633 matches
-
anterioare mai mult sau mai puțin modificate, ci le creează din toate componentele, precum sunt și cele din discursul care citează. În aceste condiții, "fidelitatea" discursului direct apare ca o pură convenție literară: nu se știe cum ar putea fi infidele enunțurile din discursul direct, de vreme ce au același grad de realitate ca discursul care citează. Pe acest plan, constrângerile ficțiunii nu sunt cele din vorbirea curentă. Când citim în Familia Thibault de Roger Martin du Gard: După trei ani, parcă îi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ne vom opri asupra celor patru mari tipuri de reluare: repetarea grupului nominal ("Cenușăreasa"[...] "Cenușăreasa"); în acest caz, nu există anaforă; pronominalizarea ("Cenușăreasa" [...] "ea"...) anafora lexicală fidelă, cu o simplă schimbare a determinantului ("o tânără fată" [...] "tânăra fată"...); anafora lexicală infidelă, adică cu substituire lexicală: "tânăra fată" [...] "biata copilă". 7.8. Repetare și substantiv propriu Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot fi schimbați
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reluări fidele: astfel, "un înger" și "un șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
șirag de mătănii" nu fac obiectul unei reluări anaforice. Dacă nu ar fi fost reluate rapid, anafora ar fi devenit dificilă, deoarece ar fi solicitat prea mult memoria cititorului. 7.11. Anafora lexicală infidelă Există două tipuri de anaforă lexicală infidelă, care prezintă o schimbare a unității lexicale: a) cel în care forma anaforizantă indică o proprietate a formei anaforizate care face oarecum parte din competența lexicală: reluând "o lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează o relație
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși studentul stereotipic este tânăr. "Un Lup [...] Se folosi atunci de-o viclenie. C-o bâtă, c-un cimpoi și-o ipingea, nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Procopie Ciobanul!" Gătit așa, Procopie de turmă se apropie la ceasul când adevăratul cioban cu bâtă și mintean și javrele dormeau buștean, pe câmp, de-a lungul și de-a latul. El i-a lăsat să doarmă-n pace267. Anafora infidelă dintre "un lup" și "hoțomanul" este impusă de desfășurarea acestei povești unice. În afara cotextului, ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ea nu este validă. În schimb, în fabula următoare: Întâmplarea făcu Ca un moș pe-un măgar să zărească Un câmp înflorit, plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
plin de iarbă : Animalul degrabă-l dezlegă, Și asinul se duse să pască, cele două relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relații de anaforă infidelă sunt stabilite datorită cunoașterii lexicale. "Animalul" este un hiperonim pentru "măgar" și "asin" este un sinonim pentru "măgar". Pe lângă anaforele nominale infidele în care cei doi termeni sunt strict coreferențiali, apare și un tip de anaforă infidelă, extrem de frecventă, numită anaforă asociativă. Ea folosește doar determinantul hotărât și se bazează pe o relație de la întreg la parte, în cel mai larg sens. Astfel, în fragmentul următor, "coloanele" este o anaforă asociativă a "bisericii", cu toate că cei doi termeni
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
afla acest lucru prin acceptarea faptului că textul este coerent. Adesea, acest gen de acceptare a coerenței îmbogățește indirect cunoștințele cititorului. În schimb, anaforizarea lexicală a "coloanelor" prin "aceste paie" nu se bazează pe o asociere, ci pe o anaforă infidelă care plasează referentul într-o altă categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante în ceea ce privește
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri de reluare prin grupuri nominale. Vom enumera trei ansambluri: anaforele fidele ("un tânăr îmbrăcat ... ponosite" → "tânărul", sau "poarta unei case" → "acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acelei porți") care reiau cel puțin începutul unui grup antecedent; anaforele lexicale infidele ("un tânăr" → "sărmanul neofit"); coreferența dintre descrierile precise ("pictorul lui Henric al IV-lea..." și "pictorul căruia îi datorăm..."). "Sărmanul neofit" este un bun exemplu de anaforă infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce permite ca personajul să poată fi numit astfel; este întreaga prezentare făcută în rândurile de mai sus. Construind pas cu pas imaginea unui personaj timid și nevoiaș, naratorul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lăsă tovarășul împovărat să moară, Recunoscu că el greșise și rău are să-i pară. Astfel măgarul, în această aventură, Lăsă din spate a lui încărcătură, Cu tot cu pielea-i pe deasupra. 7.2. Studiați reluările nominale (repetiția, pronominalizarea, anafora lexicală fidelă și infidelă). Există o legătură între întâmplarea povestită și repartizarea anaforei? 7.3. Următoarele două texte sunt începuturi de povestire. Primul este un basm, al doilea o nuvelă care face parte din "Scene de viață privată" din Comedia umană. Comparați strategiile de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
selectarea celui mai apropiat grup nominal (în ocurență un cal); anafora nominală fidelă: în fabulă nu există decât un singur șir de anafore fidele de tipul un ...-l: un cal (v.4) .... cal (v.7) ... calul (v.11); anafora nominală infidelă: tot un singur șir: un măgar (v.4) ... sărmanul dobitoc (v.6) ... tovarășul (v.12) ... măgarul (v.14). Se disting două tipuri de reluări: * măgar ... dobitoc, ceea ce implică anumite cunoștințe lexicale ale cititorilor (este vorba de termeni sinonimi, dar care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grijă cele două șiruri anaforice. După verbul a avea, din versul 4, el i-a prezentat pe cei doi protagoniști în mod simetric ("Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit"), îi atribuie calului anafora fidelă și păstrează anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea calului rămâne fixă și nu constituie obiectul unei investiri subiective, măgarul fiind anaforizat doar prin substantive marcate afectiv (sărman, dobitoc, tovarăș). Această disimetrie pare să aibă o funcție triplă: clarifică narațiunea asociind fiecare registru anaforic unui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele, 189 H heterodiegetic (narator ~), 94 hiperonim, 152 hipertemă, 312 homodiegetic (narator ~), 94 hotărât (determinant ~), 261 I imperfect, 104, 109, 142, 157 impresionist (adjectiv ~), 267 indirect (discurs ~), 204, 209 indirect liber (discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit (demonstrativ ~), 337 insulă textuală, 235 interjecție, 175 intradiegetic (narator ~), 95 ironie, 179 istorie (vs narațiune), 106 italic, 192 iterativ (vs singular), 158 Î înglobantă (scenă~), 288 L lineară (progresie ~), 310 "locutor" (vs "subiect
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de a păstra intimitatea defectelor masculine. 362 O întrebare fundamentală pe care o formulează, demonstrând astfel puterea ei de a problematiza, de a dezbate și a cugeta, este legată de rolul bărbatului în lume, târgoveața percepând principiul masculin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl și cetatea, de aceea preferința pe care bărbatul o arată Phedrei, sora ei, nu mai pare atât de dramatică cum s-ar dori. Înjosită și mutilată de cumnatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bărbaților îndrăgiți, nu sunt de fapt atrase de virilitate sau de ineditul alterității, ci de aspectul temporar sau aparent de feminizare al acestora, de pasivitatea, frumusețea, vulnerabilitatea și dependența pe care aceste personaje masculine o afișează. Eroul trebuie să fie infidel pentru a-și dovedi bărbăția, natura distinctă.719 Imaginea negativă a taților autoritari, dominatori, vine să creeze o antiteză cu ceea ce reprezintă personajul feminin și să-i sporească astfel aprecierile în rândul celor care vor recepta opera. Pater familias nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Piram interzic, în mod inexplicabil, iubirea și astfel generează, indirect, moartea propriilor copii. Aeete pecetluiește dispariția Medeei, atunci când îi poruncește să stea la masă alături de Iason. Tezeu îi lasă moștenire fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata pe femei. În ultima legendă intuim o aluzie incestuoasă în discursul bizar al lui Egiste către fiica sa, Hypermnestra, căreia îi cere să-și ucidă logodnicul, Lyneu, ce-i era și verișor, amenințând-o cu moartea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
celor implicați în acțiune și dragostea adevărată a Dorigenei și a lui Arveragus unul pentru altul.”836 Dorigena devine, ca și eroinele din povestirile amintite anterior, o victimă a autorității masculine, se supune dorinței soțului, nu decade în categoria femeilor infidele. Acceptă suveranitatea lui Arveragus și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pare a fi un exemplu concludent a ceea ce reprezenta uneori căsnicia, mai precis un chin reciproc, deoarece nu doar istorioara inserată, despre bătrânul 875 Ibidem, vol. II, p. 86. 876 Ibidem, p. 88. 877 Ibidem, p. 181. 236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar când sentimentul dispare, nu rămâne decât viciul descoperit, gol, pregătit să fie incriminat pentru sterilitatea sa. Povestirea corăbierului din cadrul capodoperei chauceriene se regăsea și întruna dintre nuvelele lui Boccaccio: soția unui negustor „frumoasă foc și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
livrești, chiar atunci când ating o problematică incitantă. După moartea autorului, au fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu preocupări multiple. Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul rural sau intelectual, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Sibiu, 1945; Nuvele oltenești, Craiova, 1946; Amintiri din teatru, București, 1968; Ceartă oltenească, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1973; Teatru, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1975; Chinuiții nemuririi, I-III, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1976-1986; Bogdan infidelul, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1982; Coana Truda, Nuvele bărbierești, îngr. Cornelia Papilian și Constantin Cubleșan, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1988; Lacrima, Amintiri din teatru, îngr. Cornelia Papilian și Mircea Popa, pref. Mircea Popa, București, 1988; Povestiri fantastice, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]