, aceea de-a încerca să transpui inexprimabilul ultramundan în limba ce s-a-ntâmplat să-ți fie dată ție și accesibilă celor de un neam sau de o cultură cu tine, ca scriitor și ca poet, într-o cultură a Cărții, într-un act deopotrivă de umilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Iser sau roșul-lila al lui Mützner, găseam o însemnare pe-un bilet sau un colț de pagină. Nici cerul sticlos din Balcic, nici fesurile turcești ale negustorilor de cafea nu mai aveau preț, privirea căuta doar expertiza nelămuririlor sufletești, contorsiunea inexprimabilă a îndoielii și nesiguranței. Rândurile curgeau nevrotic, tăios, uneori reduse la tușele esențiale ale chinului. Altul ar fi râs; mie-mi venea să fiu serios și să las lucrurile așa cum sunt. Puneam albumul la loc, fără urme. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se zice, idiot pe deasupra, ce-ar putea fi mai bun? De-abia de-acum începe viața adevărată! Ai întârziat, Rogojin! Ia-ți iute pachetul, mă mărit cu prințul și sunt mai bogată decât tine! Dar Rogojin înțelesese situația. O suferință inexprimabilă i se întipări pe față. Își plesni palmele, din piept îi țâșni un geamăt. — Renunță! îi strigă el prințului. Toți începură să râdă. De dragul tău să renunțe? îl șfichiui, triumfătoare, Daria Alexeevna. Ia te uită la el, mujicul, a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care ți-am arătat-o mai înainte. Jenează-te! Am fost nevoită să fac și această precizare.“ Biletul era scris la repezeală și împăturit la nimereală, probabil cu vreo câteva clipe înainte de apariția Aglaiei pe terasă. Cuprins de o tulburare inexprimabilă, asemănătoare cu un val de spaimă, prințul strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la lumină, ca și cum ar fi fost un hoț speriat: dar la această mișcare se ciocni deodată cu un domn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mecanism al gîndirii analitice, sterilizînd prin aceasta gîndirea ca ansamblu complex de componente. Reflexivitatea și conștiența spiritului sunt astfel atinse în mod nefericit chiar în mișcarea lor care, doar nealgoritmizată, descoperă inefabilul propriu și pe cel al lumii, ca totalitate inexprimabilă. IV.4. Trecerea Cogito-ului de la substanță la conștiință Meditația a -II-a este locul în care Descartes descoperă existența și natura eului, ca prima etapă în căutarea a ceva sigur și indubitabil și care să poată, în consecință, să fie ales
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
opuși prin metodele sau scopul lor, s-au înverșunat să bareze drumul real al rațiunii și să redescopere căile directe ale adevărului. Presupun această gândire cunoscută și trăită. Oricare vor fi fost ambițiile lor, toți au plecat de la acel univers inexprimabil în care domnește contradicția, antinomia, spaima sau neputința. Și comune le sunt tocmai temele pe care le-am arătat mai sus. Pentru ei, de asemenea, trebuie s-o spunem, semnificative sunt mai cu seamă concluziile pe care le-au putut
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se desfășoare sub semnul demenței. Sufletele sunt lăsate pradă diavolilor și dansului lor drăcesc. Nu mai puțin de patru nebuni: unul de meserie, altul din propria-i voință, ultimii doi din pricina chinurilor sufletești; patru trupuri cu mișcări dezordonate, patru chipuri inexprimabile, sub care se ascunde una și aceeași condiție. Însăși măsura trupului omenesc este neîndestulătoare. Masca și coturnii, fardul care reduce chipul la elementele sale esențiale, subliniindu-le, costumul care exagerează și simplifică alcătuiesc un univers ce sacrifică totul aparenței, neadresându
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
va umple de țari și va străluci de măreție omenească. Glonțul pornit din pistolul lui Kirilov va fi semnalul ultimei revoluții. Astfel, nu disperarea îl împinge la moarte, ci numai dragostea de aproapele. Înainte de a termina în mod sângeros o inexprimabilă aventură spirituală, Kirilov rostește un cuvânt la fel de vechi ca și suferința oamenilor: Totul e bine". La Dostoievski, tema sinuciderii este, așadar, o temă absurdă. Să notăm, înainte de a continua, că Kirilov reapare în alte personaje care, de asemenea, sunt punctul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu, prostule, nu vezi că-i o cadă?" Această poveste aparține genului baroc. Dar ea ne arată cum nu se poate mai bine cât de legat este efectul absurd de excesul de logică. Într-adevăr, lumea lui Kafka este un inexprimabil univers în care omul își oferă luxul chinuitor de a pescui într-o cadă, știind că nu va prinde nimic. Recunosc deci aici o operă absurdă în principiile ei. Cât privește Procesul, de exemplu, pot să spun că reușita e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și demontată, miza poetică apare. Trebuie atunci să ne mutăm, schimbînd registrul și discursul. "Problemele de comunicare ridică întrebarea drepturilor noastre poetice"14. Aportul esențial al lui Legendre rezidă în elogiul cenzurii instituționale, cenzură care așază numeroși intermediari între Absolut, Inexprimabil (Elohim pentru evrei) și noi. Căci colajul cu absolutul, cu mama, cu Tatăl ca a doua mamă, cu Statul fondator, cu Textul inițial fără subiect este delir și conduce la nebunie. Legendre ne face să vedem toate aspectele posibile ale
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să-și impună adevărul lor publicitar direct, la fanatismele religioase sau politice, prin care vor să ne facă să aderăm la c o r p u l s u v e r a n, fără nici o pregătire. Toate acestea există inexprimabil, implicit necesare Dorinței, sănătății, reproducerii. Și știința însăși, în voința sa de a explica, nu va reuși nimic, în afară de a adăuga iarăși comentarii suplimentare la dogmatica inițială. C) Critica lui Legendre Este inutil să-l criticăm îndelung pe Legendre. Se
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
o așezare logică; stările de fapt au o formă, care este însăși forma logică; singurul element al "lumii" care pare a scăpa logicizării este "obiectul", ce poate fi doar lăsat să se manifeste el însuși, nu exprimat: "Firește că există inexprimabilul. Acesta se arată, el este misticul."210 Prin suspendarea valabilității aspectului alethic al judecății și a pozițiilor acesteia, anume "este" și timpul, în direcția precizată mai sus, judicativul însuși este reajustat. Ce se întâmplă, de fapt, cu aspectul alethic, știut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu deschisă întrebarea cu privire la ele. Cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acest joc pentru niște minți tinere. Nu am explica-o printr-o căutare de asonanțe, pe care am numi-o pur și simplu poetică. Asonanța este unul dintre mijloacele de care poezia se folosește pentru a ajunge la niște realități inexprimabile în proză. De fapt, acest joc evocă sub o formă rudimentară un procedeu de versificație familiar vechilor poeți, prin rime numite înlănțuite, concatenate, anexate sau înfrățite ; el amintește, de asemenea, de „cuvintele-pivot”, kake kotoba, din versificația japoneză, unde una și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de la cele trei grade Kelvin care-i media actuală, adică minus 270 grade Celsius, la un miliard pe când Universul avea doar 100 de secunde, 10 miliarde pe când avea doar o secundă și, tot așa, adică tot mai mult, o temperatură inexprimabilă decât ca 10 urmat de 31 de zerouri, când Universul avea, la fel de inexprimabil, doar 0 urmat de alte 42 de zerouri, secunde. Ce temperatură o fi avut În momentul zero? Desigur infinită. Ce dimensiune ar fi avut? Un punct... Nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Celsius, la un miliard pe când Universul avea doar 100 de secunde, 10 miliarde pe când avea doar o secundă și, tot așa, adică tot mai mult, o temperatură inexprimabilă decât ca 10 urmat de 31 de zerouri, când Universul avea, la fel de inexprimabil, doar 0 urmat de alte 42 de zerouri, secunde. Ce temperatură o fi avut În momentul zero? Desigur infinită. Ce dimensiune ar fi avut? Un punct... Nici infinitul temperaturii, nici nimicul spațiului nu le putem concepe. Dar În ele rezidă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și le vărsă pe masă187. Gingășia fără de margini a "torsului" eminescian atinge apogeul în proza de inspirație folclorică Făt-Frumos din lacrimă 188. Ceea ce-a realizat poetul în acest text cu înmiit substrat fantastic este greu de "tradus". Acel ceva inexprimabil (echivalent dorului) se poate reda numai direct, singur citatul conservând elocvența rafinamentului structural al geniului: Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducând-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ne privim, deși ne citeam limpede unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem... așteptam... Au fost clipe, de așteptare, cât vecia... apoi, ne-am contopit într-o îmbrățișare de o emoție inexprimabilă... și, în tăcere ne-am despărțit, pornind fiecare către... zarea lui... Era pe la Toacă... Soarele de octombrie cobora încet la chindie. Clopotele de la Mitropolie, aproape în acelaș timp, și cele de la Talpalari, Banu, Mitoc, Spiridonie, Golia, Bărboi, Barnovschi... doar cele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au dovedit a fi cuvintele ce au dobândit o maximă formă de folosire neproprie, conceptuală, însă iarăși la modul nepropriu, simbolic. Doar că ceea ce trebuia să desemneze concptualul desemna acum taina. A vorbi despre ceea ce este de nespus, a exprima inexprimabilul, aceasta era sarcina limbajului pe care trebuiau să îl pună în lucru gânditorii primei formulări a dogmei creștine. Cum ar fi altfel cu putință, de pildă, a vorbi de diferența între natura dumnezeiască și persoanele Sfintei Treimi? S-a petrecut
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sus spre cele din urmă, pe măsura pogorârii s-a lărgit într-o lățime asemănătoare. Iar acum urcând, pe măsura urcușului se scurtează și după tot urcușul se va face întreg fără grai și se va uni întreg cu cel inexprimabil. Dar pentru ce spun în general că, pornind de la afirmațiile dumnezeiești, ajungem la negația dumne¬zeiască a celor din urmă? Fiindcă vrem să vedem pe Cel mai presus de orice afirmație din ceea ce îi este mai înrudit, trebuie să pornim
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]