316 matches
-
puterii-cunoașterii, strategii ale războiului de la Clausewitz la Foucault. Toată această funcționalitate a științelor moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate stă la originea elaborării doctrinelor, a ideologiilor. Formarea științelor umane moderne este inextricabil legată de ideologii și de transformarea limbajului în reprezentare-în-sine. Prin aceste procese epistemice, socio-umanele noastre sunt animate de o conștiință a reprezentării, fie ea lingvistică sau plastică, fără de care existența lor nu ar fi posibilă. A spune și a desena
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spus cândva Popper și Feyerabend, și anume că erorile sunt vitale pentru noi abordări ale științei. Vom spune că există o lege nespusă, nescrisă, conform căreia orice cunoaștere lasă în urma sa un spațiu vid al negânditului sau al necunoașterii, condiție inextricabilă oricărei cunoașteri. A gândi și a spune reprezintă moduri figurate de a fi în cunoaștere. Cunoașterea e limitată și nu poate viza totalitatea sau întregul unui subiect. Întotdeauna vor exista relații multiple de a gândi și de a spune despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană, există foarte "multă istorie" pentru că există foarte multă ficțiune; pentru că omul modern a dezvoltat o dorință inextricabilă de ficțiune. Această dorință de ficțiune poate fi înțeleasă drept o compensație psihologică la acțiunile Realpolitik-ului. Istoriile lui Foucault sunt deopotrivă artă în sine și comunicare a unor evidențe. Artă în sine, atunci când prezintă tablouri scriptice, atunci când descriu și constată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text este aceea de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu se află între adevăr și ficțiune, cum spune profesorul Lucian
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la stânga, nici la dreapta, nici aproape, nici departe de științele umane și de cele fizico-matematice. Din aceste considerente de ordin epistemic, fiecare secol și fiecare epocă se înscriu într-o ordine obiectivă 214, aflată dincolo de acțiunea umană subiectivă, dincolo de un inextricabil subiectivism al ființei. Această ordine cronologică obiectivă dă "măsura" secolelor. În mod esențial, istoria este dincolo de parti-pris-uri. Ordinea obiectivă spulberă pedagogia modelor din trecut și iluzia că ceea ce a fost posibil cândva este posibil în oricare alt timp istoric. Iluzia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al producțiilor științifice dominate. Știința, ideologia și istoria scrisă servesc drept surse de inspirație pentru anumite idei și practici politice. Știința și ideologia nu sunt decât figuri discursive ale unor utilizări politice pentru istoricul de mâine. Argumentul că narativitatea este inextricabil legată de o anume poziție ideologică a unui autor al unor postmoderni (Barthes, S. Cohen, J. Kristeva, J. Fr. Lyotard) nu se poate susține pentru fiecare autor în parte. De multe ori, se face confuzie între o atitudine angajantă față de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mic cu mare, ani în șir, urechile. Astfel, Max Bănuș i se pare un "personaj agitat și descurcăreț, dar semidoct și mitoman", N. C. Munteanu, în ciuda umorului său sarcastic și popular, rămâne închis într-un secret orgoliu, în "sentimentul unei inextricabile singurătăți". De un profil elogios, inclusiv psihologic și stilistic, se bucură Emil Hurezeanu, Vlad Georgescu (pe care-l cunoscuse încă din 1959 și care va muri doar la 51 de ani, în 1988, de o tumoare cerebrală). Noul director al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
consonanță cu împrejurările prin care trecem. Un dublu deficit se poate constata, ca și acum un veac, în societatea noastră: unul material, care ține mai ales de structurile social-economice; altul moral, decurgând dintr-o multitudine de factori. Relația dintre ele, inextricabilă, se înțelege de la sine. Omul de rând se preocupă îndeosebi de primul deficit și manifestă chiar o anume impaciență. Specialiștii din acea sferă de activitate caută desigur rezolvări și să sperăm că ele nu vor întârzia prea mult. Deficitul material
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe la mormântul oamenilor mari." Desigur, figura lui Ștefan se putea regăsi în sufletul colectiv, "cel mai mândru dintre izvoarele amintirii", dar ea trebuia să lucreze acum programatic, îndeosebi asupra celor chemați să îndrume poporul, să-i călăuzească pașii spre triada inextricabilă a binelui, adevărului și frumosului. Ca și alți fruntași ai Junimii, Xenopol credea în funcția statutară a elitei, a celei cărturărești mai ales, pe seama căreia punea obligația trezirii poporului. "Ea-l duce spre propășire sau decădere, după elementul ce predomnește
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai de seamă slujitori ai istoriografiei, pentru care munca în acest domeniu, dincolo de finalitatea ei "obiectivă", e și un mijloc de autocunoaștere, un mod de a fora în noi înșine. Durata e pusă sub observație integrală, studiată deci tridimensionalitatea ei inextricabilă. Retroistoria, pentru a relua noțiunea propusă de P. Chaunu, are ca pandant firesc prospectiva, legenda se întâlnește cu utopia în acea clipă de grație, de sinteză temporală, care e prezentul. Evident, un istoric nu se mai poate mulțumi în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a fi eliminate printr-un proces de unificare a civilizațiilor, pe alocuri lent, abia sesizabil, în altele de-a dreptul spectaculos. Mondializarea economiei, cu nesfârșitele interdependențe, face ca orice colț de pământ să depindă de altele și ca o țesătură inextricabilă de interese să lege întreolaltă cele mai îndepărtate zone ale planetei. O istorie universală, unificând rase, culturi, continente, pe seama unor limbaje și interese comune, abia acum se înfăptuiește. A fost necesar pentru aceasta ca fundul oceanelor să fie țesut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în incintă, spațiile destinate pentru lucrări ți se prezintă cu rânduială, oarecum simetric, un personal specializat te îndrumă la nevoie. Cine n-a asistat la un congres mondial cu mii de participanți își închipuie ce anevoie poate fi acest amestec inextricabil de profesioniști într-un domeniu, cu vecinătățile lui tot mai curioase a ști ce se întâmplă în apropiere. Există o întreagă mitologie a congreselor, iar istoria lor se poate scrie din multiple puncte de vedere, potrivit cu poziția observatorului sau analistului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Nietzsche, pentru care nu există o separație platoniciana între filosofie și arta, între logos și mythos, practicând în scrierile sale filosofice un tip de text care se află în miezul discursului mixt, face că demersul filosofic propriu-zis să se îmbine inextricabil cu cel poetic; Nietzsche și mai tarziu Cioran văd în acest tip de scriitura o promisiune a epocilor ce vor veni după el, întrucat genul de filosof pe care-l anunță Nietzsche este filosoful artist. "Nici artist, nici filosof, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezvoltată foarte bine de Yvonne Denier. Conform acestei autoare, cetățenii trebuie să beneficieze de un acces egal doar la acele bunuri sau servicii de îngrijiri medicale care satisfac nevoi obiective, universal categorice (esențiale pentru orice indivizi) și legate în mod inextricabil de provocarea unui rău indivizilor în cazul nesatisfacerii lor. Nu toate nevoile de servicii de îngrijiri medicale sunt la fel de importante din punct de vedere moral. Prin urmare, nu toate aceste nevoi pot servi ca bază care să justifice îndreptățirea indivizilor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ale bunăstării necesitatea firească a dorințelor. Ea multiplică dorințele și, pentru a obține satisfacția în detrimentul celorlalți, furnizează arme tot mai redutabile (ceea ce constituie una dintre temele cele mai frecvent întîlnite în mituri și însăși tema centrală a Vechiului Testament). Dorințele inextricabil exaltate și transformate prin falsă valorificare în motive constante de agresiune cufundă întreaga lume în catastrofe sîngeroase, care au drept rezultat exaltarea angoasei vitale (în loc să o sublimeze) și chiar spaima redevenită permanentă. Dar nu mai este vorba despre spaima omului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei, a cărei definiție poate fi întrezărită "în blocstarturile întârziatului:/ frumoasa oscilare între moartea liberă și sinucidere//...// frumoasa însoțire pentru ziua de mâine, următoarele ceasuri/ frumoase de noapte, merinde pentru orice căutare a/ frumuseții în sala
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aer". Aproape fără excepție, poemele thanatice sunt, ca și aici, impregnate de un puternic erotism și, invers, poemele de dragoste sfârșesc cel mai adesea în elogiu al morții, în așa fel încât se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de care dispune postmodernismul la chiar adresa postmodernității înseși, în pofida faptului că nu poate funcționa în afara condițiilor celei din urmă. Utilizarea unui singur termen pentru ambele categorii și chiar asumarea nedemonstrată a relației dintre ele, chiar dacă aceasta există și este inextricabilă, i se par autoarei atitudini blamabile prin introducerea confuziilor în discurs și prin limitarea atitudinii critice a practicilor culturale. Un exemplu de utilizare a termenului de postmodernism atât pentru a desemna condițiile de ordin social-economic, ideea de nouă epocă, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și la Hoffmann sau la Gogol, ironicul se împletește inextricabil cu terifiantul. A doua povestire este centrată asupra bestialului, urmărind aventura unui profesor, traducător al Bibliei, la castelul unui conte misterios. Apariția totemică a unui urs înzestrat cu instincte sexuale antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dincolo de ea și care-i subminează autonomia" (2003, p. 130). Simultan, Makdisi adaugă, la ecuația critică, principiul repetiției (simultan tehnică și hermeneutica din punctul de vedere ale formei): "Reiterarea figurala a imaginilor de la o operă blakeană la alta se leaga inextricabil de reiterarea materială a imaginilor de la o versiune la alta ale "aceleiași opere"" (2003, p. 129). Până la un punct, aceasta observație îmi întărește ideea, inspirată de distincția operată de Goodman între descrieri și zugrăviri, ca reprezentările verbală și vizuală trebuie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
severitate, ci prin aceeași carență de vitalitate manifestată într-o serie de "acte reflexe" și într-o disciplină menită să suplinească lipsa organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în inextricabil, nu degeaba au relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îmblânzire" a exigențelor vechiului teatru plasat cândva în proximitatea orizontului metafizic al mitului, și coborât acum la nivelul mult mai pedestru, dar mai omenesc, al lucrurilor obișnuite 72. În melodramă, ca și în viață, comicul și tragicul se amestecă, deci, inextricabil. Apariția și succesul melodramei în Noul Regim e un fenomen similar, în esență, cu procesul descris de Mario Praz73 sau Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică metamorfoza romantismului înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-o cât de cât, de ce n-a încercat deloc bărbatul s-o aducă pe calea cea dreaptă și s-o recâștige pentru sine, ca pe un trofeu încă demn de râvnit? Dar Lovinescu urmărește să surprindă aici mai puțin mobilul inextricabil al suicidului, și mai mult psihologia tipic feminină, cu reacțiile specifice determinate de dramatica răsturnare a situației (destrămarea triunghiului conjugal). În primul act, dramaturgul sugerează (aproape exclusiv cu ajutorul dialogului) starea confuză în care se află Ana la puțin timp după
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adulterini. Numele se perpetuează de asemenea prin bastarzi. Am descris în altă parte efectele dezastruoase ale abuzului de divorț. Acesta înseamnă distrugerea familiei, înjosirea femeii și nimicirea moravurilor; să-i adăugăm alte rezultate, la fel de grave: dezordinea stării civile și dedalul inextricabil al succesiunilor. Asta nu e tot. Românii, neputincioși să îndrepte răul pe care l-au creat, au tendința de a i se sustrage căsătorindu-se cu femei străine, puțin scrupuloși în ceea ce privește originea, antecedentele, averea, dacă pot conta pe șanse de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dominante, statelor și instituțiilor internaționale puternice, pentru a forma o ordine globală hegemonică. Dezbaterile privind "structura primară a relațiilor internaționale" nu privesc doar ceea ce este "acolo" (out there) și cum ajungem să cunoaștem "realitatea"; ele sunt de asemenea în mod inextricabil legate de diferite viziuni asupra scopurilor investigației politice. Cox (1981:128) sublinia acest aspect în afirmația surprinzătoare conform căreia "teoria este mereu pentru cineva și pentru un anumit scop". Într-una din cele mai influente distincții din domeniu, Cox susține
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]