280 matches
-
un serviciu de masă care aparținea muzeului? "Nicidecum. E vorba de un pahar Lalique al sufrageriei muzeului, destinată provizoriu, până la terminarea Palatului cultural, prânzurilor oferite oaspeților..." Tot astfel, un bun ochitor, colonel pe deasupra, nu-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
criminale. Sub criza economică, socială și morală, ideologia se erodează, chiar dacă nu se pot face predicții cu privire la ritmul unei prăbușiri. De aceea, odată cu căderea regimurilor comuniste, au căzut și cele trei mari mituri care le slujeau drept gărzi de corp: infailibilitatea, invincibilitatea și ireversibilitatea. Primele două, afirmă Vladimir Tismăneanu, nu suportă niciun fel de contestări, dar cel de-al treilea rămâne problematic, sub semnul unei priviri îngrijorate. Un prim considerent în acest caz, în chiar formularea Profesorului Tismăneanu: comunismul părea disfuncțional
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
se pot apropia în mod real și cu folos decît oameni cu plămadă și "weltanchauung" asemănătoare. Oameni care cred în Dumnezeu, în intuiție, în realități, în istoria care se face singură mai mult decît printr-o metodă, iar nu în infailibilitatea științei și care sînt lipsiți de suficiența protestantă privitoare la posibilitățile nelimitate ale persoanei și voinței lor". Membrii generației interbelice care l-au glorificat pe Nae Ionescu pentru că au văzut într-însul marele lor dascăl și ferment, "înțelegeau lucruri fundamentale
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele ei zac, probabil
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Este greu de înțeles faptul că, deși multe dintre erori (cel puțin cele onomatice) ar fi putut fi corectate în procesul de revizuire a cărții, acest lucru nu s-a întîmplat. Editura n-a făcut-o, probabil, din respect pentru "infailibilitatea" textului, iar autorul nici atît, închipuindu-și că, fiind vorba de "ficțiune", totul este permis. "Ficțiunea" nu poate servi totuși ca alibi pentru maltratarea unei limbi pe care, dacă autorul o exploatează cum îl taie capul, ar fi trebuit totuși
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum ar fi primatul și infailibilitatea Papei), mai ales Petru Maior în Procanonul va aduce esențiale amendamente. Ediția, întocmită cu rigoare științifică și cu un bun aparat critic apare sub egida Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia și face parte dintr-un proiect mai amplu
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
ale celor care vedeau în știință un panaceu: o unealtă mirabilă bună la toate, de la înțelegerea istoriei pînă la controlul demografic, de la educarea copiilor pînă la alimentația sănătoasă. Iată cum e descrisă locuința lui don Avito, ca prozelit intratabil al infailibilității științei: „Casa era în mod demn pregătită ca să-l primească: tavane înalte, cum se fac acum, iluminată, aerisită, antiseptică. Peste tot barometre, termometre, pluviometre, aerometre, dinamometre, hărți, diagrame, telescop, microscop, spectroscop, care pe unde vrea să-și plimbe privirea dă
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
a moleșit instinctul de apărare. Și peste toate acestea un aer de corectitudine politică ce riscă să desființeze democrația occidentală. Bunăoară, după retractările umilitoare pe care Papa a fost silit să le facă în urma discursului de la Regensburg, dovedind astfel că infailibilitatea papală e un privilegiu pe care Benedict al XVI-lea nu-l poate avea decît în vis sau în amintirea iscată de niște vremuri cînd papii mai erau și altceva decît simple marionete politice, după această probă de umilință papistașă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
abia acum impuse - și rezultatul este desigur surprinzător pentru unii cititori. Dar poate că lucrul cel mai important este tocmai acesta: a da de înțeles că în domeniul limbii (ca și în multe alte discipline științifice) nu poate funcționa dogma infailibilității, ci sînt de folos testarea și dezbaterea. De altfel, sper ca în discuțiile care vor urma - și în care e posibil ca spiritele să se aprindă -, să nu uite nimeni afirmația cu care se încheie precizările preliminarii ale autoarelor: "Vor
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
referă,... sau înseamnă, ca formulă, refuzul catolic, hotărît, dezacordul cu cerințele laice, de pildă divorțul ș.a.) s...ț Biserică a pus mai presus de adevăr și de Dumnezeu ideea suveranității laice a catolicismului român; în același scop, a proclamat și infailibilitatea conducătorului ei, si a proclamat-o atunci cînd la porțile Romei bătea și intră puterea laică; o excelentă coincidență, care vestește "sfîrșitul sfîrșitului". Pînă la căderea lui Napoleon al III-lea, biserica română mai putea spera încă în protecția împăraților
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
mai dificil decît rezolvarea acestei probleme în viitor, desi 99% dintre europeni poate că nici nu se gîndesc la asta în momentul de față." Cuvinte profetice. * Toate acestea, printre care cea mai grea și mai plină de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
experimentalismului reprezintă un precedent și o speranță. Vom putea visa deci la reveniri încă și mai spectaculoase, de pildă la tradiționalisme ultra-tehnologizate ori la perverse geometrii ale iraționalului. Vom vedea. În al doilea rând, amatorismul experimentalist moștenește de la modernism cultul infailibilității conexiunilor ideatice arbitrare. Drumul gândirii este simplu: coerența ține de tradiție; dacă vrem să trecem dincolo de tradiție trebuie să rupem această coerență; ruperea coerenței înseamnă, în primul stadiu, lipsă de coerență; pentru a transforma această lipsă de coerență într-o
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
de el însuși." Cui aparțin aceste fraze și la cine se referă? La Stalin? La Hitler? La Ceaușescu... Li se potrivesc pe deplin tuturor, în măsură egală și sub toate aspectele: al adulației permanente, al ruperii de realitate, al sentimentului infailibilității, alcătuind laolaltă un complex unitar și indestructibil. Cîtă adulație, de pildă, poate digera un dictator? „Aprecierea gradului corect de lingușeală atunci când este vorba de un despot a fost întotdeauna periculoasă, dar în unele momente poate deveni ridicolă; un exemplu notoriu
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
comunismul și voi trăi în comunism!» (Făcea această declarație cu o convingere fanatică.)"13 Să remarcăm în treacăt că a trăi singur în comunism este sinonim cu a nu fi urmat de nimeni, ceea ce - practic - s-a și întîmplat. Sentimentul infailibilității se traduce la dictatori într-un stil de conducere rigid și irațional, excluzînd a priori confruntarea de păreri, dialogul sau controversa. „Niciodată, spunea Göring [la Nürnberg, n.n.], n-a fost întrebat vreun general dacă aprobă cutare sau cutare politică. In
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum ar fi primatul și infailibilitatea Papei), mai ales Petru Maior, în Procanon, aduce esențiale amendamente. Ediția întocmită cu rigoare științifică și cu un bun aparat critic, apare sub egida Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia și face parte dintr-un proiect mai amplu de
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
un campion al instalării regimului comunist în România. Când își va dezlănțui campania împotriva literaturii autentice din România, odată cu numirea sa ca redactor-șef la revista Săptămâna, în 1970, acest jurnal confecționat va fi pentru Eugen Barbu un argument al infailibilității sale, alături de alte probe tari la dosarul său "curat" de comunist adevărat. Cu puțină perspicacitate, secretele unei canalii ies încet-încet la iveală. Jurnalul lui Eugen Barbu e cel puțin bizar ca ficționalizare interesată, culpabilă, a unei biografii. O temă de
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58, un veritabil „seism politic”, în centrul demersului lui Dej de a
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
tip matematic, aparent simple, evidența, analiza, sinteza, recapitularea, nu-și vădesc limitele prin împrejurarea că sînt interpretabile, posibilitatea erorii fiind indusă de puterea noastră de judecată care depășește ceea ce intelectul consideră că ar fi clar și distinct? Încă Leibniz critica infailibilitatea evidenței , care e doar un criteriu subiectiv, după cum empiriștii i-au negat caracterul intelectual, apreciind-o drept un fapt sensibil. Tentînd a identifica metoda dialectică și logica, Hegel releva că orice formă sistematică a cercetării se află în funcție de conținutul său
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
ei intrinsec. Dacă acestea sunt simptomele fanatismului, în schimb sursa lui e de găsit în altă parte, și anume în convingerea fermă că le ești superior altora. "Sămînța fanatismului zace în sentimentul superiorității categorice" (p. 18). Acest sentiment, insuflîndu-ți credința infailibilității personale, te scutește de teama că poți greși. Cînd ești superior, e firesc să ai parte doar de încuviințarea celor care, nefiind ca tine, nu pot fi decît inferiori. De aceea, orice critică venită din partea adversarilor e o nesocotire a
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
ține de vocația critică, iar maliția subțire ce șerpuiește peste tot, îl ajută să mențină o distanță sau, mai bine, o echidistanță de invidiat, fără a exagera însă, fiindcă subiectivitatea are și chiar trebuie să aibă locul și farmecul ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
de alte ciudățenii și extravaganțe omenești ca printre psihoterapeuți, psihiatri, psihologi și psihanaliști, nicăieri ca printre ei n-am avut o senzație atât de acută că am de a face cu făpturi nepregătite pentru viață, dar atât de convinse de infailibilitatea lor. Din păcate, nu te poți încredința de incomensurabila viclenie a acestor specii decât când cazi în capcana vreunuia din tagma lor. Când pun mâna pe un naiv, dovedesc o neînchipuită îndărătnicie spre a-și menține prada în capcană, spre
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
foarte surprins cînd, într-o Istorie a literaturii române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": Avînd despre sine o superlativă opinie, imună la contestări, el se pronunță asupra oricui și orice cu o superbie pontificală, cu prezumția infailibilității". De-ar fi așa! În realitatea mea psihică, sînt ros de incertitudini, apăsat de gîndul posibilei erori. Nemulțumirea față de alții, cîtă e, apare deseori depășită de nemulțumirea față de mine însumi. Sînt oare, cum zicea cineva, un "perfecționist"? Nu știu, însă
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
devotament și de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să așeze deasupra dumneavoastră și a mea acoperămîntul indurării sale." * Text țeapăn și din care răzbate, ultragiata de protestanți, autoritatea declarat universală a Șefului spiritual al religiei romano-catolice, precum și infailibilitatea Să, străveche. Ce vremuri!... Împăratul Henric al IV-lea mergînd desculț prin zăpadă pe jos la papă Grigore al șaptelea să-l ierte de îndrăzneala de a i se împotrivi, de unde formulă celebra în lume: "a face Canossa", - castelul din
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
sau dacă Sorin Roșca Stănescu va pune în circulație o revistă cu același nume, ori dacă se vor tipări, concomitent, zece sau o mie de publicații botezate la fel. Problema e că un individ care-și trâmbițează de treisprezece ani infailibilitatea în materie de patriotism, de apărare cu prețul vieții a fruntariilor țării (vă amintiți belicoasele declarații gen „Am îmbrăcat cămașa morții” și alte aiureli macabre ale țuțerului barbian?) nu e capabil să-și apere propria revistă. Mai mult decât orice
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]