684 matches
-
Ca și În cazul Crăciunului Însîngerat, au existat mai multe versiuni. În Examiner era relatată versiunea care i-a adus decorația: caporalul Ed Exley, singurul supraviețuitor al unui pluton distrus În lupte corp la corp, cucerește trei tranșee pline cu infanteriști japonezi, omorînd cu totul douăzeci și nouă de inamici. Dacă ar fi fost de față și un ofițer care să depună mărturie, ar fi primit Medalia de Onoare a Congresului. Versiunea a doua: Ed Exley profită de șansa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru un detectiv“. Exley s-a aflat În mod evident la locul și la momentul potrivit În toamna lui 1943, cînd, unic supraviețuitor al unui atac la baionetă suferit de plutonul lui, a ucis de unul singur trei tranșee de infanteriști japonezi. A fost la locul potrivit și la momentul potrivit și atunci cînd a depus, curajos, mărturie Împotriva colegilor săi, În cazul unui grav scandal provocat de brutalitățile poliției. Exley spune despre cele două incidente: „SÎnt deja de domeniul trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde ați luat-o la picior pe vremea asta de iarnă!? Nae Calaican, care mergea în somn, mărșăluind în formație, la fel ca infanteriștii români aflați în retragerea de pe frontul sovietic din Cotu-Donului, fu capturat din goana jeepului: Anibal deschise portiera, îl culese pe taică-său din zăpadă și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu aer important. Se face că nu vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini. Bătrânul îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie. Curând, se abat din șosea și apucă pe un drum de țară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase deoparte. Infanteriștii formau o echipă sudată, o hidră de luptă cu unsprezece capete, iar ea nu făcea parte din grupul lor. Doi militari o salutară din cap în treacăt și auzi vreo două "salut". Era peste așteptările ei, dar nu de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la debaraua ei. ― Hei, Vasquez, te-a luat cineva drept bărbat? ― Nu. Dar pe tine? Drake întinse palma. Femeia o puse pe-a ei și degetele se strânseră. Presiunea crescu de ambele părți; o strângere dureroasă și tăcută. Cei doi infanteriști își manifestau astfel bucuria de a fi ieșit din hipersomn și de a trăi din nou. La sfârșit, Vasquez îl pălmui pe Drake și mâinile se separară. Izbucniră în râs: tineri dobermani jucându-se. Drake era cel mai puternic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Hudson nu zise nimic, dar își păstră zâmbetul fandosit. Ripley își mută privirea pe Vasquez. ― Mi-aș dori să fie atât de ușor cum zici, crede-mă. Burke puse capăt înfruntării băgându-se între cele două femei. Se adresă tuturor infanteriștilor. ― E de ajuns pentru o expunere preliminară. Vă sfătuiesc să vă duceți să studiați dischetele pe care Ripley a avut bunăvoința de a vi le pregăti. Veți găsi acolo și informațiile esențiale despre această lume, ca și câteva hărți detaliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aptitudine profesională de docher specializat. Ultima mea meserie. Apone își îndreptă privirile spre mașinăria pe care o arăta ea: încărcătoarea de rezervă a lui Sulaco, ghemuită, în repaos. Oamenii lui știau să facă de toate, dar erau înainte de toate soldați. Infanteriști, nu docheri. O mână de ajutor pentru încărcarea materialului greu n-ar fi fost de prisos. ― Mașina asta nu-i o jucărie. Scepticismul evident din glasul lui Apone își găsea oglindirea în înfățișarea lui Hicks. ― Exact, făcu ea cu duritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cel mai apropiat. Ripley vorbi, tare pentru a acoperi bâzâitul motorului: ― Unde-l pun? Hicks aruncă o privire sergentului și ridică o sprânceană pentru a-și exprima admirația. Pregătirile personale s-au desfășurat la fel de rapid ca și încărcarea navetei, dar infanteriștii au fost și mai grijulii. Își puteau permite să mai aibă mici probleme cu vehicolul blindat, cu marfa, comunicațiile sau susținerea logistică, dar viața lor depindea de arme și echipament. Mai întâi îmbinau elementele armurii de luptă și căutau fisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre navetă, discutând aprins și târându-și picioarele. Apone ar fi putut să le ordone să meargă în cadență, aliniați, dar considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop de glume deocheate și răsuflate: dar aceasta era sfidarea morții din partea acestor bărbași și femei, aluzii lubrice la excremente și desfrâu. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mii de ani: moartea n-avea nimic nobil. Era numai un sfârșit regretabil. Odată ajunși în navetă, pătrunseră direct în blindat. Vehicolul va ieși în momentul în care aparatul de debarcare va atinge solul. Ocupanții lui vor fi zgâlțâiți, dar infanteriștii coloniali au văzut multe la viața lor. Ușile navetei se închiseră, o sirenă semnală depresurizarea buncărului de îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pauză, apoi:) Dar unde dracu' e baliza aia? ― Nimic pe releu. O fi încetat să funcționeze odată cu celelalte. ― Vorbești aiurea. Balizele sunt automate și au alimentare automată. ― De acord. Hai s-o găsim, atuncea! Se lăsă tăcerea, dar nici unul dintre infanteriști nu păru să-șî facă probleme. Ferro și Spunkmeyer se mai așezaseră ca o pană pe soluri cu climaturi mai teribile decât cel al Acheronului. ― Vânturile slăbesc. O vreme bună să ieși cu zmeul. O să stăm un pic pe loc ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un pic pe loc ca să se mai distreze și puștii din spate. Venise clipa debarcării. Gorman ieși din hamuri și urcă pe culoarul central în direcția postului de operații tactice al blindatului. Burke și Ripley îl urmară, lăsându-i pe infanteriști să-și încheie pregătirile. Se regrupară tustrei în post. Gorman se puse îndărătul consolei și Burke se așeză înapoi pentru a se uita peste umărul lui. Ripley constată cu bucurie că Gorman părea să se priceapă la treburile acestea. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imaginea transmisă de camerele video încastrate în partea frontală a fiecărei căști. Pe cel de jos apăreau biogramele individuale: electrocardiogramă, electroencefalogramă, respirație, tensiune, acuitate vizuală, etc. Informații suficiente pentru stabilirea cât ai clipi a unui profil fiziologic complet al fiecărui infanterist. Deasupra celor două grupe de ecrane mici, niște monitoare e mai importante ofereau o vizionare la 360° a lumii exterioare. Gorman împinse comenzile. Niște difuzoare invizibile emiseră o serie de bipuri. ― Totul este perfect, spuse pentru el cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca el, dar se gândi că poate va fi în stare după această misiune. Compartimentul pasagerilor cunoscu o intensificare a activității. Infanteriștii își luau rucsacurile și armele. Vasquez și Drake se ajutau să-și prindă hamurile cribloaielor. Pe ecranul din față apărea aceeași imagine ca și în cabina de pilotaj. Conul regulat al unui vulcan de metal se ridica în nori aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de pe scaun și-și privi oamenii; fu nevoit să se agațe de un mâner deoarece vânturile neîncetate ale Acheronului zgâlțâiau aparatul. ― Bun! L-ați auzit pe locotenent. Vreau și eu o desfășurare ca la carte, o dată măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce la aparat cu șuturi în cur. ― Promiți? făcu Growe, cu glas inocent. ― Băi, Growe, ți-e dor de mă-ta? întrebă Wierzbowski zâmbind. ― Dacă ar fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
poate nu chiar atât de larg, dar tot pustiu, prezenta însă un avantaj: aici erau apărați de vânt. În mijlocul oamenilor lui, caporalul șef luă o cutiuță metalică prevăzută cu un cadran. Conținutul era fragil, dar, ca majoritatea materialului utilizat de infanteriști carcasa era deosebit de rezistentă. O îndreptă în josul culoarului și efectuă niște reglaje. Două diode se aprinseră, dar indicatoarele nu reacționară. Îl deplasa încet de la dreapta la stânga. ― Nimic. Nici o mișcare, nici un semn de viață. ― Înaintați, ordonă Gorman, dezamăgit. Hicks utiliza detectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
comandă și constată că figura, deși surprinzătoare și foarte urâtă, nu avea nimic terifiant. Wierzbewski era vinovatul. ― Te-am speriat? Ea se străduia să-și recapete suflul. ― Doamne, Wierzbowski! Dacă vrei să mă omori, fă-o cu o pușcă. ― Regret. (infanteristul arătă cu capul spre coridorul întunecat de dincolo de ușa deschisă.) Hicks m-a desemnat să te supraveghez. Ea se îndreptă și-și frecă urmărui lovit. ― Foarte frumos. Dar pe viitor, anunță când mai ieși ca un drăcușor din cutie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
solid, bine înarmat și care era destul de aproape. Dacă-și lua picioarele la spinare ajungea la el în câteva minute. Ca să fie din nou singură?... Cu toată siguranța oferită de blindat, știa că risca mai puțin în acest loc, în mijlocul infanteriștilor. Încercă să țină bine, minte acest lucru și o luă cu ceilalți din loc. ― Drept înainte, locotenente. Trecerea era blocată de o baricadă improvizată, compusă din plăci de oțel și țevi asamblate prin suduri, panouri de uși, dale din plafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
A murit în timpul intervenției, când au scos chestia asta. ― Nenorocitul! Hicks se apropie pentru a arunca un ochi pe raport peste umărul femeii, dar nu apucă să citească nici un cuvânt. Detectorul lui de mișcări emise un bip neașteptat. Cei patru infanteriști pivotară pentru a observa intrarea în laborator, apoi ungherele întunecate. Hicks orientă detectorul către baricadă. ― Acolo. Indica tocmai culoarul pe care veniseră. ― Unul de-ai noștri? Instinctiv, Ripley se apropie de caporal. ― Imposibil de aflat. Chestia asta nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Se deplasează iar. Cu privirea-i rece Vasquez scruta penumbra. Ascunzătorile era numeroase aici. Degetele mângâiau trăgaciul armei. ― În ce parte? Hicks ezită o clipă, apoi arătă din cap rândurile de mașini care folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică de o cutie de metal pe care o dădu la o parte cu un șut, făcând-o să se rostogolească cu mare tâmbălău în penumbră. Infanteria își păstră echilibrul și cu siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
foc al VTT-ului când vom intra. ― Exact așa mă gândeam și eu, locotenente. Apone păru că răsuflă ușurat. Era gata să facă aceeași propunere și era fericit că nu fusese nevoit să-și impună punctul de vedere. Alți doi infanteriști dădură din cap, și ei vizibil satisfăcuți. Gorman era lipsit de experiență, dar nu și de bun simț. Hicks se întoarse spre mica încăpere alăturată pentru a striga. ― Hei, Ripley, mergem să facem o mică plimbare. Vii cu noi? ―-Venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din cealaltă încăpere.) V-o prezint pe Newt. Newt, ei sunt prietenii mei. Sunt și ai tăi. Copila se mulțumi să le adreseze un mic semn cu capul, refuzând deocamdată să-și extindă prietenia la alte persoane în afară de Ripley. Doi infanteriști îi întoarseră salutul în timp ce se echipau. Gorman era deconcertat. Newt își înălță ochii spre noua ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]