363 matches
-
fapt, Între cele două extreme: a privi uneori lucrurile mai mult prin ceea ce le aseamănă, iar alteori mai ales prin ceea ce le deosebește. Μ Învingătorul nu trebuie să-și savureze prea mult victoria, pentru a nu se umple de mândrie: infatuarea este generatoare de imprudență! Μ Posibile interogații pentru vremurile de azi: de ce privirile oamenilor, atunci când se Întâlnesc, mai mult se evită decât se caută? de ce oamenii mor astăzi de tineri, iar În loc să se apropie cu Încredere de semenii puterii, pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât pentru el). Μ Faptul că, În orice Întreprindem sau realizăm, factorul psihologic joacă un rol hotărâtor reiese și din următoarele două situații ale activității sportive: un boxer pierde Întrecerea pentru că a Început să joace bine Înainte de vreme (graba sau infatuarea Îi va oferi cadou adversarului un surplus energetic spre sfârșitul Întrecerii, când se aplică, de regulă, lovitura decisivă); insuficienta Încredere În propriile-i puteri Îl face pe un fotbalist să nu joace bine când este desemnat de la Început ca titular
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și, mai ales, de la vecini și rude, cu referire la familia pe care o vizitează. Byng-Hall (1982) emite considerații pertinente și sugestii despre felul cum poate găsi lucrătorul social prilejuri de a implica persoane-cheie din afara familiei în munca de asistență. Infatuarea, vorbitul prea mult, afecțiunea exagerată, dar și lipsa de interes și alte comportamente constituie contraindicații în procesul terapeutic. Mai generale și semnificative sunt însă cearta cu clientul - te-ai certat, ai pierdut - și comportamentul de „robot”, adică lipsa de spontaneitate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt sub nivelul său. El este, În felul acesta, respectat și simpatizat, având prieteni. Modestia este deschidere, pe când orgoliul este Închidere și izolare. Modestia și orgoliul pot Însă depăși anumite limite admise. Astfel, cum afirmam mai sus, orgoliul poate deveni infatuare, hipertrofia Eului, care poate merge până la o sfidare de tipul agresivității morale. În acest caz, se va crea o stare de tensiune, de Încordare Între persoană și ceilalți, care va duce la conflicte, ură, confruntare violentă. În cazul modestiei, putem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestei afecțiuni psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai bună înțelegere la nivel internațional și diseminarea pe scară largă a informațiilor vor contribui, foarte probabil, la asigurarea păcii mondiale 207. Astfel încât disprețul unor teoreticieni - precum Willinsky - față de promotion-ul internațional de tip food and festival ține de o anumită infatuare aristocratică, total neavenită în această situație tragică. Se prea poate ca evreii și palestinienii să se urască mai puțin dacă vor schimba rețete culinare și vor dansa pe muzica adversarilor! O problemă esențială pentru funcționarea „satului global” va fi, neîndoielnic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împotriva firii, a unei evoluții firești, a unei polivalențe expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, în virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau de infatuare pentru unii sau alții. Unificarea nu înseamnă întronarea unicității, topirea polivalențelor într-o paradigmă singulară, totală, înțepenită. Unificarea va fi totală pentru unele componente, dar secvențială, graduală, potențială, virtuală sau chiar indezirabilă; pentru alte aspecte; și este bine să fie
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și ipocriziile vieții conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor, pre tin zând că nu e făcut pentru gloria deșartă. Numai cu ea a acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i pierde în cre derea, l-a lăsat să-și dea singur seama că - în afară de rare laude amăgitoare și sterpe - scrisul prin el însuși nu-i aduce nici o demnitate și nu-i sporește averea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la vârsta de patruzeci de ani îl privesc pe vechiul meu prieten de vreme bună, cititorul general, ca pe ultimul meu confident contemporan; înainte de a fi părăsit anii adolescenței, unul dintre maeștrii cei mai interesanți și mai fundamental lipsiți de infatuare din câți am cunoscut vreodată mi-a cerut imperativ să urmăresc statornic atragerea bunăvoinței și toleranței printr-o relație cu cititorul, oricât de ciudată sau de îngrozitoare ar fi aceasta; în cazul meu, maestrul a fost conștient de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A mai rostit cineva cuvintele acestea, dar atunci era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fabricat singur rolul sau nu, trebuie să dovedești că îl meriți, că banii au ales bine alegându-te pe tine și că la rândul tău vei ști ce să faci cu banii. Trebuie să dovedești că foamea de bani sau infatuarea pe care ei ți-o provoacă e un lucru absolut firesc... niciodată n-am simțit cu adevărat că mi-aș merita banii pentru tot ceea ce am făcut (e o mare stânjeneală) și probabil că tocmai de asta mi-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În contul meu. Așa e obiceiul, oamenii spun lucruri Într-o doară, aruncă vorbe la Întâmplare și nu le trece prin cap să stea să se gândească la consecințe, Treceți În contul meu, spuse omul, imaginându-și probabil, cu incorigibila infatuare masculină, vreo Întâlnire plăcută Într-un viitor apropiat. Se expusese riscului ca moartea să-i răspundă cu o privire rece, Aveți grijă, nu știți cu cine vorbiți, dar ea doar surâse vag, mulțumi și ieși fără să lase vreun număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să mă bag În belea cu mâna mea, sunt defecte care mai au și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă, iar eu am fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la ușă și intră În camera pianului. Deschise cutia capitonată, scoase cu toată grija instrumentul pe care mai trebuia să-l și acordeze Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îndrăgostit de o prietenă a ei (pe care noi o poreclisem Anasuya încă pe când citeam și comentam împreună Shakuntala) și că nu știu cum să fac s-o cer în căsătorie; iar doamna Sen răspunsese că asemenea căsătorii, rezultate dintr-o simplă infatuare sentimentală, nu conduc decât la nenorociri pentru ambii soți, pentru că nimic durabil și nimic fericit nu poate ieși dintr-o pasiune, când această pasiune n-a fost corectată de tradiție, adică de familie, de oameni care cunosc ce înseamnă căsătoria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam, nici nu scriam scrisori. O dată sau de două ori pe lună, paznicul bungalow-ului se ducea la Naini-Tal pentru anumite provizii, pe care nu le putea găsi în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar codul unui hônnete homme le vei întâlni la cei nedreptățiți de soartă, cărora Dumnezeu, iubindu-i, le-a trimis o parte a încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inundat de o tainică satisfacție: ― ...înseamnă că dragostea agonizează... În această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă ea (banalitate exasperantă). Am avut chiar impresia că împiedicarea invocată nu fusese decât un pretext ca să încredințeze hârtiei tot ce avea pe suflet. " Eu simt ― scria în continuare ― mi-o spune instinctul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din anonimat și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a ajuns cuțitul la os din cauză că nu mai văd niciun firișor de lumină la capătul întunecatului tunel, deocamdată fără capăt!... Ce instituție din România actuală funcționează la nivel de așteptare, la nivel de model? Niciuna! Și nerușinarea își bombează pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiecare și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său. Nu mai întinde mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă victime. Tot mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță ar fi și oriunde s-ar institui, se manifestă prin teroare. Aceasta în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a dovedit și răsdovedit. Iată de ce oamenii nu mor de râs, ci fierb de indignare, dând ba într-o parte ba în alta, tot de aceeași foști mari și tari, cu aceleași mentalități strâmbe de vulpoi și varani, plini de infatuare. Este un imperativ social deci, ca dincolo de orice culoare politică, dar în niciun caz de una singură! Să fie promovați în posturi oameni competenți, prin concurs - activi, onești, modești, concetățeni cu care să ne mândrim, pe care să-i stimăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]