523 matches
-
cel mai slab ca tine Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește. {EminescuOpVIII 268} De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă, dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul țil1 chinuiești și mintea Ți-o stupifici, îți zice că ești evlavios, Ba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Aoleo! Bine... ai putut fi atât de prost să crezi că eu țiu la sfrijitul cela, la Călimărescu, la scriitoru ajutorului ajutorului de preceptor... Nee! glava... Acela mă, nu-mi da voie să mă mai sărute nimene. INTENT [ATIONEM] Auzi infamul! ANETTA Pthi! Pe loc i-am dat pașport! Călim[ărescu]. INTENT [ATIONEM] Și este aceasta adevărat?... Anettă! ANETTA Parole d'honneur. {EminescuOpVIII 368} [JUDEȚUL ÎMPĂRATULUI] 2255 [PERSOANELE: ÎMPĂRATUL ERMOLACHIE CHISALIȚĂ ÎMPĂRĂTEASA dascăl HAPLEA BALAUR PEPELEABABA CASSANDRA STROLEA vrăjitoare] [SCENA 1
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate făgăduielele ce s-au făcut s-au tradus întotdauna prin cea mai odioasă împilare de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și nelegiuiri în contra cărora țipă districte întregi, fără ca nimeni să le audă plângerile. Probă sunt aceste mezaturi neomenoase și infame, cari ne umple sufletul de scârbă și de rușine și ne face uneori să disperăm de viitorul acestei țări. [1 septembrie 1882] [""ROMÎNUL" DE LA 29 AUGUST... "] "Romînul" de la 29 august înserează următoarele rânduri, sub rubrica Abuzuri: Multe ziare publică un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
infamiei, nefiindu-i nici măcar permis de-a se apăra daca apărarea sa ar fi în stare a compromite cauza. Astfel, pentru sute de ani și-a întunecat numele Machiavelli, pentru că, pentru realizarea celui mai sfânt scop, propunea mjiloacele cele mai infame. Și cu toate acestea era o eroare enormă, tocmai pentru că enorm era spiritul ce-o concepuse. Nu prin mijloacele propuse de el s-a realizat scopul. Energia și munca celei mai tinere dintre rasele Italiei au făcut ceea ce mijloacele lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
1253, anul în care Robert de Sorbon fondează viitoarea Sorbonă, reducerea lui la starea de cadavru nu li se pare suficientă: patru ani mai târziu, catolicii îi exhumează trupul și îl ard. Unul în plus... XI BENTIVENGA DE GUBBIO și „infama ocupație” 1. Sfânta și ereticul. Bentivenga de Gubbio, un italian din secolul al XIII-lea, aderă mai întâi la o mișcare franciscană. Adepții lui Francisc din Assisi îcare vorbește cu păsările și cu peștii, dar știe și să-i pună
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doamnelor - rațiunea unui resentiment al bărbaților la adresa unei femei care gândește, și încă bine, și care enunță apoi o teză revoluționară pentru secolul al XVII-lea, ba chiar și pentru zilele noastre, îndeosebi în ochii profesorilor preocupați de cazul ei - infamul Paul Bonnefon, în 1898, jalnicul Mario Schiff, în 1910, bietul Pierre Villey, în 1935, sinistrul Maurice Rat, în 1962, vicleanul Constant Venesoen, în 1993 etc. -: bărbații și femeile sunt egali, nici o superioritate a primilor. Dar și îiar această opțiune este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tolerante față de minoritățile sexuale acum decât înainte, și aceasta în mod autentic (dat fiind că, astfel, conștiințele lor se simt împăcate). În schimb, enorma majoritate (cincizeci de milioane de italieni) a devenit de o intoleranță atât de vulgară, violentă și infamă, cum nu s-a mai petrecut niciodată în istoria Italiei. S-a observat în acești ani, din punct de vedere antropologic, un extins fenomen de abjurare: alături de sărăcie, poporul italian refuză să-și mai amintească și de toleranța sa „reală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt cu siguranță enervați, iritați de acest lucru. Și atunci recurg la cele mai vechi metode pentru a se elibera de adversarul care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
modelată nu de tradiție și de istorie, ci de criterii conștiente, raționale și științifice. Ordinea socială putea fi Îmbunătățită până În cel mai mic amănunt: igienă personală, regim alimentar, creșterea copiilor, gospodărirea casei, atitudine, recreere, structură familială și - aspectul cel mai infam - moștenirea genetică a populației. Lucrătorii săraci erau deseori cei dintâi asupra cărora se răsfrângea planificarea socială științifică. Proiectele menite să le Îmbunătățească acestora existența cotidiană au fost promulgate prin politici urbane și de sănătate publică progresiste și aplicate În orașe-fabrică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai multă credibilitate. Pe lângă decesele provocate, aceste acțiuni au determinat o creștere a gradului de tulburare socială și violență, care a depășit adesea pragul atins În timpul războiului civil de după revoluție. Milioane de oameni au plecat către orașe sau spre frontiere, infamul gulag și-a sporit considerabil proporțiile, starea de răscoală continuă și foametea au devastat zonele rurale și mai mult de jumătate dintre animalele din țară (inclusiv vitele de povară) au fost măcelărite. În 1934, statul „câștigase” deja războiul cu țărănimea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele mai abjecte, atât ca limbaj, dar remarcabile și prin comportamentul suburban. Peste tot În România, limbajul violent, agresivitatea de tot felul și mârlănia cea mai frustă sunt fenonomene „piteștizatoare”. Un alt semn este obediența, slugărnicia dezgustătoare, ale cărei forme infame devin periculoase atunci când este vorba despre structurile decizionale politice sau când avem de a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului de stat, În orice contact direct cu birocrația sufocantă de la noi. Cultivarea mentalității de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent și ale foiletoanelor mediocre ale epocii. Rubrica „Feliurimi” cuprinde, uneori, judicioase observații asupra incorectitudinii limbii din periodicele vremii. D. M.
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
deplângea cheltuirea timpului și energiei cu activități administrative, din lipsa resurselor pentru personal adecvat: „sprijinul nu ne poate veni decât de la cei cari [...] cred că există anumite obligații sufletești de neînlăturat și de la cei cari nu găsesc o românească și infamă scuză în indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Daniil Harms („Ce rost mai are să povestim ceva?”), Scara tematizează delirul fugii dintr-o scenă în alta, Dispariția lui Flory este o rescriere punctuală (și punctual-distorsionată) a lui E.A. Poe din Balerca de Amontillado. Finalizarea corupe sursa prin șarja pastișei: infamul ins pe care se răzbună vindicativul narator nu mai este zidit, ci închis (pentru totdeauna) în closet. Tot așa, în Augusta se prelucrează H.P. Lovecraft ș.a. Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de fasole. (Pitagoreicii considerau bobul de fasole un simbol sacru al vieții.) Desigur, celălalt mare biograf, Porphyrios, respinge această legendă infamă propunând o alta, la fel de sugestivă: Pitagora s-ar fi sinucis autoincinerându-se în Sanctuarul Muzelor de la Metapont. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. C.S. Chard, Man in Prehistory, McGraw-Hill, New York, 1975. Vezi și F.C. Howell, Early Man (Life
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de bună activistă”. Mai mult nu se putea, fiindcă referatul exista, cu obiecțiile respective (și referentul era o personalitate). Ca răzbunare însă, activul de partid din catedră a hotărât ca nimeni dintre membrii acelei catedre să nu mai vorbească cu „infamul trădător”. Membrii din catedră n-au îndrăznit să încalce ordinul, iar tânărul a fost înconjurat de muțenia colegilor... timp de doi ani! Situația tensionată din facultăți, conștiința că tot ce faci și ce spui este observat și uneori înregistrat au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în Microsoft Outlook Address Book; • de asemenea, folosește programele mIRC și Pirch pentru a se autotrimite la utilizatori, când aceștia intră pe canalul de Internet chat. LoveLetter: • cunoscut și ca I Love You și Lovebug, este cel mai faimos (sau infam) vierme VBS; • descoperit pentru prima dată în mai 2000, ajunge la mai mult de 80 de variante în numai un an; • se autotransmite prin e-mail-uri la primele 300 de contacte găsite în Microsoft Outlook Address Book, precum și prin canalele de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
din paginile următoare, Întrucât nivelarea culturală - recte coborâre forțată și urcare forțată - era unanim aplaudată. Și-n acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
săbiile îndreptate spre el, Gualfard strigă: — Nu pot să tolerez un asemenea afront! Nu se poate să-i dați crezare câinelui ăstuia! Nu e decât un țărănoi, o râmă. E un nimeni, nimeni nu-l cunoaște! Totul e o înscenare infamă a porcului ăstuia de roman! Hotărât, cu mâna din nou pe mânerul săbiei, Sebastianus se întoarse spre Gundovek. — Eu ți-am făcut dovada celor spuse. Acum rămâne să hotărăști tu, dar nu am de gând să mă las insultat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocupă omul ăsta? și-a continuat doamna de onoare investigația când am ieșit iar la suprafață, după al doilea acces de tuse. — Vă referiți la Seymour? am întrebat. După inflexiunile glasului ei, era limpede că se gândea la niște lucruri infame. Pe urmă, brusc, mi s-a năzărit - și era o pură intuiție - că poate se afla în posesia tainică a unor diverse date răzlețe din biografia lui Seymour; adică a unor fapte grave, regretabil dramatice și (după părerea mea) fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care era muribundă acum, pe atunci tânără și de o frumusețe fermecătoare. Dar el bântuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfârși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsând după urma lui o fetiță în vârstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit întristată. La poartă am întrebat-o: - Dacă vă întreabă cine a fost? - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spusele cu nenumărați astaghfirullah! atât de iute șuierați, că erau de-a dreptul de neînțeles, în afară de câțiva, singurii autentici, fără îndoială. Dar, lăsând de-o parte exagerarea asta, vorbele mi se păruseră destul de fidel reproduse: — Cei care frecventează aceste locuri infame n-au învățat oare încă din fragedă pruncie că Dumnezeu l-a blestemat atât pe cel ce vinde vinul, cât și pe cel care-l cumpără? Că El l-a blestemat pe cel care-l bea, dar și pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și că ascensiunea sa incredibilă se datora favorurilor a doi împărați și, mai ales, ale tatălui său, care fusese ales de două ori consul și o dată cenzor. Aulus Vitellius, omul de o lăcomie nemăsurată, știuse să se apere prin donații infame nu doar către Nero, dar și către unii senatori importanți de la Roma. Când Galba îi oferise postul de guvernator în acea provincie, toată lumea știuse că îl alesese nu din respect, ci din dispreț. Nu declarase oare Galba că aceia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]