6,831 matches
-
că acestea, odată descoperite, devin surse proaspete pentru cele mai neașteptate construcții. Chiar dacă varietatea acestor elemente primare nu este foarte mare - ele pot fi reduse, în definitiv, la cerc, pătrat, dreptunghi și triunghi -, puterea lor de a genera este, practic, infinită. Și cu această virtualitate fără margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator, de regizor al posibilului și de analist, pînă la dezmembrare, al faptului deja existent. Însă edificarea
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu aripi binecuvîntate Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și-n lume-armonic să răsune toate. Ah, ce spectacol! Doar spectacol, vai! Natură infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon ne-ncălzim cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Cf. V.Lovinescu, Incantația sângelui, Institutul European, Iași, 1993, pp. 100-126: Elementul care unifică șirul voievodal prin veacuri (...) se spune că ar fi un sânge blestemat (...) e mult mai just să definim acest sânge după datele tradiționale, ca fiind venin infinit de prețios, VITRIOLUL, ostil vieții și morții, așa cum se Întâmplă totdeauna cu sângele neamurilor alese, adevărate neamuri regale și sacerdotale, races-faées. (...) Mușatinii sunt Ciubărești (...) Găsim În opera lui Eminescu elementul unificator, de care am vorbit mai sus, definitor al neamului
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent jucăușe - marea toată e ritm. Chiar când e netedă ca oglinda, sustrasă adierii și undei, pe cerul ei păsările taie cu aripa arcuite felii de văzduh, aceleași, mereu aceleași, parcă din ce în ce mai mari și parcă
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
chiar, poemul e un univers particular. El se constituie în finitudinea limbajului. Prin experierea specifică a acestei finitudini, el sugerează infinitatea, afirmă Doinaș cu depărtat ecou romantic: "poemul - un univers verbal finit - ne transmite, ca un ghioc sonor, sugestia universului infinit". Pe de altă parte, în virtutea condiției sale cosmotice, poemul e construcție absolută:"nici un element nu poate fi deplasat sau alterat fără a atrage după sine ruina întregului edificiu de sunete". Acest edificiu e construit însă de un subiect. Cosmicitatea poemului
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
Ștefan Ioanid 21 aprilie 2007 Azi dimineață trandafirul japonez de pe terasă a înflorit a doua oară era plin de spaimă plin de toate lumile infinite din care tocmai venise 22 aprilie Este ajunul Paștelui spre seară pe lângă lac printre pini și tufele acelea cu flori roșii al căror nume nu l-am știut niciodată mă gândeam că în pofida tuturor scepticismelor o certitudine există totuși cel
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici necesare și, mai mult, au avantajul de a sugera "punerea în abis": citatul în citat în citat și așa mai departe, ca într-o regresiune infinită) - aceste "citate" provin din sursele cele mai diverse, scrise sau orale. Uneori sunt traduse literal (și totodată idiosincratic) din texte celebre - din Hamlet, bunăoară; alteori provin din formule orale, voit inadecuate (vezi Caragiale: "...dacă e anonimă o semnăm și noi
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un alt Quaker, care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz... etc. etc." Un exemplu poetic al acestui procedeu - răsfrîngere recesivă, potențial infinită - e "mopete și ipostazele" al lui Mircea: "mopete scrie un poem despre mopete / stînd la masă în local, scriind aplicat / un poem despre mopete", cu încheierea perplexă: "mopete s-a răsturnat. / care din ei? el - celălalt? celălalt?" Într-un fel
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
morale de bine colectiv În care cred, spunea deunăzi maestrul Artur Silveștri. De ieri, de când am aflat ca mentorul condeiului meu a plecat din asta lume, am simțit nevoia să mă retrag. Sufletul mi se Îngreunase cu mâhnire și cu infinite regrete că nu făcusem mai mult pentru cel ce nu mă dezamăgise nici măcar o clipă. Știam că suferea de o boală neiertătoare, dar sperăm că drumul său nu se va opri atât de curând. I-am scris cu douăzeci de
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
situația, dar se pare că a fost cam târziu. Acum stau și recitesc Întreaga corespondență on-line, ce s-a Întins pe mai bine de un an de zile, purtată cu acest admirabil călăuzitor de spirite literare... De la Întristare, empatie, până la infinită admirație și prețuire, retrăiesc fiecare senzație de atunci. Rostul acestui Întristător demers nu este unul de a completa cu Încă un titlu o biografie impresionantă, ci mai degrabă de a Înfățișa În câteva cuvinte o muncă de-o viață În
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
Scrisori imaginare). Sorescian, Încheie: „avem timp pentru toate/nu e timp doar pentru puțină tandrețe./ Când să facem și asta, murim”. Invoc aici o observație a lui Schlegel: „Subiectul tragediei e o luptă Între existența externă, finită, și aspirația interioară, infinită”.
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
mesajele. Apoi, toate elementele de limbaj teatral sunt dilatate. Timpul este mult mai lung decât cel eficient necesar, stările sufletești prin care trec personajele sunt hiperbolizate, acțiunea este una alegorică, esențializată, iar personajele sunt caractere puternice, memorabile, dar rotunde, având infinite trăsături în nuanțe din cele mai diverse. Aceste perticularități ale teatrului liric fac ca receptarea să fie o trăire personală și înălțătoare. Cu tot fastul care îl caracterizează, spectacolul de operă este o experiență unică și efemeră, ce își găsește
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
publicate Între timp, vreo 4o e titluri noi, inedite. La acestea lucra el intens În primăvara lui 1883; sunt poeziile cu o muzicalitate deosebită ordonată și organizată de către poet prin scriere. Perpessicius ajunge, În notele sale de subsol unde urmărește infinitele versiuni și variante ale acestor poezii, la concluzia că volumul din decembrie 1883 i-a fost pus lui Titu Maiorescu Înainte gata organizat de către altcineva, criticului revenindu-i sarcina de a-l pregăti pentru tipar. Nici Perpessicius nu spune cine
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Aceasta îi permite să unească senzațiile opuse ale mișcării Și odihnei (ceva imposibil pentru senzația externă), ilustrând astfel natura paradoxală a senzației spirituale în care sufletul iubitor se odihnește în brațele Iubitului Divin Și, în același timp, zboară spre Țelul infinit la care nu ajunge niciodată. „Simultan”, spune Origen, „sunt purtat de actul său de tragere cu săgeata Și mă Și odihnesc în brațele Arcașului”<footnote Idem, In Canticum Canticorum, IV GNO, 129; trans. 104; cf. Bernard McGinn, „The Language of
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
personal sau tripersonal. Dacă face o distincție între această lumină și esența dumnezeiască, înțelege numai că Dumnezeu cel personal sau tripersonal nu-și epuizează în fiecare manifestare a Sa ca lucrare sau ca har necreat sau ca lumină, întregul fond infinit de esență care există concret și e ținut în mișcare, sau în nesfârșite lucrări, prin ipostas, respectiv prin Treimea ipostasurilor. Dar vorbind despre lucrarea, sau harul, sau lumina dumnezeiască, Sfântul Grigorie subînțelege totdeauna Persoana sau Persoanele dumnezeiești, ca Subiect, sau
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două linii de dezvoltare a scriiturii autoreflexive: pe de o parte, teoria textului infinit a lui Borges, la care s-ar adăuga sfera scriitorilor sud-americani, și apoi o formă radicală pe baza elementelor grupului Tel-Quel din Franța sau al grupului '60 în Italia. În ceea ce privește contextualizarea fenomenului, literatura spaniolă consideră că metaromanul poate fi regăsit
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
putea avea nici început). Și dacă ar fi nenăscut, ar exista o multitudine de ființe nenăscute. Dar nu poate fi decât o singură ființă nenăscută - care, prin definiție, este Dumnezeu - altfel, n-am avea cale de ieșire din problema regresiei infinite. Prin urmare, sufletul nu este nemuritor în natura sa. Bătrânul continuă să sublinieze că sufletul, prin natura sa, nu este nici viu. Fie este viață, fie posedă viață. Dacă ar fi viață, ar fi capabil să miște alte ființe. Pentru că
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Ca Mijlocitor, Îl facilitează pe Dumnezeu oamenilor și îi obișnuiește pe oameni să-L primească<footnote A se vedea Contra ereziilor, 3.18.7; 3.20.2; 4.28.2. footnote>. Sau invers, așa cum am mai precizat, datorită dragostei Sale infinite, El a devenit ceea ce suntem noi pentru a ne face ceea ce este El. „Cuvântul Întrupat S-a făcut om, și Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului, ca să îngăduie omului să cuprindă Cuvântul lui Dumnezeu și, dobândind înfierea, să
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
posibil, dintr-o rostire de gând, tălmăcitoare. De această dată, autorul ar putea spune: Ascultați lucrările mele până ce le veți putea vorbi, prin opera cântului vostru! 7. Timp netimpuit (metatemporal) = timp al cărui conținut este sublimat, din veșnic atractor în infinit dăruitor. Astfel, OS este însăși izvorârea unui bine în sine, profund și tămăduitor, dincolo de orice condiționare (evaluare și/sau materialitate). Nu mai putem vorbi în acest stadiu de vreun raport al timpului cu OS, tocmai pentru că cele două se contopesc
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
tiparele muzicii, ca de altfel și a altor arte, ca parte a marii simfonii a ordinii inițiată și susținută de Dumnezeu, simbolic Cel mai mare dintre toți compozitorii, Creatorul Universului Universurilor. Muzica creată de oameni este un simbol al tiparului infinit de grandios al Creației lui Dumnezeu. Acceptarea acestei dimensiuni mistice a muzicii are consecințe importante pentru creștinism. În accepțiunea sfântului Tommaso d’Aquino frumusețea este splendoarea ordinii<footnote Andrew Wilson Dickson, The Story of Christian Music (Minneapolis: Fortress Press, 1996
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
rațiune, voință, sentiment. Prin acestea omul se împărtășește de Rațiunea, Voința și Dragostea dumnezeiască și se deosebește de celelalte viețuitoare. Pe acestea el trebuia să le folosească pentru a ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om din dragostea Sa infinită și l-a plasat în mijlocul grădinii edenice. Lucrarea pe care Adam trebuia să o facă în Rai era mai ales una duhovnicească: el trebuia să păstreze mereu calea pe care i-a trasat-o Dumnezeu, lucrând de bunăvoie poruncile Lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
a rămas potențial transparentă, dar oamenii au căzut de la această cunoaștere a ei. Ei n-au mai văzut lumea ca grădină, ca rai al deplinătății vieții, prin care umbla Dumnezeu; ei n-au mai văzut lumea în semnificația ei deschisă infinitului personal al lui Dumnezeu. E semnificativ că sfinții, care prin Hristos s-au ridicat peste alipirea exclusivă la creație, văd în ea reliefuri și dimensiuni ascunse pentru cei ce nu știu decât de lume<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
footnote Fer. Augustin, Comentar la I Ioan, P.L., XXXV, col. 2043. footnote>. Așadar, noi Îl iubim pentru că am fost iubiți de El mai întâi, și astfel, uniți cu El prin iubire, primim iubire din iubirea Lui față de noi care este infinită. Noi, cei care ne-am simțit iubiți, sub îndrumarea Sfântului Duh, devenim mai iubitori. Noi, cei care ne-am simțit iertați, sub îndrumarea Sfântului Duh, devenim mai iertători. Noi, cei care neam simțit cercetați, sub îndrumarea Sfântului Duh, am devenit
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]